Centrul de Investigatii Jurnalistice

Respinși de societate, ignorați de sistemul de sănătate, transsexualii din Republica Moldova ajung să se autoizoleze. Reprezentanții minorităților sexuale cer tratament egal cu restul oamenilor atunci când apelează la diverse servicii, când vor să se angajeze sau când merg pe stradă, iar juriştii declară că deocamdată sistemul din Moldova nu le oferă siguranța, suportul și protecția necesară.

Clara M. are 30 de ani şi locuiește în Chișinău. Impusă de natură să trăiască în corp de bărbat, deşi se simte femeie, tânăra se confruntă zi de zi cu intoleranţa celor din jur. Sistemul, care ar trebui să o protejeze, îi face viaţa şi mai grea. „Încă de când eram mică preferam să mă joc cu fetele, iar ceilalți râdeau de mine. Îmi repetam zi de zi că nu sunt fată, deşi înţelegeam că a fost o greşeală a naturii să mă nasc bărbat. Asta mă făcea să mă izolez de tot restul lumii“, mărturiseşte Clara. Răspuns la întrebările retorice care o chinuiau de mică a găsit abia la 27 de ani, când a început propriile investigaţii despre transsexuali şi persoanele homosexuale.

Doi ani mai târziu, Clara a decis să înceapă tratamentul hormonal şi corpul a început să i se transforme şi să se asemene tot mai mult cu cel al unei tinere. „Atunci mi-am zis: «Gata, ştiu cine sunt, iar acum trebuie să fac totul ca să găsesc liniştea sufletească pe care am căutat-o până acum», îşi aminteşte Clara.

Problemele, însă, abia începeau. O persoană care arată ca o femeie, dar în acte este bărbat nu are nicio şansă să se angajeze, nu poate merge la vot şi aproape că nu poate traversa hotarele ţării. „Mi s-a întâmplat să fiu huiduită în public, să fiu ignorată de vânzătoarele de la magazin sau să fiu arătată cu degetul. Am fost oprită pe stradă și luată la rost sau chiar amenințată cu moartea din cauză că sunt transsexuală. Am impresia uneori că oamenii nu fac altceva decât să îşi descarce furia pe noi“, spune cu regret Clara. Deși are un loc de muncă, nici acolo nu este ferită de critici și șușoteli. Acum tânăra se gândeşte la un viitor peste hotare, acolo unde crede că societatea nu-i acuză pe cei ca ea, ci îi protejează.

Sistemul de sănătate îi tratează ca pe bolnavi

Am încercat să aflăm de la medici ce înseamnă să fii transsexual. „Este o tulburare de identitate de gen. Această stare este foarte specială pentru că pacientul are un disconfort lăuntric puternic de desconsiderare a propriului corp și se simte străin în corpul său“, explică psihiatrul Cezar Babin.

Potrivit doctorului, persoanele care vor să-și schimbe sexul se internează la Spitalul de Psihiatrie pentru 2-3 săptămâni pentru o serie de controale și investigații.

„Este important să știm dacă aceste persoane sunt într-adevăr transsexuali sau dacă este vorba de un sindrom manifestat printr-o boală psihică. Sunt şi cazuri în care schizofrenicii manifestă dorința de a-și schimba sexul“, spune psihiatrul.

Examenul neurologului, nefrologului, terapeutului sau endocrinologului sunt câteva dintre investigaţii pe care trebuie să le facă o persoană care vrea să-și schimbe sexul. Medicii spun că deși, la final, pacienții primesc un diagnostic – transsexualism – acesta nu este o boală. ,,La finele investigației persoana se prezintă în fața unei comisii care stabilește diagnosticul - transsexualism nuclear F64.0, o tulburare de identitate de gen“, mai spune Cezar Babin. Ulterior, ei trec printr-o perioadă de monitorizare de la unu până la doi ani, timp în care trebuie să se prezinte în societate în rolul sexului dorit. El sau ea sunt îmbrăcați, deghizați propriu-zis, așa cum ar trebui să fie în viața de toate zilele. „În ultimă instanță, persoanele care vor să-și schimbe sexul se prezintă la o altă comisie specializată pe lângă Ministerul Sănătății care stabilește dacă i se permite sau nu să meargă mai departe. Cei care nu primesc un răspuns pozitiv nu pot merge mai departe. Prima etapă este tratamentul hormonal, dupa care urmează cea de estetică chirurgicală și chiar transformarea organelor genitale“, explică doctorul.

Medicii nu vor să îi ajute

Conform datelor oficiale, în ultimii 30 de ani, prin Spitalul de Psihiatrie au trecut 60 de persoane cu tulburări de identitate de gen. Chiar dacă mai mulţi oameni au nevoie de ajutor, medicina din R.Moldova nu are deocamdată o soluţie pentru ei. Oficial, chirurgii spun că deocamdată nu sunt pregătiți să facă operaţii de schimbare a sexului. Pe de altă parte, există şi voci care spun că specialişti există, doar că nu vor să se implice pentru că le e frică de gura lumii. „Unii medici ascund faptul că pot lucra cu astfel de persoane ca să nu se uite ceilalți colegi altfel la ei“, spune Ion Dumbrăveanu, doctor în ştiinţe medicale, conferenţiar universitar la catedra de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a USMF „Nicolae Testemiţanu“.

În acelaşi timp, reprezentanții Ministerului Sănătății susțin că în Moldova există medici care ar putea prescrie un tratament hormonal corect, dar operații pentru schimbarea sexului nu se fac . „Acest tip de operații se realizează doar peste hotare. Un motiv este lipsa solicitărilor în acest sens. Ministerul Sănătății nu a fost sesizat de nicio persoană care dorește să-și schimbe sexul“, explică Marina Berzedean, consultant în comunicare la Ministerul Sănătăţii.

În aceste condiţii, mulți transsexuali apelează la medicii din Rusia, Germania, Marea Britanie sau Thailanda.

„Hărțuiţi“ de sistemul medical din țară

Societatea civilă a făcut propriile studii în ce priveşte minoritățile sexuale şi felul în care sunt abordate de sistemul medical din țară. Potrivit unui studiu efectuat de CreDO, 90% dintre persoanele LGBT (lesbiene, gaz, bisexuali şi transsexuali) declară o atitudine mai proastă din partea medicilor.

Emi (28 de ani), un alt transsexual din Capitală, susține că deși a apelat la un medic, pe viitor nu i-ar mai călca pragul. „De la serviciu am fost la un control medical obligatoriu, atunci deja începusem tratamentul hormonal. Deși a văzut că în adeverința medicală erau trecute date de gen masculin doctorul mi-a scris să merg la ginecolog“, povestește Emi.

O altă problemă – schimbarea actelor

Lupta cu sistemul nu se termină aici. O altă problemă căreia trebuie să facă faţă persoanele care își schimbă sexul este cea a actelor. Potrivit informațiilor oferite de oficiul stare civilă, legislația permite schimbarea sexului, doar că persoanele trebuie să prezinte documente ce demonstrează schimbarea propriu-zisă. Iată care este răspunsul Serviciului Stare Civilă care citează o lege aprobată acum 11 ani: „Persoana trebuie să prezinte un act oficial cu privire la schimbarea sexului său. Fiind o problemă cu caracter medical, drept autoritate publică, abilitată cu competențele necesare privind schimbarea sexului persoanei, precum și a instituțiilor medicale investite cu atribuții de eliberare a documentelor respective, este Ministerul Sănătății“, semnează Lucia Ciobanu, directorul general al Serviciului Stare Civilă.

Mariana Gălescu

Aceeași sursă susține că numărul cazurilor de schimbare a sexului în actele de stare civilă este „unul nesemnificativ“, în perioada anilor 2011-2012 fiind înregistrat un singur caz.

De cealaltă parte, atât medicii, cât și reprezentanții societății civile spun că atunci când este vorba de schimbarea în acte a sexului, legislația nu prevede clar etapa și condițiile în care o persoană își poate schimba actele. „În Rusia nu poți să-ți schimbi sexul în documente până nu mergi la operație. În Europa, unele țări permit schimbarea actelor după ce se produce transformarea hormonală. Noi am discutat acest aspect în cadrul comisiei la Ministerul Sănătății, ca persoanele să facă tratamentul hormonal și apoi să meargă la oficiul stării civile, însă nu cunosc care este situația la moment. Bine ar fi să facă transformarea hormonală și după aceea să meargă la oficiul stării civile și să primească documentele“, spune psihiatrul Cezar Babin.

Frica de a fi stigmatizat duce la pierderea oricărui interes față de procesele electorale. „Transsexualii evită exercitarea dreptului la vot sau alte activităţi ce ar presupune prezentarea actelor de identitate. Tot din aceste motive ei evită să călătorească în afara țării pentru a nu interacționa cu poliția de frontieră“, mai spune Mariana Gălescu, ofiţerul de presă al Coaliţiei Nediscriminare.

Se tem de dispreţul societății

În Republica Moldova sunt aproximativ 90.000 de persoane LGBT, susțin reprezentanții organizației Gender Doc-M. „În societate este un procentaj stabil de persoane cu orientare homosexuală și bisexuală, estimativ de la 3% până la 10%. Luând chiar cel mai mic procent de 3% din totalulpopulației țării obținem cifra de aproximativ 90.000“, menționează Mariana Gălescu. Ea susţine că multe persoane LGBT preferă să nu-și dezvăluie orientarea sexuală de frică să nu fie hărțuite, alungate de acasă sau discriminate în locurile publice.

Angelica Frolov

Consecințele repulsiei sociale pot fi fatale, susțin specialiștii. „Fiecare al doilea spune că a avut cândva dorința sau planuri să se sinucidă. Aceasta se întâmplă mai ales în adolescență, când realizează că sunt persoane LGBT, că vor fi disprețuiți de societate și nu vor putea face nimic cu asta“, susține Angelica Frolov, reprezentant Gender Doc-M.

Lipsa unei monitorizări a cazurilor ce vizează persoanele LGBT este resimțită și în instanță. În Codul Penal nu este prevăzută tragerea la răspundere pentru crime bazate pe ură. „Dacă este o crimă bazată pe ură, judecătorul nu menționează acest lucru. Astfel infractorul este pedepsit doar pentru crimă”, mai spune Angelica Frolov.

Avocații ne asigură că numărul proceselor ar fi mult mai mare dacă minorităților sexuale nu le-ar fi frică de urmările unei plângeri depuse la poliție. “Este dificil să trăiești într-o societate în care nu ești acceptat. Nu toți au curajul să depună plângere la poliție. Autoritățile nu le primesc plângerile, îi insultă, îi amenință. Cazurile care ajung pe mâna avocaților sunt unice”, spune avocata Doina Ioana Straisteanu.

Psihologii explică atitudinea societății prin lipsa de cunoaștere. “Fiecare dintre noi are un fel de a fi. Dacă lumea ar fi informată nu i-ar fi frică. De ce în toată lumea oamenii sunt toleranți? Pentru că ei cunosc. Nimeni nu știe ce va fi mâine cu cel care se revoltă astăzi, el sau ea poate avea un copil „altfel”, explică psihologul Lilia Gorceag.

Legea care ar proteja se amână

Soluția care ar acoperi fisurile sistemului ar fi legea antidiscriminare care va oferi fiecărei persoane care se consideră discriminată dreptul de a porni o acțiune în judecată. Potrivit proiectului, în urma adoptării, va fi creat un Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării format din 5 membri, numiţi de către Parlament pe o perioadă de 5 ani. Plângerea va fi examinată între 30 și 90 de zile. În termen de 5 zile atât persoana care a depus plângerea, cât și persoana care a comis fapta discriminatorie vor afla decizia.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.