Centrul de Investigatii Jurnalistice

Funcţionarii de la poliţie, procuratură sau penitenciare s-au obişnuit, în ultimii 5 ani, cu gândul că în orice moment acţiunile lor pot fi fixate de persoane care efectuiează vizite-surpriză, iar acest lucru contribuie la prevenirea actelor de tortură şi rele tratamente în instituţiile statului. Aceasta este o consecinţă a înfiinţării şi funcţionării în Republica Moldova, în ultimii 5 ani, a Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii (MNPT). Este una dintre concluziile participanţilor la şedinţa de miercuri, 25 iulie, a Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie. Jurnalişii împreună cu invitaţii au analizat dacă în Republica Moldova au avut loc schimbări în bine după crearea, în 2007, a MNPT. 

”Principalul obiectiv pe care l-am atins în aceşti ani este faptul că administraţiile instituţiilor în care oamenii sunt deţinuţi în baza unui ordin al autorităţilor - penitenciare, comisariate de poliţie, izolatoare de anchetă, internate psihoneurologice etc. - au înţeles că la orice oră de zi sau de noapte noi putem intra şi discuta cu deţinuţii, putem vedea dacă ei au fost sau nu maltrataţi şi putem controla condiţiile de detenţie/întreţinere. Iniţial comisarii sau şefii de penitenciare le interziceau membrilor MNPT să intre, în pofida legislaţiei”, a declarat preşedintele Centrului pentru Drepturile Omului, Anatolie Munteanu, care este şi preşedintele Consiliului Consultativ al Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii.

"În primii ani am avut câteva situaţii de acest fel. De exemplu, la  Departamentul Servicii Operative, unde toţi ofiţerii au studii juridice şi ar fi trebuit să cunoască legea, ne-au interzis accesul chiar dacă le-am prezentat legitimaţia şi le-am indicat exact prevederea din lege. A trebuit să aşteptăm aproape o oră, ca să vină procurorul să le explice că avem dreptul să intrăm. Într-un alt caz un comisar a venit cu o cameră şi ne-a filmat, pentru a ne intimida. A fost dificil la început”, a spus un alt invitat la şedinţa Clubului, Nicolae Rădiţă, preşedintele Centrului Naţional al Romilor. El a făcut parte din MNPT până în anul 2011.

Antolie Munteanu a declarat că în fiecare an numărul de vizite neanunţate ale membrilor MNPT în locurile de detenţie creşte. Astfel, în fiecare an se fac peste 200 de vizite-surpriză, fie din iniţiativă proprie, fie la sesizarea persoanelor aflate acolo sau a rudelor acestora. În anul 2012 în vizorul Mecanismului au intrat şi unităţile militare, unde au loc cazuri de aplicare a violenţei.

Unii invitaţi la şedinţa Clubului au punctat şi câteva lacune în activitatea MNPT. Directorul Institutului pentru Drepturile Omului, Vanu Jereghi, şi el fost membru al MNPT, a declarat că structura nu a funcţionat la un nivel cuvenit în constatarea şi raportarea cazurilor grave de tortură produse în aprilie 2009. ”Mecanismul nu a dus lucrul până la capăt în cazul ”7 aprilie”, fie din cauză că nu a avut capacităţi, fie nu a avut voinţă politică pentru ceea ce a vrut să facă, fie i-au fost puse obstacole în îndeplinirea misiunii. Aceasta este o mare îngrijorare a mea. O a doua este faptul că în prezent,  mai mulţi dintre membrii MNPT sunt foşti angajaţi ai instituţiilor de forţă. Mă gândesc la corectitudinea rapoartelor întocmite de ei, întrucât ei îşi verifică foştii colegi”, a spus Vanu Jereghi.

Avocatul Roman Zadoinov, care reprezintă la CEDO mai multe persoane în dosare legate de condiţiile de detenţie şi aplicarea torturii, consideră că instrumentele naţionale de prevenire şi sancţionare a actelor de tortură şi rele tratamente nu sunt eficiente. ”În viziunea mea, principala problemă în Republica Moldova este lipsa dorinţei de a descoperi aceste acte. Expertiza medico-legală, de exemplu, nu este efectivă, deoarece este în mâinile statului. Practic, legiştii conclucrează cu poliţiştii şi procurorii şi ei se acoperă unul pe altul. M-am convins de acest lucru de-a lungul anilor, în care am reprezentat persoane victime ale torturii”, a spus Roman Zadoinov. Avocatul a enumerat câteva cazuri în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că a fost aplicată tortura, în timp organele de drept nationale au refuzat să le investigheze.

”Centrul de Investigaţii Jurnalistice monitorizează ziarele în ce priveşte modul în care sunt tratate subiectele referitoare la aplicarea torturii şi relelor tratamente. Rapoartele arată că jurnaliştii nu folosesc aproape deloc ca sursă de informaţii Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii. Acesta este unul din motivele pentru care ne-am propus să discutăm astăzi ce s-a schimbat în Republica Moldova în cei 5 ani de când a fost instituit MNPT”, a declarat preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Cornelia Cozonac.

Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii a fost constituit în 2007,  fiind un angajament al Republicii Moldova, asumat prin ratificarea Protocolului Opţional la Convenţia pentru Prevenirea Torturii (OPCAT). Din MNPT fac parte 11 membri, care efectuează vizite preventive în penitenciare, izolatoare de anchetă şi alte instituţii în care persoanele se află în custodia statului. După fiecare vizită, în 72 de ore ei întocmesc un raport în care fixează faptele constatate şi formulează recomandări.

Ședinţa Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie a fost organizată în cadrul Campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente”. Campania este desfăşurată în cadrul Proiectului „Consolidarea examinării medico-legale a cazurilor de tortură şi altor forme de maltratare în Moldova”, finanţat de Uniunea Europeană şi co-finanţat şi implementat de PNUD Moldova.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice

25 iulie 2012