Acelaşi act, cu alţi eroi

În cadrul licitaţiei din 30 septembrie 2005, sub preşedinţia primarului M.Cuţ, au mai fost vândute o centrala termică  şi  patru puncte termice din oraş, patrimoniu al Î.M.”Reţelele Termice”. Târgul a decurs după acelaşi scenariu: un singur pretendent la fiecare obiect, licitaţie considerată nulă, vânzarea obiectelor prin negocieri directe la un preţ incomparabil de modest faţă de costurile de piaţă ale acestor obiecte. Astfel, toate imobilele au fost vândute contra a 450 mii lei. Aceasta, în pofida faptului că, în actul de inventariere din 21 ianuarie 2004, patrimoniului întreprinderii era evaluat la 15,2 mln.lei, iar la momentul inventarierii de către comisia primăriei - a fost evaluat la 6,69 mln. lei (!). Obiectele le-au procurat, desigur, „oamenii noştri”. De exemplu, şefa oficiului Rezina de înregistrare a populaţiei,  Svetlana Borgan, care este fiica deputatului comunist Serafima Borgan, a plătit pentru punctul  termic  de pe str. Voluntarilor, preţul real al căruia, conform actului nominalizat mai sus era de 58 mii lei (4500 USD), doar 13.650 lei (1000 USD).

Î.M.„Reţelele Termice” Rezina de jure încă există, deşi nu mai activează de vre-o cinci ani. Datoriile pe care le are faţă de bugetul public şi Fondul Social se cifrează la 635,8 mii lei. În ultimii trei ani, primăria a vândut practic tot patrimoniul întreprinderii: clădiri, utilaj, reţele etc. Conform legislaţiei, resursele obţinute de la comercializarea patrimoniului unei întreprinderi trebuie să acopere, în primul rând, datoriile acesteia faţă de stat, creditori, salariaţi, etc. Solicitat la acest subiect, primarul Rezinei,  Mihail Cuţ, ne-a declarat că o parte din mijloacele financiare obţinute din vânzarea patrimoniului proprietate publică „au fost cheltuite la achitarea datoriilor salariale către foştii angajaţi ai întreprinderilor municipale „Reţele Termice” şi „Apă-Canal”. Pe de altă parte, angajaţi ai Inspectoratului Fiscal de Stat Rezina, responsabili de urmărirea datoriilor, ne-au precizat că, în ultimii trei ani, datoriile întreprinderilor respective nu s-au diminuat cu nici un leu.

 

Utilaj de milioane - evaporat

Un fapt destul de interesant în acest caz  este legat de utilajul aflat în gestiunea ”Reţelelor Termice”, care, practic, s-a evaporat. În contractele de vânzare-cumpărare a cazangeriei şi punctelor termice nu se spune nimic despre utilajul şi accesoriile din dotare (cazane, zeci de pompe şi motoare electrice de diferite capacităţi, kilometri de ţevi, radiatore, cablu etc). În încercarea de a da de urmele utilajului, ne-am lovit doar de bâlbâiala edililor. Primarul Cuţ afirmă că „pompele, cazanele, motoarele electrice n-au fost expuse la licitaţie şi se află  în gestiunea instituţiilor din subordine”, fără să precizeze care sunt aceste instituţii. Potrivit dispoziţiei nr.587-CN, din 25 decembrie 2003, a primarului Cuţ, o comisie în frunte cu viceprimarul R.Socol, urma, în termen de 7 zile, să transmită patrimoniul ”Reţelelor Termice” Î.M.„Servicii Comunal-Locative”. Solicitat de noi, V.Prituleac, şeful „Servicii Comunal-Locative”, ne-a spus că întreprinderea pe care o conduce a preluat doar „reţelele aeriene ale Î.M.”Reţele Termice” şi nimic din utilaj”.  

Foşti angajaţi ai Î.M.„Reţelele Termice” ne-au povestit, sub acoperirea anonimatului, că o bună parte din utilajul întreprinderii, care putea fi utilizat la capacitate maximă, a fost demontat şi  vândut, inclusiv sub formă de metal uzat, iar sursele obţinute s-ar fi scurs în buzunarele gestionarilor  afacerii. Nu întâmplător, la 13 iulie anul curent, poliţia din Rezina a reţinut la intrarea în oraş un autocamion încărcat cu fragmente de utilaj şi accesorii de cazangerie, fără acte de provenienţă a mărfii. Comisarul poliţiei, Petru Şova a precizat că metalul a fost încărcat dintr-un depozit de la marginea oraşului, că acesta pare a fi o parte din utilajul cazangeriei şi punctelor termice din Rezina, dar, deocamdată, proprietarii metalului nu au fost identificaţi.

 

Cine împarte, parte-şi face

Un alt imobil scos la licitaţia din  30 septembrie 2005 a fost magazinul din blocul nr.8 din str. Basarabia. Acesta a fost singurul imobil, la care au pretins doi cumpărători: SRL „Farţi” şi cetăţeanul Alexandru Sapaniuc. Ultimul susţine că, deşi prezentase toate documentele la timp, conducerea primăriei  a reuşit să le „piardă” şi a fost admis la licitaţie doar datorită insistenţei sale. Astfel, preţul de 44.500 mii lei la care urma să fie vândut magazinul cu o suprafaţă de 108 m2, „a săltat” considerabil, fiind cumpărat de SRL„Fraţi” tocmai cu 220 mii lei. Sapaniuc susţine că imobilul ar fi fost procurat pentru primarul Cuţ, pentru că de la momentul procurării nimeni de la SRL „Fraţi” n-a mai dat pe la acest magazin. Afacerea respectivă este destul de dubioasă. La momentul vânzării, magazinul nu figura printre imobilele primăriei. Decizia de trecere a magazinului la balanţa primăriei a fost adoptată la o lună după ce a avut loc licitaţia (!?), iar actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit abia peste două luni. Prin urmare, primăria a vândut un obiect care nu-i aparţinea.  Banii pentru magazin au fost achitaţi la 28 decembrie, adică la aproape trei luni de la licitaţie, deşi Regulamentului privind licitaţiile cu strigare prevede că  cumpărătorul achită preţul obiectului procurat în timp de 20 de zile de la semnarea procesului-verbal cu privire la rezultatele licitaţiei.

Un alt caz interesant a avut loc în martie anul curent. Prin decizia nr.2/2 din 15 martie 2006 Consiliul orăşenesc Rezina a decis să aloce din fondul special câte 9 mii de lei grădiniţelor nr.2 şi 5 şi 12 mii de lei grădiniţei nr.6 pentru procurarea mijloacelor fixe necesare instituţiilor respective. Aflând vestea, şefele grădiniţelor şi-au întocmit listele cu obiectele necesare şi au pornit prin magazinele oraşului să vadă unde pot procura la preţuri avantajoase echipamentul necesar. Până la urmă, toate au ales magazinul „Cristina”, care le-a propus marfa (televizoare, frigidere, copiatoare etc) la preţuri mai mici, decât la alte firme, promiţându-le fiecărei instituţii şi câte un prezent în sumă de 400 lei(vase pentru spălat şi altele). Atât şefele celor trei grădiniţe, cât şi patronul magazinului Alexandru Sapaniuc, ne-au confirmat că marfa a fost eliberată conform contractelor încheiate, iar documentele pentru achitarea preţului mărfii au fost prezentate primăriei. Văzând că a trecut ceva timp şi banii nu vin, Sapaniuc s-a dus la primărie, unde avea să afle, cu stupoare, că documentele lui „s-au pierdut”, iar primăria a transferat banii pentru echipamentul destinat grădiniţelor unei altei firme, care după cum i s-a spus, „a câştigat licitaţia”. Licitaţia respectivă, după cum am aflat, nu a avut loc. Mai mult, firma câştigătoare a propus echipament la preţuri mult mai mari, decât magazinul „Cristina”. La sesizarea lui Sapaniuc,  Poliţia economică din Rezina a demarat o anchetă în legătură cu acest caz. Surse confidenţiale ne-au spus că „firma câştigătoare” ar fi restituit primăriei banii pentru echipamentul respectiv. Sapaniuc însă continuă să-şi caute dreptatea. Solicitaţi de noi, reprezentanţii Poliţiei au refuzat să ne furnizeze detalii referitoare la acest caz, pe motiv că ancheta e în desfăşurare.

 

Îndulcirea oamenilor legii

            În 2003, primăria anunţă prin ziarul „Cuvântul” că un apartament cu trei odăi din fondul municipal de locuinţe, care necesită o reparaţie capitală, va fi repartizat unei familii care are nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai, înscrisă într-o listă specială de la primărie. Printre cei care au solicitat să li se repartizeze apartamentul se numără şi familia Efroseniei Şevciuc din Rezina, compusă din 5 persoane, inclusiv un copil invalid de gr.1, care, din 1989, locuieşte într-o încăpere avariată, ce aparţine unei întreprinderi private. De mai mulţi ani, familia respectivă se află printre primii în lista pretendenţilor la îmbunătăţirea condiţiilor de trai de la primărie. Locuinţa promisă de primărie nu ajunge însă la cei nevoiaşi, ci, după ce i se face o reparaţie, pentru care se cheltuiesc din banii publici 38 de mii de lei (3,2 mii de dolari – bani cu care, la acel moment se putea de procurat un apartament cu 2-3 odăi în Rezina), este repartizată vicepreşedintelui raionului P.Vârlan, proaspăt „adus” în acest post din satul Ignăţei, unde, potrivit localnicilor, avea casă la sol.

Jignită de felul cum au procedat edilii, Eugenia Şevciuc a depus reclamaţii la Guvern, Parlament, Procuratură etc. Au venit comisii, s-au întocmit decizii, răspunsuri, s-au făcut promisiuni. Dar... E.Şevciuc cu familia sa tot acolo locuieşte şi în prezent. Între timp, însă, primarul, prin dispoziţia sa (!?) a oferit apartamente procurorului raionului O.Vereteno, comisarului poliţiei D.Şaptefraţi, precum şi altor persoane cu posturi înalte. Din cauza scandalului ce s-a iscat, după ce informaţia s-a scurs în mass-media, Consiliul orăşenesc s-a văzut impus să „repare greşeala” şi, printr-o decizie specială, a trecut apartamentul procurorului O.Vereteno în categoria locuinţelor „de serviciu”. La Rezina însă lumea vorbeşte că aceste locuinţe deja au fost privatizate.

 

Legea-i lege, dar nu pentru toţi 

 

Când investigam cazurile descrise mai sus, un demnitar de rang raional, indispus de cele ce se întâmplă la Rezina, a remarcat că eforturile noastre sunt zădarnice. Primarul de Şoldăneşti, care nu este membru al partidului de guvernământ, a spus dumnealui, pentru nişte păcate net inferioare celor despre care vorbeşte lumea la Rezina, a fost judecat pe opt ani. La Rezina, a precizat sursa, aşa ceva nu se va întâmpla, deoarece corb la corb nu scoate ochii. Cât despre primarul de la Şoldăneşti, consilieri ai unei primării din raion ne-au povestit că problemele i s-au început după ce acesta, la o festivitate de înverzire a plaiului, la care participa şi preşedintele Voronin, a avut nesăbuinţa să glumească pe seama şefului statului, atenţionându-l în glumă „să nu sădească pomul cu rădăcinile în sus”. După aceasta, spun sursele noastre, peste primărie au tăbărât tot felul de controale, astfel încât, în urma acestora, primarul glumeţ a ajuns pe banca acuzaţilor. Iar un ofiţer de la Poliţia economică Rezina, care realizează o anchetă ce vizează primăria de la Rezina, s-a exprimat şi mai direct: „degeaba ne mai scremem, doar oamenii partidului de guvernământ la noi au imunitate în faţa legii”.

 

În loc de epilog

Am reprodus doar câteva episoade din activitatea primăriei Rezina, gestionate nu fără  susţinerea majorităţii Consiliul orăşenesc, dar şi a autorităţilor raionale şi republicane. Unii responsabili de la primăria Rezina şi însuşi primarul M. Cuţ consideră că în toate aceste acţiuni nu

s-a încălcat buchia legii. În caz contrar, susţin ei, Curtea de Conturi, procuratura, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Poliţia, Oficiul Guvernului în Teritoriu, etc care ţin sub control activitatea primăriei ar fi intervenit neapărat. Solicitat să ne informeze dacă procuratura raionului a investigat careva cazuri legate de înstrăinarea frauduloasă a bunurilor publice din Rezina, procurorul Oleg Vereteno ne-a răspuns că nu au existat asemenea controale, dându-ne asigurări că, după intervenţia noastră, a sesizat  poliţia să verifice legalitatea tranzacţiilor cu patrimoniul public.

Noi, ziariştii,  nu suntem judecători şi nu învinuim pe nimeni. Doar informăm comunitatea pentru care lucrăm despre acţiunile autorităţilor, unele din care depăşesc, în opinia noastră, legislaţia în vigoare, dar şi legile nescrise ale cumsecădeniei. Până la urmă lucrurile ar trebui să le  clarifice  organele de resort, care, sperăm, vor spune opiniei publice pe cât de corect şi legitim a fost înstrăinat patrimoniul public din Rezina şi în ale cui buzunare au nimerit banii.

 

Mai multe documente ce confirmă ilegalităţile descrise pot fi găsite pe site-ul Centrului de Investigaţii Jurnalistice www.invstigatii.md  

 

Investigaţia a fost realizată cu suportul Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP