Corupție

Caracatiţa poliţistă

http://www.timpul.md/

 

La 26 martie şi 30 iunie 2001, lângă blocul 42 din strada Puşkin (Chişinău), au fost comise două atentate eşuate la viaţa lui Vasile Şişcov, directorului Fabricii de Tutun din Orhei. La 9 octombrie acelaşi an, a fost plănuit un al treilea atentat.

 

Vigilenţa şi promptitudinea cu care a acţionat Grupul Operativ de Descoperire a Omorurilor la Comandă (GODOC), din cadrul Procuraturii Chişinău, au scos la iveală identitatea executorilor. La anchetă s-a stabilit că moartea lui Şişcov fusese comandată de Grigore Karamalak, zis Bulgaru, iar operaţiunea - executată de un angajat al MAI, doi ai Serviciului Pază al Preşedintelui Moldovei şi un fost angajat al SIS.

După arestarea executorilor, intervenţia şefului Poliţiei Judiciare (PJ) a Inspectoratului de Poliţie Chişinău (IPC), Serghei Suhodol, a tras ancheta pe o linie moartă. În scurt timp, profesioniştii care i-au descoperit pe mafioţi au fost demişi din funcţii. 

 

Şişcov -şantajat de Bulgaru

 

Conflictul dintre V. Şişcov şi G. Karamalak a început în 1998, când aceştia erau parteneri în afacerile cu tutun şi petrol. Între 1993 şi 1998, Şişcov fusese directorul companiei cu capital bulgar Boiana Grup, care, în 1995, şi-a deschis un oficiu la Chişinău, în incinta băncii comerciale Petrolbank, din strada Izmail. În 1997, Şişcov îi acordă lui Karamalak 20 la sută din acţiuni, pentru care ultimul se obligă să asigure protecţia firmei de şantajul şi agresiunea lumii interlope. În acelaşi an, 7 la sută din acţiunile companiei sunt cumpărate de Petru Şoşev, deputat în Parlamentul Moldovei între 1998 şi 2001, pe listele partidului comuniştilor. Ultimii doi, pe lângă originea bulgară care-i leagă, sunt şi rude. Se presupune că de lichidarea lui Şişcov ar fi fost interesat şi P. Şoşev, căruia i se făcea concurenţă pe piaţa tutunului şi a petrolului, din care Karamalak şi Şişcov scoteau profituri de milioane de dolari.

V. Şişcov a declarat că nu prea avea încredere în Karamalak şi, cunoscându-i afacerile murdare, a încercat să-i limiteze accesul la activităţile companiei. După ce a eşuat în încercarea de a prelua conducerea firmei, Karamalak începe să-l şantajeze pe Şişcov, estorcând de la el sume impunătoare în dolari. Pe atunci, organele de drept l-au luat în vizor pe Bulgaru, motiv pentru care acesta a început să caute bani ca să scape basma curată. Pentru acţiunile sale la Boiana Grup, el a cerut un milion de  dolari. Şişcov i-a dat însă “doar” 500.000 dolari, fără a semna vreun act care ar certifica această tranzacţie. După ce, în toamna lui 1998, Bulgaru a fost arestat, Şişcov i-a dat soţiei acestuia încă 100.000 dolari. Karamalak însă nu s-a mulţumit şi a majorat suma la 10 mln. dolari. Tensiunile dintre cei doi capătă proporţii după ce Şişcov începe să vândă staţiile PECO, pentru a-şi achita creditele la Banca Comercială, fapt care-l supără şi mai tare pe Karamalak.

Şişcov a mai spus că, în timp ce Bulgaru se afla în arestul poliţiei, firma Tavinko din Moscova, al cărei patron era, a refuzat să achite Companiei Boiana-Grup suma de un milion dolari pentru nişte “partide” mari de vin. În scurt timp, Şişcov află că oamenii lui Karamalak l-au lipsit, prin falsificarea documentelor, de pachetul majoritar de acţiuni pe care-l deţinea la Boiana 3 din Bulgaria. De frică să nu ajungă după gratii, Karamalak, prin oamenii săi, a încercat să scoată bani şi din piatră seacă. Până la urmă, reuşeşte să scape şi, după cum se ştie, dispare din Moldova cu tot cu dosarul penal.

 

Dacă ar vrea Papuc...

 

Aşadar, cel mai temut cap al lumii interlope a scăpat din arestul Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi Corupţiei (DCCOC), condus atunci de generalul Alexei. Această “evadare” pare însă un plan bine regizat, cu largul concurs al unor persoane cu funcţii de răspundere. Pe atunci, şeful PJ a IPC era S. Suhodol, cu care Bulgaru se află în relaţii de prietenie, iar partenerul de afaceri al acestuia, P. Şoşev, era deputat în Parlament.

În timp ce Karamalak se afla în arestul DCCOC, anchetatorii au sesizat că cineva din cadrul MAI îi pune la curent pe membrii grupării lui Bulgaru cu acţiunile întreprinse de procurori în cadrul anchetei. Ulterior, s-a stabilit că “turnătorii” erau comisarul adjunct al Poliţiei Municipale, Sergiu Lăcrămioară, şi şeful Poliţiei Criminale, S. Suhodol. Odată confirmate legăturile acestora cu gruparea lui Bulgaru, ministrul de Interne, Mihai Plămădeală, îi demite pe cei doi. În scurt timp, însă, urmează destituirea lui Plămădeală şi lucrurile iau o altă întorsătură.

Bulgaru este eliberat, iar Suhodol revine în post de răspundere în cadrul MAI. Mai mult chiar, el scapă basma curată după ce, în 2000, este prins în flagrant, în timp ce lua mită. Acest dosar, intentat de Procuratura Generală, împărtăşeşte soarta altor dosare intentate unor persoane cu funcţii de răspundere, dar clasate din “lipsă de probe”. 

Sursele noastre au declarat că flagrantul ar fi fost filmat şi înregistrat, deci probele există. Dar nu şi pentru procurori.     

Chiar dacă Bulgaru este dat în urmărire prin Interpol, colonelul Suhodol menţine relaţiile amicale cu acesta. Organele de drept deţin probe concludente că cei doi s-au întâlnit, în repetate rânduri, la Chişinău şi Moscova. Mai mult, se crede că MAI şi Procuratura Generală cunosc locul unde se ascunde Karamalak şi că acesta ar putea fi adus la Chişinău în câteva ore, dacă ar exista un ordin scris sau verbal din partea preşedintelui Voronin sau a generalului Papuc.

 

Un oficial al MAI “ameţeşte” anchetatorii

 

Investigaţiile asupra atentatelor la viaţa businessmanului Şişcov scot la iveală faptul că organizatorii lor sunt profesionişti bine antrenaţi şi echipaţi.

La primul atentat, lângă blocul unde locuieşte Şişcov a fost plasată o bombă montată într-o piatră de BCA. Explozibilul a fost activat de la distanţă, cu ajutorul unei telecomenzi. În urma deflagraţiei, bodyguardul lui Şişcov a fost grav rănit.

La al doilea atentat, executorii au folosit un automobil-capcană, care a explodat în momentul în care maşina lui Şişcov a ajuns în dreptul său. Speriat, Şişcov le spune anchetatorilor că aceste atentate - precum şi altele organizate în Bulgaria, dar şi incendierea casei părinteşti din satul Tvardiţa, judeţul Taraclia - sunt puse la cale de Karamalak. Şeful PJ, S. Suhodol, insistă însă ca grupul de anchetă să-şi orienteze forţele spre activitatea grupării criminale condusă de “hoţul în lege” Petru Gâlcă, alias Micu.

Suhodol a insistat că atentatele asupra lui Şişcov au fost comandate de Micu, executorii lor fiind, în opinia sa, Oleg Croitoru şi fraţii Cerneţchi. În cele din urmă, Micu a fost arestat. Ancheta însă n-a obţinut probe care să justifice implicarea lui Micu în aceste atentate. Din contră, toate investigaţiile alimentau supoziţia că metodele aplicate şi profesionismul cu care au fost executate sunt proprii unor aşi în domeniu.

De aici s-a ajuns la concluzia că executorii sunt fie angajaţi ai MAI şi SIS, fie militari. 

 

Anchetatorii depun “armele”

 

Întrucât Suhodol este suspectat de complicitate, anchetatorii decid să investigheze cazul conform depoziţiilor lui Şişcov, păstrând o discreţie totală asupra amănuntelor anchetei. Astfel, după atentatul cu automobilul-capcană, lucrători operativi din cadrul GODOC în colaborare cu cei din DCCOC şi SIS, constată că maşina a fost cumpărată de către Mircea Vârlan, fost angajat al SIS, de la o persoană care dăduse un anunţ în ziarul “Makler”. Acesta se întâlnea des cu Vladimir Bârcă, de la MAI, fost angajat al Serviciului de Pază al Preşedinţiei şi al SIS. Bârcă era, de asemenea, prieten bun cu ex-ministrul de Interne, Vasile Drăgănel.

După ce au strâns probe concludente că atentatorii sunt angajaţi ai MAI şi SIS, anchetatorii din GODOC l-au atenţionat pe procurorul de atunci al Chişinăului, Ion Diacov, că şeful PJ, S. Suhodol, este complicele mafioţilor. Prin urmare, anchetatorii îi cer lui Diacov să interzică accesul colonelului Suhodol la informaţie.

Cu câteva zile înainte de data fixată pentru arestarea atentatorilor, oamenii legii află că Suhodol exercită presiuni, prin intermediul cunoscuţilor săi de la Procuratura Generală, asupra transferării dosarele penale, din procedura Procuraturii Chişinău, către anchetatorul pe cazuri excepţionale al Procuraturii Generale, Valeriu Ivarlac. Acesta lucra sub conducerea lui Suhodol.

Astfel, eforturile enorme ale grupului de anchetă au fost reduse la zero. Aflând aceasta, anchetatorul Corneliu Bratunov şi şeful grupului de anchetă, Vasile Gafton, îşi depun demisiile, în semn de protest faţă de fărădelegile comise de Suhodol.

 

Ajunşi la “răcoare”

 

De teamă că cei doi angajaţi ai Serviciului de Pază al Preşedinţiei ar putea atenta la vieţile unor persoane din conducerea republicii, procurorul Chişinăului a expediat, pe adresa lui Vladimir Voronin, un raport confidenţial, care nu a ajuns însă la destinaţie. Deţinând probe că gruparea criminală pregăteşte un al treilea atentat la viaţa lui Şişcov, la insistenţa anchetatorilor, în data de 8 octombrie 2001, procurorul Chişinăului convoacă o adunare la care se ia decizia arestării mafioţilor. În aceeaşi zi, planul a fost coordonat cu PJ a IPC, unde s-a dat ordin ca şeful acesteia, S. Suhodol, să afle despre arestarea criminalilor doar după împlinirea faptului. Operaţiunea a început a doua zi dimineaţă, la ora 4.00. Mai întâi a fost arestat maiorul de poliţie Vladimir Bârcă. În urma percheziţiei, a fost găsită telecomanda cu care urma să fie declanşată explozia. La interogatoriu, Bârcă a recunoscut că a participat la organizarea şi comiterea tentativelor de omor asupra lui Şişcov, din 26 martie şi 30 iulie 2001, împreună cu Nicolae Popa, Mircea Vârlan şi Boris Moscalev. El a mai spus că, împreună cu Vârlan şi ceilalţi membri ai grupării criminale, au confecţionat şi introdus bomba într-o piatră de BCA, pe care au amplasat-o pe trotuarul din faţa blocului 42, strada Puşkin, unde locuieşte Şişcov. În seara arestării lui Bârcă, 9 octombrie 2001, urma să aibă loc al treilea atentat cu bombă la viaţa lui Şişcov. N-a fost să fie, căci în aceeaşi zi au fost reţinuţi Vârlan, Popa şi Moscalev. Ultimii doi, în vârstă de 30, respectiv 44 ani, erau angajaţi ai Serviciului de Pază al Preşedinţiei.

În timpul interogatoriului Vârlan, Popa şi Moscalev au recunoscut că organizatorul acestor crime a fost Bulgaru.

 

Ion Diacov - avansat, dar înlăturat

După câteva zile de la demascarea atentatorilor, procurorul Chişinăului, Ion Diacov, este avansat în funcţie, dar înlăturat de la anchetarea cazului. În locul său este numit Petru Bobu. Din acest moment, ancheta a derulat anevoios. În schimb, colonelul Suhodol a obţinut acces liber la deţinuţi. Drept urmare, la finele anchetei, cei patru au negat toate mărturiile depuse. Mai mult, ei au încercat cu insistenţă să-l disculpe pe Karamalak.

I-am solicitat lui Ion Diacov să facă puţină lumină în acest caz. El s-a eschivat să dezvăluie, însă, detalii referitoare la dosar, dar a ţinut să precizeze că a fost cel mai complicat din cariera sa profesională.

Pe colonelul Suhodol nu am reuşit să-l contactăm, deşi l-am sunat de câteva ori.

Procesul celor patru este în curs de examinare la Curtea de Apel. La prima şedinţă, s-a interzis accesul presei în sala de judecată, pe motiv că acesta are loc cu uşile închise.

Conform legislaţiei în vigoare, toate procesele de judecată trebuie să fie publice.

 

Suhodol - prieten la cataramă cu Bulgaru

 

Şeful Poliţiei Judiciare a Inspectoratului de Poliţie Chişinău, colonelul Serghei Suhodol, menţine relaţiile amicale cu mafiotul Bulgaru, chiar dacă acesta este dat în urmărire, în cele din urmă, prin Interpol. Organele de drept deţin probe concludente că cei doi s-au întâlnit, în repetate rânduri, la Chişinău şi Moscova.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii