Una din facilităţile importante acordate de stat participanţilor la conflictul militar din 1992 este  posibilitatea de beneficia de credite preferenţiale pentru procurarea/construirea locuinţei, lucru extrem de necesar majorităţii veteranilor războiului de la Nistru. Câţi dintre cei în jur de 30 mii de veterani ai războiului de la Nistru au beneficiat de credite preferenţiale? Câţi dintre cei care au obţinut împrumutul au putut real să-şi procure o locuinţă? Câţi dintre cei care au luptat la Nistru au nevoie de un loc de trai şi se luptă cu procedurile birocratice pentru a intra în drepturile care li se cuvine? Întrebări la care vom încerca să răspundem în investigaţia ce urmează.          

 

Credite preferenţiale de ochii lumii

 

În august 1992, imediat după finalizarea conflictului de la  Nistru, Guvernul decide, prin Hotărârea nr.520, să acorde participanţilor la lupte şi familiilor celor căzuţi în război „împrumuturi fără dobândă pentru construcţia individuală sau cooperatistă a spaţiului locativ cu rambursarea în rate pe un termen de 25 de ani şi achitare a împrumutului acordat în mărime de 50 la sută din contul bugetelor locale”. Hotărârea respectivă, potrivit mai multor veterani cu care am discutat, nu a fost mediatizată. Cei care, după lupte, se aflau internaţi în spitale, nu au avut de unde şti de această posibilitate, iar când s-au adresat, li s-a spus că nu se mai acordă credite. În schimb, potrivit veteranilor, foarte mulţi dintre cei care au obţinut nemeritat legitimaţii de participant la lupte, printre aceştia fiind preşedinţi de executive, primari, diferiţi funcţionari, au luat credite avantajoase.

 

La 15 octombrie 2004, Guvernul aprobă Hotărârea nr.1146, care, la fel, prevede acordarea locuinţei veteranilor războaielor al doilea mondial, de pe Nistru şi din Afganistan, participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobâl, precum şi victimelor represiunilor politice a unui  credit preferenţiale în mărime de 82 mii de lei (circa 6 mii de dolari) pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ. Creditul acordat participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobâl, potrivit hotărârii de Guvern, urmează a fi rambursat în totalitate din bugetul administraţiei publice locale, iar cel acordat veteranilor de război -  în proporţie de 50 la sută.

 

Banii nu ajung la cei nevoiaşi

 

Mai mulţi veterani ai războiului de la Nistru ne-au spus că procedura de obţinere a creditului este extrem de birocratizată, din care cauză cei care au nevoie reală de împrumutul bănesc, nu-l pot obţine, iar procedura de adunarea a actelor necesare comportă cheltuieli, timp şi eforturi, ceea ce pe mulţi îi descurajează. Preşedintele Uniunii Naţionale a Veteranilor Războiului pentru Independenţă (UNVRI), Eduard Maican ne-a declarat că celelalte categorii vizate în actul normativ nu se confruntă cu atâtea impedimente ca veteranii războiului de pe Nistru. Dificultăţile la obţinerea creditelor preferenţiale, potrivit preşedintelui UNVRI, ţin de cerinţele Băncii de Economii (BE) impuse solicitanţilor, între care cea de a pune gaj pentru suma negarantată de autorităţile locale. În acelaşi timp, banca cere ca solicitanţii din municipii să facă dovada unui venit lunar de 700 de lei pentru un membru al familiei şi încă 700 de lei pentru rambursarea creditului, iar cei din localităţile rurale – câte 500 de lei. Astfel, o familie din 4 persoane trebuie să demonstreze că are un venit lunar de cel puţin 3500 de lei, or, majoritatea veteranilor războiului de pe Nistru nu au asemenea venituri, spune Maican. El susţine că, pentru a primi împrumutul respectiv unii veterani sunt nevoiţi să gireze prin locuinţele rudelor, trecute juridic, în prealabil, după ei, sau să utilizeze diferite trucuri, unele nu tocmai corecte. Maican a mai adăugat că unele administraţii locale, precum cea din Donduşeni, decid să ramburseze 50 la sută din 50 de mii lei, şi nu din 82 de mii, precum prevede hotărârea de Guvern. După cum vedem, cei  mai mulţi dintre veteranii care şi-au jertfit sănătatea pentru independenţa şi integritatea statului şi care o duc foarte greu, nu au nici o şansă să obţină un credit pentru a-şi redresa starea locativă. În categoria celor care cad sub incidenţa hotărârii respective nu au fost incluse văduvele şi copiii celor căzuţi pe câmpul de luptă, care, rămaşi fără susţinător, au nevoie acută de susţinere din partea statului. Şi, atunci, nu putem să nu ne întrebăm, pentru cine a făcută Guvernul această hotărâre? 

 

Secretele comerciale

 

Întrucât veteranii cu care am discutat presupun că mulţi dintre cei care au luat credite, de fapt, nu au luptat în război, am solicitat Ministerului Finanţelor, instituţia responsabilă de executarea celor două hotărârii de Guvern, informaţii privind numărului creditelor acordate şi numele participanţilor la conflictul militar care au beneficiat de împrumuturi avantajoase. MF nu ne-a răspuns, dar a reexpediat demersul nostru tuturor băncilor din Chişinău. Majoritatea băncilor ne-a spus că nu au oferit astfel de credite. Doar Banca de Economii ne-a răspuns că în baza Hotărârii nr.520  participanţilor la războiul de la Nistru le-au fost acordate 2892 credite în sumă totală de 749 mii de lei. În baza hotărârii nr.1146, până la 1 mai 2006, au ridicat credite 531 de persoane, suma acordată fiind de 26,9 mln de lei. Dintre aceştia, doar 192 persoane fac parte din rândul celor care au luptat în războiul din Transnistria. Creditele acordate în baza hotărârii de Guvern nu acoperă nici a cincia parte din costul unui apartament cu două odăi, de care au nevoie familiile veteranilor de război.

 

Cât priveşte numele beneficiarilor de credite şi sumele în parte, BE ne-a răspuns că „informaţia solicitată constituie secret comercial” şi din această cauză „nu poate onora solicitarea înaintată”. Este neclar de ce Ministerul Finanţelor şi Banca de Economii tăinuiesc numele celor care au obţinut credite preferenţiale, de vreme ce o parte a acestora este acoperită din banii publici.

 

Deşi a ignorat demersul nostru, Ministerul Finanţelor nu a putut însă trece cu vederea interpelarea deputatului Alexandru Lipcanu, căruia i-a răspuns că până la 1 mai 2006 au fost depuse 5086 de dosare pentru obţinerea creditelor preferenţiale, suma solicitată fiind de 330 mln.de lei. Garanţii  pentru creditele bancare preferenţiale din partea autorităţilor administraţiei publice locale au obţinut 2924 de persoane. Dintre aceştia doar 1343 de persoane sunt participanţi la luptele pentru integritatea ţării. Au reuşit să ridice creditele, conform datelor BE, doar a zecea parte din veteranii războiului de la Nistru care aveau garanţia autorităţilor locale. Aceasta în situaţia în care, potrivit ministrului Mihail Pop, anual în bugetul de stat se prevăd surse pentru rambursarea sumelor creditelor preferenţiale acordate unor categorii de populaţie cu garanţia autorităţilor publice locale. Pentru subvenţionarea dobânzii şi rambursarea creditelor bancare preferenţiale acordate populaţiei pentru anul 2006 în bugetul de stat a fost prevăzută  suma de 13,5 mln de lei. În bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, potrivit ministrului, este prevăzută suma de 347,9 mii de lei.         

 

Deputatul Alexandru Lipcanu ne-a spus că mai mulţi veterani ai războiului pentru integritatea statului au reclamat faptul că nu pot obţine creditele preferenţiale, că banca le restituie dosarele fără nici o explicaţie, că de la unii s-ar fi pretins sume de bani pentru obţinerea creditului. Însăşi hotărârea de Guvern,  în opinia deputatului, „este naivă, pentru că băncilor li se recomandă să acorde credite preferenţiale unor categorii de populaţie, însă statul nu este în stare să acopere partea pe care o garantează şi, prin urmare, băncile nu riscă” . Băncii de Economii, care are şi capital de stat, i s-a impus acest lucru, dar rămâne la latitudinea băncii să acorde sau nu creditele şi atunci ea procedează cum consideră de cuviinţă, a declarat Lipcanu.          

 

A murit în aşteptarea creditului  

 

Preşedintele organizaţiei din raionul Ialoveni a veteranilor războiului de la Nistru, Pavel Rotaru, ne-a spus că nici unul din 6 participanţi la lupte, dosarele cărora au fost aprobate de comisia raională, nu a ridicat creditul. Unul dintre veterani, Ilie Babuş din Rezeni, tată a opt copii, care şi-a pierdut în lupte ambele picioare, s-a stins din viaţă, fără să obţină împrumutul. Familia sa acum nu mai poate speră că va beneficia de acel credit, deoarece hotărârea de Guvern nu acordă văduvelor şi copiilor veteranilor decedaţi dreptul la credite preferenţiale.             

 

Veteran al războiului traficat de ţigani

 

Valeriu Iovu, din Bardar, Ialoveni, în 1992, când a fost mobilizat la război, avea 27 de ani. În luptele de la Coşniţa, un obuz i-a răpit un picior. Abia se căsătorise şi locuia cu soţia în casa bătrânească a părinţilor lui. După război, nu şi-a mai putut împlini visul de a-şi ridica casă, pentru că nu a mai avut puteri şi resurse. Pensia de invalid pe care o primeşte nu-i ajunge nici pentru medicamente. Acum, când fiicele îi cresc, una are 12 şi alta 14 ani, ar vrea să construiască o casă mai mare. A depus actele la comisia raională unde au fost acceptate, dosarul său fiind transmis filialei Ialoveni a BE. Acolo însă i s-au cerut o sumedenie de acte, inclusiv dovada că poate gira o parte a creditului. Nu are ce pune în gaj, decât cotă de pământ, dar banca nu o acceptă. Îşi aminteşte cu bucurie că anul trecut şeful statului Vladimir Voronin „l-a luat în seamă” şi, la o adunare festivă, „la care a venit şi televiziunea”, i-a dăruit o maşină. Automobilul însă nu-l poate folosi, deoarece nu este utilat cu echipament de conducere pentru invalizi. Iar cu un picior nu poate conduce, deşi are mare nevoie de transport acum, când trebuie să meargă de două ori pe săptămână la Chişinău, pentru procedura de dializă, întrucât i-au fost extirpaţi ambii rinichi. Pentru deplasarea la Chişinău şi cele necesare cheltuieşte  săptămânal   în jur de 150 de lei (lunar se adună 600 de lei), iar pensia de invalid pe care o primeşte este de 550 de lei. Din salariul soţiei de 1100 de lei sunt întreţinuţi cei doi copii şi gospodăria. Acum câţiva ani, năpădit de griji şi nevoi, a acceptat  propunerea unor ţigani care, timp de trei ani, l-au dus să cerşească la Moscova, Sankt-Peterburg şi în câteva oraşe din Polonia. I-au promis bani mulţi, dar s-a reîntors acasă cu nimic. „Dacă aveam toţi banii pe care i-am adunat din cerşit, astăzi aveam zece case”, spune el. Are o primire liniştită şi tristă. S-a resemnat. Numai crede în minuni, dar speră că „Bunul Dumnezeu şi statul îl vor ajuta”.

 

Continuare în numărul următor 

 

Investigaţia a fost realizată cu suportul Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP