Cine sunt ţinta interceptărilor în R. Moldova? Oficial, criminalii, teroriştii. Neoficial însă contingentul vizat este mult mai mare şi include persoane care devin interesante datorită preocupărilor lor în viaţa publică, economică sau politică. De exemplu, oamenii de afaceri aflaţi în zona de interese a reprezentanţilor Puterii, inclusiv a feciorului preşedintelui Voronin, oponenţii politici şi ziariştii care demască politicile greşite ale guvernării, precum şi cazurile de corupţie în care sunt implicate persoane publice, de regulă, din tabăra Puterii.

 

De fapt, pe cât de simplu este să interceptezi o discuţie telefonică pe atât de dificil este să descoperi că eşti filat. În pofida acestei situaţii, există persoane publice care au aflat, ce-i drept pe căi ocolite, că au fost filate telefonic. Şi asta în situaţia în care legislaţia în vigoare obligă autorităţile să înştiinţeze victimele filajului despre faptul că le-au fost interceptate convorbirile telefonice şi să indice perioada interceptărilor.

 

Una din victimele spionajului telefonic este Vitalie Nagacevschi, preşedinte al organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”. Dânsul a descoperit că în perioada martie-iunie 2002, când era avocatul lui Vlad Cubreacov în cazul dispariţiei acestuia, i-au fost interceptate convorbirile telefonice. „Un prieten mi-a prezentat caseta în care era înregistrată discuţia mea la telefon cu V. Cubreacov. Deşi bănuiam că pot fi interceptat, am rămas surprins la aflarea acestei veşti. Am expediat câteva solicitări la Procuratura Generală în care ceream să mi se spună clar dacă am fost sau nu interceptat, de cine, în ce perioadă şi din ce motive. Am primit un singur răspuns, evaziv, din care nu am aflat nimic”, susţine V. Nagacevshi. Dânsul nu exclude că şi acum, periodic, îi sunt interceptate convorbirile telefonice. Acest caz a şi servit drept temei pentru cererea depusă la CEDO, în 2002, de un grup de avocaţi de la „Juriştii pentru Drepturile Omului”, prin care reclamanţii atacă o serie de prevederi ale Legii privind activitatea operativă de investigaţii, care nu oferă garanţii ferme împotriva interceptărilor neautorizate. La 5 aprilie 2005, CEDO a admis pe rol dosarul „Iordache şi alţii împotriva Guvernului R. Moldova”. Reclamanţii se plâng că legea nu oferă garanţii ferme împotriva interceptărilor neautorizate. Sentinţa ar putea fi dată în toamna acestui an, iar mai mulţi jurişti moldoveni cred că R. Moldova va pierde acest proces.

 

Oamenii de afaceri 

 

Cel mai recent şi mai sonor caz de filare a fost cel al preşedintelui „Victoriabank”, Victor Ţurcanu. El a fost urmărit luni de zile atât în biroul de la bancă, cât şi la domiciliu. Abia după arest, din informaţia prezentată  de anchetatori, Ţurcanu a dedus că a fost filmat, că i-au fost înregistrate discuţiile telefonice şi cele din birou. Tot atunci el a aflat că până la arest, pe acoperişul Uniunii Scriitorilor, clădire aflată în imediata apropiere cu blocul administrativ al „Victoriabank” fusese instalată tehnică de filare. Este o situaţie care ar fi trebuit să-i alerteze pe toţi oamenii de afaceri. Or, pe durata filării, lucrătorii operativi de investigaţii au ascultat informaţii economice confidenţiale, care implicau sume imense de bani. Ce garanţii poate avea omul de afaceri că informaţia nu a fost sau nu va fi vândută concurenţilor?

 

În multe cazuri interceptarea convorbirilor telefonice se face în scopuri criminale. În  2003, doi angajaţi ai MAI, care activau în calitate de agenţi operativi sub acoperire, l-au filat pe omul de afaceri Piotr Sarâ, timp de câteva luni, comunicând despre toate mişcările acestuia oamenilor lui Alexandru Sinegur, unul dintre cei mai de temuţi killeri, aflat încă la libertate. În iulie, acelaşi an, Sarâ a fost asasinat. Încolţiţi de organele de drept, cei doi au recunoscut că ofereau, în paralel, informaţii despre potenţialele victime, pe care le filau, dar şi despre activitatea organelor de drept, oamenilor lui Sinegur, motivând însă că nu ştiau care era destinaţia acestor informaţii.    

Ziariştii  

Ziariştii, în special, cei de investigaţii şi patronii de instituţii media, sunt ţinte permanente ale filajului telefonic, făcut cu scopul de a descoperi de unde se scurge informaţia apărută ulterior în presă. În 2002, Sergiu Afanasiu, pe atunci redactor-şef al ziarului Accente”, a fost pus sub ascultare, ilegal, de către organele de drept, după care i s-a organizat un flagrant. Faptul că operaţiunea de organizare a flagrantului a fost pregătită minuţios poate fi dedus lesne din rechizitoriul semnat de procurorul general de atunci, Vasile Rusu, trimis în Tribunalul Chişinău. Documentul menţionat confirmă existenţa descifrărilor convorbirilor telefonice din 20.09.2002, 24.09.2002 şi 09.10.2002 între abonaţii telefoanelor mobile 29110529 şi 29173964 şi telefonul fix cu numărul 240013, adică între omul de afaceri Pereşivailov, care ulterior a declarat că ar fi fost şantajat, şi Afanasiu. De ce aveau nevoie organele speciale să intercepteze convorbirile telefonice ale unui ziarist, fără a dispune de un mandat în acest sens? În ultimii ani, mai mulţi jurnalişti au semnalat că le-ar fi fost interceptate convorbirile telefonice. După cum vedem organele speciale au pus la punct o adevărată “vânătoare de jurnalişti”. 

 

Şi fostul purtător de cuvânt al actualului ministru de Interne, Chiril Moţpan, susţine că i-au fost interceptate convorbirile telefonice. În decembrie 2004, câţiva angajaţi ai MAI l-au rugat  să le ofere pentru câteva ore sauna pe care şi-a construit-o în propria casă. Moţpan a dat curs solicitării, gândindu-se că i-ar prinde bine câteva sutare de lei. Poliţiştii veniţi la saună n-au căutat să-şi moaie oscioarele, ci i-au întocmit lui Ch. Moţpan un proces-verbal, obligându-l să plătească amendă pentru acordarea de servicii nepermise. Moţpan a investigat de unul singur acest caz şi a descoperit că până a-i fi organizat flagrantul, i-au fost interceptate toate convorbirile telefonice. De ce? „Pentru a mă reduce la tăcere”, conchise Ch. Moţpan, care în acea perioadă era un participant activ la mitingurile de protest din faţa Casei Radio.

Funcţionarii publici

Un alt contingent, aflat continuu sub urmărire telefonică, sunt funcţionarii publici, deputaţii şi alte persoane cu funcţii importante în stat. Sunt ascultate şi telefoanele serviciilor de presă din ministere, preşedinţie, parlament, guvern. Dovadă e şi un caz întâmplat cu un angajat al Serviciului de presă din guvern care a fost destituit ulterior din funcţie ca urmare a unei discuţii telefonice purtate cu un ziarist de la o instituţie mass-media din republică. Redactorul ziarului i se plângea că CCCEC efectuează un control la redacţie, din care cauză lucrul echipei, practic, e paralizat, şi se întreba dacă acesta nu se face la vreo indicaţie de sus. A doua zi, angajatul Serviciului de presă este chemat la şeful Cancelariei de Stat unde i se spune că trebuie să depună cererea de concediere. Motivul, neoficial, fireşte, că „vorbeşte cu cine nu trebuie la telefon”. 

Cetăţenii străini

De asemenea, şi cetăţenii străini, sosiţi în R. Moldova, sunt ţintă pentru  filare. În februarie curent, la invitaţia Institutului European, la Chişinău a venit un grup de ziarişti şi ONG-işti din Georgia şi Polonia, care au participat la un seminar de câteva zile, desfăşurat în capitală. Unul din organizatorii acestui seminar, Igor Klipii, deputat PSL, a descoperit la un moment dat că era urmărit itinerarul invitaţilor străini. În anumite situaţii, persoane necunoscute se prezentau în locurile în care urmau să apară georgienii şi polonezii şi încercau să afle detalii despre scopul vizitei lor. Făcând uz de statutul de legislator, I. Klipii a adresat SIS o interpelare pe acest caz, la care directorul acestei instituţii, Ion Ursu, a răspuns că nu a supravegheat sub nici o formă acest grup de străini, dar nu a exclus posibilitatea că „persoane terţe ar fi manifestat interes cu elemente de filaj faţă de grupul respectiv, de altfel, cum se întâmplă şi în privinţa altor cetăţeni străini”. Deci, prin acest răspuns SIS confirmă faptul că cetăţenii străini sunt filaţi, la fel ca şi organizaţiile străine, care au reprezentanţe în Moldova.  

În 2004, un om de afaceri american venit în Moldova cu scopul de a face o mare investiţie, a fost răpit de o grupare criminală, care a pretins de la el  o sumă foarte mare de bani în schimbul libertăţii. Şi în acest caz se presupune că informaţia a fost oferită de reprezentanţi ai Poliţiei, care i-ar fi interceptat businessmanului convorbirile telefonice şi cunoşteau despre intenţiile sale. De cum a fost eliberat, omul de afaceri a plecat, cu gând să nu mai audă niciodată de Moldova. 

Acestea sunt doar câteva din cazurile de interceptare telefonică ieşite la suprafaţă. Numărul celor puşi sub ascultare este însă mult mai mare. Situaţia creată este gravă şi  ar trebui să ne îngrijoreze, deoarece dovedeşte faptul că în R. Moldova se fac interceptări nu doar în interese stricte de anchetă, ci şi cu scop de presiune sau supraveghere politică.

(În numărul următor veţi afla cum serviciile speciale încearcă să obţină acces nelimitat la reţelele telefonice şi care este opinia operatorilor de telefonie mobilă) 

 

Centrul de Investigaţii Jurnalistice

www.investigatii.md