Integritate

Pe cine alegem? (III)

Agora.md

Partidul Comuniştilor

Marc Tkaciuk, candidatul nr.14, consilier prezidenţial
Este supranumit “eminenţa cenuşie şi ideologul din umbră” al PCRM.  Specialist în antropologie culturală şi economică, în 1998 a fondat, la Chişinău, Şcoala Superioară de Antropologie, pe care încearcă să o transforme în principala instituţie de cercetări socio-umane din Moldova. Prin intermediul unor proiecte elaborate în cadrul Şcolii Antropologice a înlocuit falsificarea vulgară a istoriei Basarabiei cu una subtilă. Istoria, cultura celor care au trecut pe aceste pământuri este promovată mai insistent decât istoria băştinaşilor. A fost acuza că a privatizat la un preţ simbolic localul unde se află actualmente Şcoala de Antropologie, dar şi un imobil locativ cu şase etaje contra 45.000 dolari SUA, deşi valoarea acestuia era de 10 ori mai mare. În 2001 a fost ales deputat pe listele PCRM, dar peste un an a părăsit Parlamentul alegând să fie consilier al preşedintelui Voronin. Într-un interviu a recunoscut că “în această ţară e periculos să fii părtaş cu altcineva decât  Voronin”. Nu vorbeşte limba română.

Marian Lupu, candidatul nr. 23, ministru al Economiei
A fost implicat într-un scandal legat de Uzina Metalurgică de la Râbniţa. Consiliul Suprem de Securitate a solicitat în anul 2001 demiterea din funcţie a lui Marian Lupu, care pe atunci era viceministrul al Ministerului Economiei, pentru că ar fi promovat interesele Uzinei Metalurgice de la Râbniţa. Se vehiculează că este omul fostului prim-ministru Ion Sturza.  

Vasile Iovv, candidatul nr.25 , viceprim-ministru
Este autorul revizuirii sistemului de administraţie publică locală şi revenirea la raioane, reformă, pentru care din bugetul statului au fost cheltuiţi suplimentar circa 500 mln lei. În noiembrie 1997, pe când deţinea funcţia de ministru al Transporturilor, a semnat un contract de achiziţionare a aparatajului de comunicaţii cu firmă fiului său, Dumitru Iovv. Diferenţa între costul real al echipamentelor (3,3 mln dolari) şi preţul încasat (4,23 milioane dolari) a revenit familiei Iovv. Soţia sa deţine 90% din acţiunile firmei "Autobussines" din Bălţi. Prin privatizare frauduloasă a obţinut controlul şi asupra întreprinderii de stat "Universal - Autoservice" din Bălţi. Pe când era ministru al Transporturilor a admis fraude la reparaţia şi construcţia unor drumuri naţionale, prejudicind bugetul de stat cu câteva milioane de lei, fapte atestate în mai multe rapoarte ale Curţii de Conturi.   
În calitate de vicepremier în Guvernul Tarlev a promovat o politică de colectivizare. În acelaşi timp a intrat în proprietatea a peste 400 hectare de pământ în raionul Dubăsari. Este proprietarul din umbră al carierei de piatră de la Micăuţi. În 1990, Vasile Iovv, fiind deputat, a refuzat să semneze Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Oleg Reidman, candidatul nr.29, consilier prezidenţial
Om de afaceri prosper şi consilier pe probleme economice al preşedintelui Voronin. Despre gradul de influenţă pe care îl are vorbeşte şi faptul că nici o decizie cu caracter economic-financiar nu trece fără a avizul său. Este supranumit “lobby-stul nr.1” în RM. Este prieten cu feciorul şefului statului, cu care are afaceri comune. Este unul dintre fondatorii şi proprietarii reţelei de supermarkete „Green Hills”, a companiei importatoare de produse şi utilaje agricole “Mavisem”, precum şi a unui şir de alte firme şi companii din domeniul importului şi comerţului de produse alimentare şi industriale. Nu vorbeşte limba română.

Mihail Sidorov, candidatul nr.54, preşedinte al Comisiei parlamentare pentru drepturile omului şi minorităţi naţionale
A intrat în Parlament pe listele Alianţei Braghiş, pe care a abandonat-o ulterior, făcând jocul fracţiunii comuniştilor. În 1991, printr-un decret al liderului separatist Igor Smirnov a fost numit şef al direcţiei juridice a rmn, funcţie ce echivala cu cea de ministru al justiţiei. A fost acuzat de faptul că “a acţionat intenţionat în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale şi securităţii de stat a R. Moldova”. Deputaţii din opoziţie au cerut organelor de drept iniţierea unei anchete penale pe numele lui Sidorov privind acţiunile de subminare a statalităţii R. Moldova.  În calitate de fost oficial al regimului de la Tiraspol, Sidorov a compărut în 2003, ca martor în procesul Grupului Ilaşcu, ce se afla pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Se vorbeşte că deţine cetăţenia Federaţiei Ruse şi că ar fi agent al Kremlinului şi al regimului anticonstituţional de la Tiraspol. Nu vorbeşte limba română.

Partidul Popular-Creştin Democrat 

Adriana Chiriac, candidatul nr.2
Se vorbeste că Chiriac a ajuns pe listele PPCD graţie faptului că, fiind apropiată şefului Grupului spaniol „Union Fenosa”, Ignasio Ibarra, a facilitat semnarea unor contracte avantajoase pentru PPCD şi Grupul de presă „Flux”.

Vlad Cubreacov, candidatul nr.3
În 2003 a dispărut misterios, iar peste câteva luni a apărut viu şi nevătămat. A promis să dezvăluie anchetei detalii despre răpitorii săi, dar peste un timp dosarul respectiv a fost dat uitării. S-a vehiculat ideea că răpirea sa a fost pusă la cale de liderul PPCD, Iurie Roşca, pentru a face imagine partidului, care, la acel moment, pierdea susţinători.

Blocul electoral “Moldova Democrată”

Ion Guţu, candidatul nr.24
Până a ajunge în Alianţa “Moldova Noastră” a trecut prin câteva formaţiuni politice, inclusiv Partidul Democrat Agrar şi Mişcarea Social-Politică “Furnica”. În perioada sovietică a deţinut un şir de posturi de conducere în structurile de partid. În 1989-1991, fiind primar de Chişinău, s-a opus organizării adunărilor populare în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Pe când deţinea funcţia de vicepremier în Guvernul Sangheli a fost acuzat de protecţionism şi favorizarea unor grupuri de interese, inclusiv pentru a obţine credite preferenţiale sub garanţia statului.   

Vasile Colţa, candidatul nr.26
În timp ce deţinea funcţia de primar de Hânceşti a fost cercetat penal pentru delapidări de fonduri publice.

Blocul electoral “Patria-Rodina”

Eduard Smirnov, candidatul nr. 9
Pe când deţinea funcţia de viceprimar al capitalei a fost cercetat penal într-un dosar legat de privatizarea ilegală a unor imobile din centrul capitalei. A fost acuzat de promovarea unor interese de grup şi personale. 

Mişcarea social-politică "Ravnopravie"

Valeri Klimenco, candidatul nr.1, preşedintele MSP „Ravnopravie”
S-a manifestat mereu drept un promotor al intereselor Federaţiei Ruse, fiind un al adept al politicii de deznaţionalizare a populaţiei autohtone. A încurajat acţiunile regimului de la Tiraspol de sistare activităţii şcolilor cu predare în grafie latină din localităţile din stânga Nistrului. În calitate de jurnalist a făcut afaceri pe contul redacţiei, prestând servicii foto unor şcoli din republică.     
Liderul separatist de la Tiraspol Igor Smirnov l-a declarat duşmanul său personal, pentru că prin anii 1994-95 l-a “şmecherit” de peste un milion de dolari. Liderul separatist i-a cerut să elaboreze şi să editeze manualul de istorie a Moldovei în grafie chirilică pentru şcolile din Transnistria.
Klimenco a reeditat în grafie chirilică manualul “Istoria Românilor”, aflat în programul de studii din Moldova. După ce au fost distribuite în şcoli, s-a constatat că acestea  conţineau imnul de atunci al RM “Deşteaptă-te române” şi cântecul “Treceţi, batalioane române, Carpaţii”.

Partidul Uniunea Muncii "Patria-Rodina"

Gheorghe Sima, candidatul nr.1
În 2001 a intrat în Parlament pe listele Alianţei Braghiş, dar a abandonat la scurt timp fracţiunea, alăturându-se deputaţilor comunişti. Pentru aceasta a obţinut funcţia de ministru al Educaţiei. A fost iniţiatorul excluderii din programul de studii a cursului “Istoria Românilor”. Tot el a refuzat să semneze Protocolul interministerial în baza căruia Guvernul României acorda burse în învăţământul liceal şi universitar pentru tinerii din Moldova. În perioada când deţinea funcţia de ministru a facilitat acreditarea unor instituţii de învăţământ superior, pentru care ar fi beneficiat de recompense solide. A fost utilizat de partidele de guvernământ pentru a dezmembra formaţiunile politice rivale: în 1994 -  Mişcarea social-democrată, iar în 2005 -  partidele proruse.
 
Uniunea Centristă din Moldova

Mihai Petrache, candidatul nr.1
Fost consilier al preşedintelui Lucinschi. S-a manifestat zelos în tentativa şefului statului de a modifica Constituţia în vederea instaurării unui regim prezidenţial. A devenit deputat pe listele Alianţei Braghiş, dar a părăsit această fracţiune parlamentară. Se vorbeşte că  a “promovat cu multă abilitate mai multe lacune în legislaţie” pentru a fi exploatate ulterior de anumite sfere de interese. Juriştii numesc acest gen de activitate drept corupţie normativă

Gherghe Amihalachioae, candidatul nr.2
A fost avocatul lui Andrei Sangheli, fostul prim-ministru, şi al lui Valeriu Chiţan, ex-ministru de Finanţe, cercetaţi penal pentru delapidare de fonduri din bugetul de stat. Se vorbeşte că Amihalachioae face parte din categoria avocaţilor care “cunosc bine judecătorii”  şi că are abilităţi de a-i convinge, dar nu prin argumentul legii.

Partidul Ţărănesc Creştin Democrat

Nicolae Andronic, candidatul nr.1, preşedinte al  PŢCD
Este politicianul care a migrat prin cele mai multe partide şi formaţiuni politice: PDAM, PRCM, PLM şi PSDM. Se vorbeşte că a cumpărat Partidul Ţărănesc Creştin Democrat, al cărui lider a devenit la sfârşitul lui 2004. Patronează o parte din afacerile din supermarketul „Sun City” şi reţeaua de farmacii „Felicia”. A fost învinuit de legături cu lumea interlopă, complicitate la răpirea de persoane şi că ar fi protejat mai multe grupări criminale. În calitate de vicepremier a „tutelat” structurile de forţă, fiind implicat în eliberarea de licenţe portarmă unor persoane cu antecedente penale. De numele lui Nicolae Andronic se leagă  tranzitarea deşeurilor nucleare şi transmiterea în proprietatea Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca. În opinia unor reprezentanţi ai organelor de drept, Andronic şi-ar fi înscenat doua atentate la viaţa sa. Este patronul din umbră al ziarului de limbă rusă „Moldavschie Vedomosti” 

Partidului Dreptăţii Social-Economice

Nicolae Alexei, candidatul nr.1, deputat PPCD
Fostul conducător al Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei (DCCOC) din cadrul MAI, în anul 2001 a fost ales în Parlament pe listele PPCD, în urma unei ample campanii anticorupţie. Ajuns în Parlament, Alexei nu a scos la iveală nici un caz de corupţie. Legătura lui Alexei cu liderul PDSE, Maricica Leviţchi, ţine de pe timpurile când, aflat la conducea DCCOC, a instrumentat mai multe dosare legate de activităţile „umanitare” ale acesteia. Generalul Alexei a fost cercetat penal, fiind învinuit că a sechestrat în calitate de corpuri delicte loturi de ţigări, vin şi alcool etilic, pe care ulterior le-a comercializat. Pentru aceste abuzuri statul a fost nevoit să achite, în baza unei decizii judecătoreşti, firmelor de la care a fost sechestrată marfa, prejudiciu în sumă de 11 mln de lei. În ianuarie 2004, Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat pe Alexei la 5 ani privaţiune de libertate cu suspendarea pedepsei, iar în ianuarie curent, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) l-a achitat. Reprezentanţi ai organelor de drept susţin că achitarea lui Alexei s-a făcut în urma unor presiuni din partea partidului de guvernământ. Se vehiculează că prin această „graţiere”,  generalul a fost „silit” să se implice în campania electorală pentru a rupe din electoratul partidelor democratice. Pentru „serviciu” i s-ar fi promis funcţia de ministru de interne sau director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii