Bani publici

Cât ne costă ambasadele noastre?

http://vladmischevca.blogspot.md/

În medie, întreţinerea unei misiuni diplomatice costă anual bugetul ţării cca 300 mii USD. Cele mai costisitoare sunt ambasadele de la Viena, New York şi Washington, bugetul lor anual fiind de aproape 500 mii USD. Alte misiuni, cum ar fi cea de la Minsk sau Kiev, ajunge la circa 100 mii USD. În 2005, din bugetul ţării au fost transferaţi aproape 15 mln. de dolari pentru activitatea misiunilor diplomatice ale R. Moldova.

Potrivit Legii serviciului diplomatic, membrii personalului misiunilor diplomatice  şi al oficiilor consulare primesc un salariu în lei şi o indemnizaţie neimpozabilă în valută străină. De indemnizaţii lunare au parte şi membrii  familiilor care  domiciliază  împreună pe parcursul aflării în misiune: soţia (soţul), copiii de până la vârsta de 18  ani, precum şi  persoanele aflate la întreţinerea  detaşatului în misiune, indiferent de vârsta lor. Salariul unui şef de misiune variază de la 1,2 mii USD lunar la 3,6 mii USD lunar brut, în funcţie de ţara în care este acreditat. Soţiile/soţii şefilor de misiune primesc o indemnizaţie lunară egală cu 1/4 din salariul soţului, sumă care oscilează, de asemenea, între 300 şi 900 USD.  

 
Deşi par a fi mari comparativ cu mărimea salariului mediu pe ţară, indemnizaţiile ambasadorilor noştri acreditaţi în străinătate sunt relativ mici în comparaţie cu cele ale diplomaţilor din alte state, inclusiv a celor din spaţiul ex-sovietic. Salariul unui ambasador al R. Moldova în SUA, Germania, Austria, Italia, Franţa, Marea Britanie e de 2.000-2.500 de dolari/euro. Ambasadorul maghiar la Paris are însă un salariu de 7.500 de euro. „În calitatea mea de şef al misiunii diplomatice la Paris aveam un salariu de 1.750 lei şi o indemnizaţie lunară de ambasador în mărime de 2.400 euro. Mulţi dintre cei care vor auzi această sumă vor crede că e un venit fabulos. Vreau să-i liniştesc, deoarece 2.400 de euro în Franţa e echivalentul a 2.400 de lei în RM. Acolo, o pâine costă 2-4 euro.”, 
a declarat pentru CIN, Andrei Neguţa, acum reprezentant al RM la Strasbourg.

 
În afară de salariu, statul asigură pentru fiecare angajat al misiunii loc de trai,  acoperă toate cheltuielile de transport spre serviciu şi acasă, indiferent de mijlocul de transport utilizat: metro, autocar, taxi. Iar odată pe an sunt acoperite cheltuielile de deplasare în R. Moldova. La sosirea în misiune, tuturor angajaţilor şi membrilor familiilor li se perfectează poliţa de asigurare medicală. Potrivit Legii cu privire la serviciul diplomatic, din bugetul ţării se dau bani până şi pentru ţinuta vestimentară a diplomaţilor noştri - pantofi, costume, cămăşi, papioane şi cravate. 

 
De toate aceste facilităţi nu beneficiază personalul administrativ-tehnic şi nici cel de serviciu.

 

Cum cheltuiesc ambasadele banii publici?

 

Cel mai de rezonanţă control al Curţii de Conturi este considerat cel din 2000, ţinta lui fiind ambasada din Turcia şi Reprezentanţa noastră la ONU, cu sediul la New York. Atunci, echipa de controlori a cercetat  felul în care aceste două misiuni diplomatice au utilizat fondurile bugetare alocate în perioada 1996 - 1999. Controlul a scos pe faţă o serie de manevre făcute cu banii statului, care au fost dezminţite de ambasadorii vizaţi. Curtea de Conturi a constatat că Ion Botnaru, pe atunci reprezentantul RM la ONU, nu a plătit timp de un an cotizaţia de membru a ONU, în sumă de aproape 2.000 USD, deşi Ministerul Finanţelor transferase la timp pe contul misiunii suma respectivă. De asemenea, controlorii au descoperit că pe durata mandatului său de ambasador în Turcia, I. Botnaru ar fi angajat persoane în funcţii neprevăzute în statele de personal, acţiune ce i-a fost incriminată şi succesorului său de la Ankara, Tudor Angheli. Acesta din urmă a fost acuzat, de asemenea, că ar fi cerut ca o sumă de peste 11 mii de dolari, ce reprezenta ajutorul umanitar primit de la organizaţii şi oameni de afaceri din Turcia, a fost trecută pe contul a două persoane fizice de naţionalitate turcă. În acelaşi an, ambasada a cumpărat un automobil „Volvo”, plătind pentru el 26 mii USD bugetari, şi un „Mercedes” pe care l-a cumpărat cu 5,5 mii USD, deşi misiunea dispunea de două automobile. În baza acestui control, Procuratura Generală a intentat un dosar penal pe numele lui T. Angheli şi I. Botnaru.

 

Tudor Angheli a respins atunci toate incriminările aduse, declarând că „fondurile de delapidarea cărora este învinuit au fost cheltuite cu acordul conducerii guvernului de la Chişinău”.  Şi Ion Botnaru a dezminţit acuzaţiile de delapidare de fonduri, declarând că deciziile Curţii de Conturi conţin „inexactităţi şi abateri grave de la adevăr”. Până şi Ministerul de Externe a remis atunci un comunicat de presă prin care anunţa că „acţiunile financiare anchetate, deşi n-au fost în consonanţă cu legislaţia în vigoare, nu au adus prejudicii statului, ci, dimpotrivă, economii valutare sesizabile”. În pofida acestor depoziţii/declaraţii, aceşti doi ambasadori au fost retraşi din circuitul diplomatic. Peste un timp, a fost oprită şi cercetarea penală a lui T. Angheli şi I. Botnaru. Surse din Ministerul Afacerilor Externe afirmau atunci că toate acestea s-au făcut pentru a se descotorosi de  persoanele incomode sau nedorite de noua Putere.

 

Fraude sunt, vinovaţi - nu

 

Controlul din 2000 a fost ultimul de rezonanţă. După 2001, anul de start al guvernării comuniste, controalele Curţii de Conturi devin tot mai cumincioare şi scot la iveală mult mai puţine inginerii financiare. Să gestioneze oare diplomaţii noştri corect banii publici? Sau Curtea de Conturi tăinuieşte fraudele admise de actualii ambasadori, aflaţi în graţia preşedintelui Voronin?

 

Acum, Curtea de Conturi recurge la diferite metode pentru a camufla sau a nu prezenta până la capăt fraudele financiare admise de misiunile noastre diplomatice. Bunăoară controalele din 2004 şi din 2006 abundă în formulări lipsite de informaţii concrete, de genul, „unele misiuni diplomatice au admis pe unele articole şi alineate ale devizului depăşirea cheltuielilor efective faţă de cele aprobate”. Mai mult, unele articole sunt ascunse de ochii publici, fiind declarate secret de stat. Se pare că tocmai în spatele   articolelor secretizate se ascund marele abuzuri, despre care cei care controlează şi cei care le-au comis nu vor să se afle. De altfel, ce ar avea de ascuns Curtea de Conturi, dacă e plătită din banii publici să controleze şi să scoată la iveală neregulile în gestionarea fondului public şi nu să le tăinuiască de contribuabilii care sunt în drept să ştie cine şi cum cheltuieşte banul public.

 

O fraudă descoperită la mai multe ambasade – din Franţa, Italia, Israel, Turcia, Germania – se referă la „scutirea de plata taxelor consulare a anumitor persoane, fără a anexa documentele justificative privind legalitatea acordării acestor înlesniri”. Curtea de Conturi însă nu prezintă date concrete despre aceste abateri de la buchia legii: câte persoane au fost scutite integral sau parţial, legal sau ilegal, de plata taxelor, ce prejudiciu a fost adus bugetului statului ca urmare a acestor derogări de la lege? În perioada anilor 2002-2003, misiunile diplomatice ale RM în străinătate au obţinut venituri de aproape 100 mln. lei de la prestarea serviciilor consulare, sumă ce acoperă mai mult de jumătate din bugetul total al ambasadelor noastre. Prin urmare, serviciile consulare reprezintă un venit stabil şi considerabil, în special, pentru ambasadele acreditate în statele cu cei mai mulţi cetăţeni moldoveni, cum ar fi Rusia, Italia, Spania, Portugalia, Israel. „În special, în perioada de vară, zilnic în faţa Ambasadei RM la Roma stau în rând sute de cetăţeni moldoveni”, a declarat pentru CIN, Nicolae Dudău, ambasador la Roma. Ce garanţii avem că o parte din cetăţenii scutiţi de plata taxelor consulare nu au plătit, de fapt, suma integrală, în acte, însă, fiind trecuţi ca şi persoane cu... nevoi speciale?

 

Echipa de control a dezvăluit şi alte ingerinţe financiare, cum ar fi, irosirea banilor destinaţi recepţiilor şi a altor cheltuieli de protocol, fără a le justifica documentar. Asemenea fraude au fost descoperite la ambasadele noastre în Israel, Turcia, Germania. Ultimele două misiuni au picat în cleştele Curţii de Conturi şi pentru că au angajat dereticătoare, referent şi consultant, plătindu-i în afara unui contract de muncă şi prejudiciind astfel bugetului statului cu 12 mii USD (Ambasada din Turcia) şi cu 29 mii USD (Germania).

 

Firme comerciale în sediul ambasadelor

 

Curtea de Conturi a relevat, de asemenea, că din 2002 şi până în 2004, ambasada de la Moscova a beneficiat de la bugetul statului de mijloace speciale, care urmau să fie folosite pentru servicii hoteliere. Anual, ambasada primea circa 3 mln. de lei în asemenea scopuri, bani care nu ajungeau toţi în contabilitatea hotelurilor, ci pe conturile băncilor ruseşti. Cui revenea comisionul bancar: ambasadei sau unor persoane concrete din misiune? În controlul său, Curtea de Conturi evită să dea răspuns la această întrebare, cum o face, de altfel, şi în cazul multor altor misiuni diplomatice, conduse de ambasadori care au girul preşedintelui. Controlul Curţii de Conturi s-a făcut a nu depista şi alte nereguli grave admise de către Ambasada de la Moscova, unele dintre care prejudiciază grav imaginea ţării. Câţiva ani la rând o firmă exportatoare de vinuri moldoveneşti în Rusia, în spatele căreia stă un fost ambasador al Moldovei la Moscova, îşi avea, neoficial, sediul chiar în incinta ambasadei (!). Despre aceasta ne-a povestit unul dintre gardienii din paza reprezentanţei diplomatice de la Moscova.     

 

După 2001, Procuratura Generală nu a demarat nici o anchetă vizând activitatea misiunilor noastre diplomatice în străinătate, chiar dacă Curtea de Conturi a depistat încălcări în gestionarea banilor publici în acest sector. Solicitat să ne ofere detalii privind soarta dosarelor pornite în 2001 şi referitor la eventuale anchete iniţiate în ultimii ani, ca urmare a încălcărilor depistate de Curtea de Conturi sau a plângerile cetăţenilor, Serviciul de presă al Procuraturii Generale a luat apă în gură. Ofiţerul de presă Maria Vieru ne-a promis că solicită informaţia respectivă de la adjuncţii procurorului general, însă după aceasta nu a mai fost de găsit.      

 

Despre prestaţia profesională a personalului diplomatic de la ambasadele Moldovei şi problemele cu care se confruntă concetăţenii noştri care locuiesc în afara ţării sau străinii care au de a face cu reprezentanţii diplomaţiei moldoveneşti veţi afla într-o investigaţie ulterioară. Cititorii care au a ne spune cazuri concrete la această temă ne pot contacta la adresa info@investigatii.md.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii