Bani publici

“Maurul” Sima s-a dus cu troleibuzul

Wikipedia

Actuala guvernare a bătut deja recordul la capitolul remanieri de cadre. Nu este şedinţă de guvern în care să nu fie demis sau numit cineva în funcţie, iar la fiecare două-trei luni, şeful statului demite câte un ministru.

Cad capete
Aşa cum era de aşteptat, la câteva săptămâni de la alegerile locale, în structurile de stat a început al doilea val de „epurări” de cadre. Miercuri, preşedintele Voronin i-a demis din funcţie pe ministrul Economiei, vicepremierul Ştefan Odagiu, şi pe ministrul Educaţiei, Gheorghe Sima. Conform unui comunicat al Serviciului de presă al preşedintelui RM, Odagiu a fost demis în baza cererii depuse, iar despre Sima, comunicatul nu suflă o vorbă. De la constituirea Guvernului Tarlev în 2001 şi până în prezent, au fost demişi deja 12 miniştri: doi ai Transportului, doi ai Educaţiei, unul al Finanţelor, unul al Energeticii, unul de Externe, doi ai Economiei, unul al Afacerilor Interne, unul al Culturii şi unul al Justiţiei.
Sintagma „conform cererii depuse” va deveni probabil proverbială, pentru că mulţi dintre cei demişi pe această cale află despre demiterea lor de la jurnalişti sau în şedinţele de guvern. Aşa s-a întâmplat şi de data aceasta. Ştefan Odagiu şi-a prezentat, în cadrul şedinţei de miercuri a guvernului, proiectele de care era responsabil. Mai apoi, în timpul şedinţei, cineva i-a şoptit că şeful statului l-a demis. S-a făcut omul roşu ca racul şi a ieşit prin uşa din spate, pentru a nu da ochii cu ziariştii care deja îl aşteptau. Sima a fost ceva mai norocos, un binevoitor l-a anunţat despre disgraţiere înainte de şedinţa guvernului, astfel încât proaspătul demisionat a fost nevoit să plece enervat acasă ...cu troleibuzul, chiar înainte de şedinţa cu pricina. Unul dintre reporterii JURNAL-ului l-a văzut a doua zi pe fostul ministru, împreună cu soţia sa, la o staţie de troleibuz, aşteptând… transportul în comun.

Vor zbura “vinovaţii”
„În baza cererii depuse” sunt demişi funcţionarii de care puterea nu mai are nevoie sau care au „greşit” cu ceva. De regulă, funcţionarul este chemat la unul din şefii guvernului, mai des la Pantelei Tâltu, directorul Cancelariei de Stat. Prim-ministrul nu binevoieşte să le spună foştilor subalterni în faţă cu ce au greşit, pentru că, de fapt, nu are ce le spune, nu el decide. Tâltu le cere să scrie cererea. Dacă victima ezită, i se dă de înţeles că trebuie să depună cerere, altfel va fi mai rău. Funcţionarii, cuminţi din fire, rămân fără glas, îşi revin în câteva secunde şi semnează cererea. Chiar dacă nu au un loc de muncă asigurat şi nu se ştie când îşi vor găsi o funcţie. Mulţi însă habar nu au că au semnat ceva; ei află în şedinţe că ar fi depus documentul de “dezlegare”.
De obicei, motivul demiterii nu este spus, nici chiar celui demis. Explicaţia rămâne invariabilă: aşa trebuie, aşa a spus preşedintele. Spune sau nu spune preşedintele, nu avem cum să ştim, în schimb, toţi şefuleţii utilizează această frază ori de câte ori e nevoie. Preşedintele a spus, preşedintele a cerut, preşedintele a ordonat. „Dacă nu-l demiţi pe cutare până vineri, când revine preşedintele din deplasare, vei fi demis tu”.
Se vorbeşte că valul demiterilor care a început săptămâna trecută - directorul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” şi directorul Agenţiei Informaţionale de Stat „Moldpres” - este legat de pierderea alegerilor locale în municipiul Chişinău şi în unele localităţi-cheie din republică. Chiar de anul trecut, printr-o hotărâre de guvern, a fost instituită Ziua Guvernului în teritoriu, care avea loc o dată pe lună. Fiecărui ministru i s-a “repartizat” câte un judeţ pe care trebuia să-l „patroneze”. Ei, miniştrii, urmau, oficial, să întreprindă vizite, cel puţin o dată pe lună în localităţile respective, ca să afle care sunt problemele cu care se confruntă oamenii, adică să stea la sfat cu poporul. În realitate, ei trebuiau să pregătească terenul pentru alegerile locale. În guvern se vorbeşte că, înainte de alegeri, şeful statului ar fi declarat Cabinetului de Miniştri că vor zbura din funcţie acei miniştri care nu vor asigura câştigul comuniştilor în localităţile de care răspund.

Cine urmează?
Din surse demne de încredere am aflat că îşi aşteaptă rândul să treacă prin strungă ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, cel al Justiţiei, Ion Dulghieru, procurorul general Vasile Rusu, directorul Serviciului de Securitate, Ion Ursu. Gurile rele mai spun că ar putea să cadă şi capul lui Vasile Tarlev. Se discută deja şi despre succesori – de exemplu, Andrei Stratat, ex-director al Departamentului Vamal, actualmente reprezentantul Moldovei la Pactul de Stabilitate în Sud-Estul Europei. Iar locul directorului SIS ar putea să-l ia secretarul Consiliului Suprem de Securitate, Valeriu Gurbulea.
În cei peste doi ani de guvernare, au fost înlocuiţi deja majoritatea membrilor cabinetului, în special miniştrii responsabili de relaţiile cu creditorii externi. În scurta istorie a Moldovei nu s-a mai întâmplat ca un guvern să renunţe într-un termen record la conducătorii ministerelor- cheie în economie, a celor de forţă, pretinzând de fiecare dată că situaţia rămâne sub control. În urma demiterii ministrului Economiei, Andrei Cucu, predecesorul lui Odagiu, funcţia dată - una dintre cele mai importante în Guvern - a fost vacantă mai mult de două luni. Demiterea lui Odagiu confirmă ipoteza că actuala guvernare nu a reuşit să depăşească criza de cadre cu care se confruntă chiar de la început. Comuniştii nu au un om care să fie fidel idealurilor comuniste şi să cunoască în acelaşi timp regulile jocului cu organismele financiare internaţionale, care, se pare, s-au supărat rău pe guvernarea de la Chişinău. Or, tocmai acest motiv ar fi stat, potrivit unor surse, la baza demiterii lui Odagiu.

Călcatul pe greblă şi plecatul acasă
Sima a fost folosit de putere mai întâi pentru a dezbina Alianţa Braghiş. Se apropiau alegerile şi nu trebuia lăsată intactă o alianţă puternică, mai ales că Braghiş a obţinut, la ultimele alegeri parlamentare, 17 la sută din voturi. În plus, Sima putea fi anchetat penal pentru mai multe fraude comise anterior. “Maurul” Sima şi-a făcut treaba: s-a războit cu participanţii şi susţinătorii manifestaţiilor de protest. Chiar de la numirea sa în funcţie, a declarat dur că manifestaţiile studenţilor trebuie stopate cu orice preţ. Ulterior, Sima a blocat procesul de negociere a tratatului privind bursele cu Ministerul Educaţiei din România, a suspendat activitatea extensiunilor universitare româneşti, s-a răfuit cu mai mulţi angajaţi ai ministerului, care aveau alte viziuni asupra studierii limbii ruse în şcoli şi introducerii cursului Istoria Moldovei în locul Istoriei Românilor. Aşadar, “maurul” i-a servit bine pe comuniştii, “maurul” poate pleca. Nenorocul lui, însă, a fost acela că, la un moment dat, a călcat pe greblă. Se vorbeşte că Sima transformase funcţia pe care o deţinea într-un adevărat business şi scotea bani şi din piatră seacă.
Nici de la un minister, nici de la altul nu am reuşit să aflăm detalii privind motivul demiterilor respective. La Cancelaria de Stat nimeni nu comentează nimic. Despre toate se ştie doar la Preşedinţie. Aşa mi s-a răspuns atunci când am vrut să aflu detalii privind acest subiect.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii