Centrul de Investigaţii Jurnalistice în colaborare cu echipa ziarului „Timpul” 

Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi-a propus să demonstreze, printr-un şir de anchete, în mâinile cui au încăput întreprinderile, altădată profitabile, din regiunea transnistreană, cine şi cum trage foloase din patrimoniul Moldovei, în ce scopuri şi unde se foloseşte armamentul rusesc stocat şi cel produs în regiune şi, nu în ultimul rând, care este situaţia reală a cetăţenilor, „apăraţi” cu atâta ardoare de Rusia, Ucraina şi Moldova, dar care, în realitate, sunt sugrumaţi de tentaculele regimului criminal, care există nu fără contribuţia acestor state.

Până şi omul simplu din Transnistria a înţeles că în timp ce marile puteri ale lumii luptă înverşunat cu terorismul, la el acasă înfloreşte nestingherit mafia internaţională, care, se ştie, este principala sursă de finanţare a terorismului. Teritoriul, situat la intersecţia intereselor geostrategice ale marilor puteri, a devenit un rai pentru reţelele mafiote din întreaga lume. Mai mult de zece ani, comunitatea internaţională se tot arată îngrijorată de pericolul pe care-l prezintă această ”gaură neagră”, dar, real, nu se întreprinde nimic pentru a pune capăt dezmăţului din regiune. Să fie oare Federaţia Rusă, Ucraina, SUA şi alte state interesate de stoparea terorismului în lume neputincioase în faţa caracatiţei ce se extinde tot mai mult pe plan internaţional? Un paradox, care, de altfel, dovedeşte clar că regiunea transnistreană este controlată de structuri mafiote internaţionale, este privatizarea masivă în acest teritoriu. Dacă comunitatea internaţională nu a recunoscut autoproclamata rmn, iar autorităţile de la Chişinău au avertizat că orice privatizate în această zonă este ilegală, atunci cum se explică faptul că mai multe state, inclusiv occidentale, admit ca agenţii lor economici să privatizeze întreprinderi din regiunea transnistreană? Ce interese ar avea statele respective într-o zonă total instabilă, cu hotare nesecurizate, unde nu poate fi controlat fluxul de mărfuri, sumele de bani care se spală şi cine trage foloase de pe urma acestor „afaceri”? Dacă ţinem cont că despre toate acestea se ştie şi se vorbeşte de atâta timp este firesc să deducem că ori statele respective sunt neputincioase în faţa clanurilor mafiote internaţionale, ori sunt interesate ca acestea să existe astfel încât ulterior să-şi motiveze acţiunile de luptă împotriva terorismului.
Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi-a propus să demonstreze, printr-un şir de anchete, în mâinile cui au încăput întreprinderile, altădată profitabile, din regiunea transnistreană, cine şi cum trage foloase din patrimoniul Moldovei, în ce scopuri şi unde se foloseşte armamentul rusesc stocat şi cel produs în regiune şi, nu în ultimul rând, care este situaţia reală a cetăţenilor, „apăraţi” cu atâta ardoare de Rusia, Ucraina şi Moldova, dar care, în realitate, sunt sugrumaţi de tentaculele regimului criminal, care există nu fără contribuţia acestor state.

Cine sunt „ungurii” de la Râbniţa?

În septembrie anul trecut, aşa-zisul minister al economiei de la Tiraspol a anunţat, ca pe o mare realizare, privatizarea Combinatului de ciment şi ardezie de la Râbniţa de către firma „Tegep”, prezentată drept o „cunoscută companie de construcţii din Ungaria”. Dar straniu lucru – o firmă de construcţii cu o astfel de denumire nu figurează în registrul oficial al întreprinderilor din Ungaria, iar Ianos Kapas, pretinsul director general al companiei maghiare, nu figurează printre managerii de întreprinderi din această ţară.

Ultimul deceniu a fost foarte complicat pentru combinatul de ciment şi ardezie din Râbniţa. Din cauza frontierei ridicate pe Nistru de autorităţile de la Tiraspol întreprinderea a rămas fără baza sa tradiţională de materie primă de pe malul drept, pierzând şi o bună parte din piaţa de desfacere a producţiei. Treptat întreprinderea a devenit insolvabilă. Autorităţile transnistrene au încercat în câteva rânduri să reanimeze combinatul. Într-un timp rolul de „salvator” al combinatului şi-l asumase firma „EMA Ltd.”, o structură a companiei ruse „Itera”. „EMA Ltd.”, o firmă off-shore înregistrată pe insulele Bahamas, dar cu sediul la Kiev, aproviziona combinatul cu gaze şi energie electrică, luând în schimb ciment şi ardezie. În realitate, „EMA Ltd.” a stors cât a putut profituri, prin intermediul unor scheme dubioase de afaceri barter şi de achitări reciproce, înglodând de-a binelea combinatul în datorii. În aprilie 2003, în baza legii cu privire la faliment din rmn, la combinatul de ciment de la Râbniţa a fost instalată administrarea externă de arbitraj, datoriile întreprinderii fiind îngheţate pentru 18 luni. Lucrurile parcă începuseră să mergă mai bine, dar situaţia combinatului rămânea complicată.
Vara trecută, tocmai când autorităţile R. Moldova atenţionau lumea de afaceri de peste hotare că privatizarea patrimoniului din Transnistria contravine legislaţiei şi că R. Moldova nu recunoaşte şi nu garantează drepturile de proprietate obţinute de investitori în urma acestui proces, regimul de la Tiraspol, ignorând avertismentele Chişinăului, îi da zor cu licitaţiile. Printre întrerprinderile scoase la privatizare figura şi Combinatul de ciment şi ardezie din Râbniţa, cu un capital statutar evaluat la 11 mln. 300 mii USD. Conform unui proiect individual, la vânzare a fost scos pachetul integral de acţiuni (100%), fiind stabilit un preţ iniţial simbolic în mărime de 1 rublă transnistreană pentru rezidenţii rmn şi 1 dolar SUA pentru nerezidenţi. Cumpărătorul urma să-şi asume achitarea datoriilor creditoare ale întreprinderii (circa 14 mln. USD - 8 mln. USD pentru gaze şi energie electrică, care urmau să fie virate în contul „Gazprom”-ului în decurs de 45 de zile de la încheiaerea tranzacţii, precum şi alte 6 mln. USD, care urmau să fie achitate în decurs de patru luni). Totodată, cumpărătorul trebuia să aibă pe cont cel puţin 20 de mln. USD.
La 14 septembrie 2004 autorităţile tiraspolene au anunţat drept câştigătoare a concursului firma „Tegep” din Ungaria, care ar fi propus cel mai bun preţ – 1,5 mln. USD. Oferta „Tegep” a fost considerată mai avantajoasă decât ale celorlalţi participanţi la tender: “EMA Ltd” (Bahamas), “Invest Ltd” (Gibraltar) şi “Iteca” (Rusia), care au propus pentru pachetul de acţiuni sume de zeci de ori mai mici. De exemplu, “Iteca”, care aparţine Elenei Baturina, soţia primarului de Moscova, Iurii Lujcov, s-a arătat dispusă să plătească pentru acelaş lot doar 50 mii dolari SUA .

„Tegep”: faţa şi reversul

La prima vedere, varianta “Tegep” era una foarte reuşită pentru o întreprindere insolvabilă, împovărată de datorii. Conform declaraţiilor unui oarecare Ianos Kapas, citat de mediile transnistrene în calitate de director general al respectivei companii maghiare, „Tegep” ar fi câştigat în Ungaria două proiecte importante – unul în valoare de 300 mln. euro, privind reconstrucţia metroului din Budapesta, şi altul, în valoare de 1 mlrd. euro, privind construcţia unui cartier locativ în capitala maghiară. I. Kapas a mai declarat că afacerile „Tegep” sunt garantate de Banca din Budapesta. Potrivit lui, profitând de intrarea Ungariei în UE, „Tegep” şi-a propus extinderea afacerilor şi că va avea nevoie de materiale de construcţii, inclusiv ciment, calitativ şi la preţuri avantajoase, prin aceasta explicându-se interesul companiei pentru combinatul de la Râbniţa. I. Kapas a precizat că cimentul râbniţean urmează să fie transportat până la Izmail pe calea ferată, iar de acolo – cu vapoarele pe Dunăre.
Fiind vorba de prima firmă din Ungaria care a riscat să investească sume considerabile în Transnistria, mai ales în perioada când autorităţile chişinăuiene îi avertizau pe toţi să nu facă acest lucru, am solicitat un comentariu de la Ambasada Republicii Ungare în R. Moldova. Spre surprinderea noastră, excelenţa sa, ambasadorul Sandor Robel, a declarat că a aflat din presă despre afacerea respectivă şi că firma „Tegep” nu s-a adresat la ambasadă cel puţin pentru o consultaţie. „Părea a fi o firmă serioasă şi cu mulţi bani, care trebuia să fie cunoscută, cel puţin, în Ungaria. Dar ceva ni s-a părut suspect. În primul rând, ne-a atras atenţia declaraţia lui Ianos Kapas privitor la reconstrucţia metroului din Budapesta. Or, la acea dată tenderul pentru acest proiect nici nu fusese încă anunţat”, a spus dl Robel. (Conform datelor oficiale, la tenderul care a avut loc în noiembrie, printre participanţi nu se număra firma „Tegep”) Ambasada a informat imediat Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria, solicitând informaţii despre firma „Tegep”. Potrivit ambasadorului, în urma unor investigaţii, autorităţile maghiare au constatat că există, într-adevăr, o firmă cu acest nume înregistrată în Ungaria, care însă nu este o firmă de construcţii şi care pe parcursul activităţii şi-a schimbat de nenumărate ori adresele şi informaţiile de contact. Reprezentanţii Ministerului de Externe au mers pe ultima adresă indicată, chiar în apropiere de sediul ministerului, dar acolo nimeni nici nu auzise de firma respectivă. S-a mai constatat că numele lui Ianos Kapas nu figurează printre directorii de întreprinderi din Ungaria, dar nici printre persoanele cu drept de semnătură de la „Tegep” şi nici în lista managerilor de la această firmă. Autorităţile maghiare au verificat dacă o astfel de persoană există, în genere, în Ungaria. Au fost găsite două persoane care poartă acest nume. Una a fost contactată, constatându-se că nu are nici o legătură cu afacerea de la Râbniţa, iar cea de-a doua persoană n-a putut fi contactată. „Nu putem spune dacă numele Ianos Kapas al celui care s-a prezentat la Tiraspol drept director general al „Tegep” este unul real. În general, credem că este o afacere suspectă, iar respectiva „Tegep” este o firmă-fantomă sau o firmă-paravan, adevăraţii proprietari ai Combinatului de ciment şi ardezie de la Râbniţa fiind alţii. Teoretic, este posibil, ca sub aceeaşi denumire în Ungaria să fie înregistrate două firme, dar în registrul oficial al întreprinderilor nu este înregistrată decât una.”, a opinat dl S. Robel. Presupunerile dlui ambasador sunt confirmate şi de surse competente din lumea business-ului din Transnistria care afirmă că tenderul a fost organizat de ochii lumii, afacerea cu privatizarea combinatului de ciment fiind aranjată din timp, ceilalţi participanţi la licitaţie făcând doar figuraţie, deoarece se ştia din start cine va fi câştigătorul.
Se pare că şi autorităţile R. Moldova au efectuat o investigaţie în legătură cu privatizarea combinatului de la Râbniţa. La sfârşitul lui decembrie, răspunzănd unei interpelări adresate de deputatul PPCD Vlad Cubreacov privind privatizarea în Transnistria, ministrul reintegrării Vasile Şova afirma că „în urma investigaţiilor s-a constatat că „Tegep” este specializată în producerea maşinilor şi utilajelor de construcţie şi că această companie nu a participat la achiziţionarea Combinatului de ciment şi ardezie de la Râbniţa”. Noi însă nu suntem siguri că dl Şova are pe deplin dreptate.
Pe internet am găsit o carte de vizită sumară, doar în limba maghiară, a unei firme cu denumirea „Tegep”, care îşi are sediul în or.Tiszafured din Ungaria. Potrivit sit-ului, „Tegep” este o companie creată în 1993, fiind urmaşul de drept al firmei „Ganz”, şi se ocupă de construcţia de macarale şi diferite maşini şi utilaje din oţel, având o cifră anuală de afaceri de câteva sute de mii de euro. În decembrie, am trimis de câteva ori pe adresa de e-mail şi la numărul de fax indicate acolo o solicitare oficială, în limba engleză, prin care rugam conducerea „Tegep” să confirme sau să infirme implicarea companiei în privatizarea Combinatului de ciment şi ardezie de la Râbniţa. Solicitarea noastră a rămas însă fără răspuns. Am rugat un coleg din Budapesta să sune la numărul de telefon indicat pe internet şi să întrebe direct dacă „Tegep” are afaceri în Transnistria. I s-a răspuns că acolo se află, într-adevăr firma „Tegep”, dar că informaţii despre afacerile firmei nu pot fi oferite prin telefon. Nu putem spune, cu siguranţă dacă e vreo legătură între „Tegep”, noul proprietar al combinatului de la Râbniţa, şi firma „Tegep” care a ignorat solicitarea noastră de informaţii.
Şi la Tiraspol şi Râbniţa tot ce ţine de această tranzacţie este acoperit de vălul unei taine stricte. În cadrul unei întâlniri cu reprezentantul firmei “Tegep” la combinat am încercat să clarificăm unele lucruri - dacă noul stăpân şi-a făcut datoria în ce priveşte achitarea datoriilor, dacă respectă celelalte obligaţiuni contractuale, care sunt planurile pe viitor ale firmei, în ce relaţii este „Tegep” cu lumea de afaceri din Transnistria etc. Prezentându-se drept Ianoş Albertovici, reprezentantul, într-o rusă perfectă, a declarat că nu este împuternicit să dea nici o informaţie despre firmă şi afacerile ei, menţionând numai că în prezent se lucrează asupra planului de relansare a întreprinderii, lucru care se va produce în primăvara lui 2005.

Un cadou pentru Maracuţa din partea mafiei?

Potrivit unor ziarişti români, care se ocupă de tranzacţiile internaţionale din domeniul resurselor energetice, în spatele firmei “Tegep” ar sta mafia rusească şi cea ucraineană, prin structurile patronate de clanul lui Semion Moghilevici, un controversat om de afaceri de origine ucraineană (un adevărat „naş al mafiei ucrainene, poreclit în patrie „Don Semion”), care deţine proprietăţi în mai multe ţări şi care este vânat de serviciile speciale străine. Clanul lui Moghilevici a prins rădăcini adânci şi în Ungaria. Pornind de la afaceri ilegale cu baruri şi prostituate, acesta s-a implicat apoi în diferite domenii, inclusiv producerea de armament, dând multă bătaie de cap autorităţilor maghiare. Se pare că şi afacerea cu combinatul de la Râbniţa a fost „blagoslovită” de S. Moghilevici, care controlează în Ucraina şi Rusia un segment considerabil al business-ului cu resurse energetice, prin legăturile sale cu Victor Cernomârdin, unul din acţionarii principali ai “Gazprom”-ului şi actualul ambasador al Federaţiei Ruse în Ucraina. În afară de clanul Moghilevici, în spatele tranzacţiei s-ar afla şi alţi câţiva cunoscuţi oameni de afaceri ruşi şi ucraineni care activează în sectorul energetic şi cel metalurgic. Potrivit surselor noastre, în semn de mulţumire pentru sumele enorme de bani spălaţi în ultimul deceniu prin Transnistria, aceştia ar fi dăruit combinatul de ciment şi ardezie, prin intermediul firmei “Tegep”, familiei Maracuţa, în persoana tatălui - preşedintele sovietului suprem al rmn, şi feciorul, patronul mai multor firme amplasate în Camenca şi Râbniţa şi care în ultimul timp îşi extinde foarte activ aria, dar şi spectrul afacerilor, inclusiv la Râbniţa. Alte surse, confirmând că noul stăpân al combinatului de ciment şi ardezie este, de fapt, familia Maracuţa, susţin că producţia acestuia urmează să fie utilizată la construcţia unor noi supermarketuri pentru compania “Şeriff”, care, după cum se ştie, aparţine clanului Smirnoiv & Co.
Rămâne să presupunem care este scopul adevărat al tranzacţiei, deoarece cel anunţat de „Tegep” – de a avea o sursă de ciment calitativ şi ieftin, nu este credibil. Or, cimentul râbniţean, transportat la aşa o depărtare, devine mult mai scump decât cel produs în ţările vecine cu Ungaria. Trezeşte îngrijorare faptul că pe teritoriul combinatului de ciment de la Râbniţa sunt stocate o mie de tone de gudronuri acide, aduse aici în 2002, în urma unor tranzacţii dubioase în care au fost implicate firmele ucrainene „ROSCOP inc.” şi „Speţservis”, ultima fiind subordonată ministerului de Interne de la Kiev. Gudronurile urmau să fie utilizate în calitate de combustibil ieftin de alternativă, fiind incinerate în cuptoarele combinatului de la Râbniţa. Dacă se întâmpla acest lucru, în regiune ar fi avut loc o catastrofă ecologică de proporţii. Din fericire, afacerea a fost stopată atunci. Investigaţiile au stabilit că acest “combustibil” reprezintă, de fapt, nişte deşeuri foarte toxice ale industriei chimice şi petroliere din Ungaria. Dorind să scape de cele peste 100 mii de tone de deşeuri stocate în ţară, reprezentanţii Ungariei, contra unei sume solide, prin intremediul firmei “ROSCOP inc”, au izbutit să expedieze în Ucraina 25 mii tone de deşeuri, care, de fapt, urmau să ajungă în Transnistria. Savanţii de la Institutul de Igienă şi Toxicologie din Kiev au stabilit că gudronurile propuse combinatului din Râbniţa sunt foarte periculoase, deoarece, la descompunere, emană în atmosferă substanţe toxice, care, acumulându-se în sol şi apă, favorizează maladii oncologice, ale pielii, şi ale organelor respiratorii. Încercările administraţiei de a întoarce deşeurile firmei “ROSCOP” s-au soldat cu eşec: firma a dispărut. Procuratura din rmn şi cea ecologică din Ucraina au intentat dosare penale pe acest caz. Cine garantează că noii proprietari nu vor folosi „combustibilul” ieftin?
Este ştiut că majoritatea întreprinderilor din rmn, trecute deja prin procedura de privatizare, au nimerit în proprietatea unor firme ruseşti şi ucraineşti, printre patronii cărora sunt şi persoane suspuse din Transnistria, cu merite faţă de regimul Smirnov. Ştabii de la Tiraspol au prins gustul privatizărilor. Însufleţiţi de „succesele” din ultimii doi ani, când, în urma unor licitaţii dubioase, cele mai importante întreprinderi de pe malul stâng al Nistrului au fost deetatizate, liderii transnistreni au şi anunţat că au de gând să facă acelaşi lucru şi în 2005, declarând privatizarea drept „o prioritate a politicii social-economice” şi „o sursă principală de completare a bugetului”. Smirnov a declarat că deja sunt pregătite pentru privatizare pachetele de documente a 39 de întreprinderi. În acelaşi timp, autorităţile de la Chişinău doar constată, traşi de limbă de ziarişti, că în Transnistria s-au privatizat în ultimii doi ani întreprinderi în valoare de 39 mln USD, afirmând că dispun doar de informaţii difuzate de „mediile din Transnistria”. Dar cu ce se ocupă SIS?
 

Perspectivele par a fi sumbre. Transnistria va continua să fie vândută bucăţică cu bucăţică şi milioane de „verzişori” vor continua să curgă în vistieria rmn şi, mai ales, în buzunarele largi ale clanului Smirnov & Co. Iar R. Moldova va rămâne şi anul acesta cu buza umflată, demnitarii noştri continuând să se lamenteze pe la organizaţii internaţionale, să adopte legi declarative cu privire la ilegalitatea privatizărilor din Transnistria şi să contabilizeze „fărădelegile criminalilor smirnovişti”, mătăhăind anemic din pumni la adresa acestora.