Deținătorii de patente, cărora statul le-a redus, prin Legea nr.208 din 7 iulie 2006, mai multe posibilități de activitate, continuă și astăzi să umble pe drumuri, reclamând autorităților problemele cu care se confruntă, dar fără succes. Autoritățile, deși se declara ferme în lupta cu evaziunea fiscală și corupția, și, de ochii lumii, întreprind măsuri de combatere a acestor flageluri, continuă să fie surde la reclamațiile micilor întreprinzători, care, practic, sunt puși în imposibilitate de a activa.

Bugetul statului încurcat cu buzunarul propriu

Pe de o parte, legea impune micii întreprinzători să-și înregistreze întreprinderi și să procure aparate de casă cu memorie fiscală, ca să contabilizeze toate mărfurile și produsele pe care le comercializează și, respectiv, să plătească statului impozitul pe venitul pe care-l au. Până aici totul pare a fi cât se poate de corect. Însă relația micilor întreprinzători cu bazele en-gross este de-a dreptul ieșită din comun și nici una din structurile de control, se pare, nu vrea să vadă ce se ascunde în spatele activității acestora. De la întreprinzătorii din Rezina am aflat că majoritatea mărfurilor comercializate în piețele raionale și sătești, de regulă, sunt procurate, cu bani cash, la bazele en-gross din Chișinău. Acestea din urmă nu întotdeauna eliberează facturi, invocând că nu au aparate cu memorie fiscală sau alte motive. Iar în cazul în care întreprinzătorii insistă ca marfa procurată să fie facturată, reprezentanții bazelor en-gross le eliberează facturi, în care, însă, prețul articolelor procurate este de 5-10 de ori mai mic decât cel real. Adică, se plătește, în bani cash o sumă, dar pe hârtie se indică altă sumă, de zeci de ori mai mică, chiar extrem de mizeră, am zice noi. Iată ce indică câteva facturi, în posesi căriora am intrat. Amintim că facturile fiscale sunt acte de strictă evidență și sunt păstrate în contabilitate și verificate de Inspectoratul Fiscal la orice dare de seamă a gentului economic. De exemplu, într-o factură fiscală, eliberată de SRL « Tomigen », sunt indicate pleduri la preț de 16.02 lei bucata (!), cuverturi – 14.44 de lei, fețe de pernă – 1.95 lei, cearceafuri – 6.80 lei, plicuri pentru plapumă – 14.54 de lei. În prețul articolelor este inclusă și TVA. Conform altei facturi, eliberată de Î.M. « Ozer-Grup » SRL, draperile s-au vândut la prețul de 7,08 lei pentru un metru. Într-o factură eliberată de « Guler Gul » SRL draperiile se vând cu 6,67 lei pentru metru, iar țesătura din fibre sintetice – la preț de 4,58 lei pentru un metru. În facturile eliberate de S.C « Rumit Grup »SRL cuverturile costă 25 lei, iar un metru de draperie – 2.50 lei. În acelaș timp, la piețele din raioane,un pled se vinde cu 300-800 de lei și mai mult, în funcție de calitate, draperiile costă 80-200 de lei pentru un metru, seturile de lengerile pentru pat, care includ un cearșaf, două fețe de pernă și un plic, costă între 150-200 de lei sau chiar mai mult. Nici în Turcia, Odesa sau la Tiraspol, de unde de obicei se aduce marfa la bazele en-gross din capitală, nu marfă la prețurile indicate în facturile pe care le-am citat. Un set de lengerie de pat poate fi cumpărat la Piața « Kilometru 7 » din Odesa, dacă cumperi en-gross, ceea ce înseamnă cel puțin 3-5 seturi, cu 80-100 de lei, iar în Turcia, dacă cumperi de la producător, un set de lengerie te costă ceva mai puțin – 30-50 de lei, dar nu 20 de lei, cum le vând pe hârtie firmele en-gross din capitală. Și lengeria de pat produsă la Tiraspol costă, la producător, 50-70 de lei setul. Și dacă luam în calcul că firmele en-gross din capitală au un rulaj zilnic pe facturile fiscale de zeci de mii de lei, dar încasează de zeci de ori mai mulți bani cash, putem să ne dăm seamă ce sume sunt tăinute zilnic de către acești agenți economici.

Fiscul se face că nu vede

Activitatea descrisă de noi a bazelor en-gross din capitală nu este de azi de ieri, ci de ani buni, spun patentarii cu care am discutat. Și este bine cunoscută de autorități și organele de control, pentru că numai deținătorii de patente din Rezina au reclamat de mai multe ori aceste probleme la întâlnirile cu conducerea Ministerului Economiei și Comerțului, a Serviciului Fiscal și altor autorități. La o întâlnire cu deținătorii de patente din Rezina, ministrul adjunct al Economiei și Comerțului, Viorel Melnic, a declarat că la Minister există chiar o listă a acestor baze și că în timpul apropiat lucrurile se vor schimba, ne-a povestit președintele Asociației businessului mic din Rezina, Alexandru Vișnevschi. Totodată, a spus A.Vișnevschii, ministrul adjunct a lăsat fără replică afirmațiile unor întreprinzători că nimic nu se va schimba la aceste baze, deoarece ele aparțin sau sunt patronate de persoane suspuse din cadrul autorităților centrale. Pe de ală parte, micii întrepinzători, care își câștigă banii prin muncă cinstită, s-au plâns că sunt hărțuiți de organele fiscale cu controale și verificări. « Dati-ne voie să muncim acasă. Noi nu vrem să luăm, ca alte sute de mii de moldoveni, drumul pribegiei, lăsându-ne în voia soartei copiii și părințiii neputincioși », se rugau ei.

Dar și după ce, în timpul verii, au fost instalate posturi fiscale, întreprinse controale la bazele en-gross, situația nu s-a schimbat. Patentarii de la Rezina ne-au spus că aceeași procedură este utilizată și în prezent. Ei cred că bazele procedează astfel pentru că « au sprijin mare la vârful Puterii și nu se tem de nimeni ».

Cine ține « crâșa » bazelor en-gross?

Unul din liderii Asociației businesului mic din Rezina, solicitând anonimatul, ne-a declarat că majoritatea bazelor angro din Chișinău continuă să activeaze în acealași regim, deși au fost multe încercări de a schimba lucrurile, inclusiv prin intermediul unor organe și persoane suspuse. Mai mult, în ultimul timp, susține sursa citată, șii unele fabrici de zahăr, au preluat exemplul bazelor-angro, realizând producția prin firme-căpușe, care operează cu facturi de tipul celor de la bazele din Chișinău.

Marfa pe care o comercializează firmele en-gross este adusă în mare parte din Turcia sau din Ucraina, de la Piața « Kilometrul 7 » de lângă Odesa. Atât în piețele din Turcia, cât și la cea din Odesa, unde mărfurile sunt de proviniență turcească sau chinezească, prețurile la articolele de îmbrăcăminte, încălțăminte sau lengerie sunt normale, am zice noi, adică pentru buzunarul unui cetățen cu salariu mediu. La fel ca și în toată Europa. Odătă ajunse la Chișinău, aceste mărfuri capătă niște prețuri astronomice, de câteva ori mai mari. Și nu scad de loc, cum ar fi normal într-o economie de piață. Aceasta denotă, nimic altceva, decât că toată afacerea este controlată fie de un singur clan, cu sprijin mare în sânul Puterii sau de cel mult două, care se înțeleg perfect între ele. Faptul că firmele en-gross nu facturează toată marfa indică un alt lucru: marfa în mare parte este adusă în țară fără achitarea taxelor vamale, adică prin contrabandă. Și acest lucru nu se face fără un « acoperiș sigur » la vârf. Și la piețele raionale sau locale se vinde aceeași marfă de la piața « Kilometrul 7 » din Odesa. Prețurile sunt ceva mai mici ca cele din magazinele din Chișinău, dar, totuși, de două ori mai mari decât la « Kilometrul 7 ». Aceasta, după cum ne-au spus chiar zilele trecute niște deținători de patente, care comercializează marfă la piața din satul Pepeni, Sângerei, sunt nevoiți să pună două prețuri pentru că la vămile prin care trec, sunt impuși să plătească 100-200 de lei pentru fiecare geantă. Și aceasta nu e taxa oficială, adică banii nu vin în bugetul de stat, ci în buzunarul unor persoane. Iar prin cele câteva vămi de la hotarul cu Ucraina, din partea Odesei, trec zilnic sute de comercianți.

Mai mult, surse care au solicitat anonimatul, ne-au declarat că unii agenți economici din capitală beneficiază de facilități la trecerea prin vami, nefiindu-le taxată marfă pe care o aduc în țară. La acest subiect, ca și la tema pe care o abordăm în acest articol, vom reveni cu o altă investigație .

După instituirea posturilor fiscale, livrările s-au dublat

Am încercat să vedem ce întreprind autoritățile pentru a stopa evaziunea fiscală și alte încălcări admise de firmele en-gross din capitală. Redacția săptămânalului CUVÂNTUL de la Rezina, l-a solicitat pe ministrul adjunct al Economiei și Comerțului, Viorel Melnic, să comenteze problema abordată de patentarii din Rezina și să ne informeze despre măsurile care s-au întreprins întru depășirea situației create. Răspunsul parvenit la redacție era semnat de un alt ministru adjunct al aceluași minister, Sergiu Sainciuc. Potrivit dumnealui, «Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în colaborare cu Centrul pentru Combaterea Crimelor Economic li Corupției, au instituit, începând cu 05.06.2007, peste 150 de posturi fiscale la depozitele și spațiile de producere și comerț a întreprinderilor ce activează în domeniul comerțului en-gross ». Conform dărilor de seamă,concretizează în continuare dl Sainciuc, la data de 01 august 2007, s-a constatat că întreprinderile, în genere, au înregistrat creșteri semnificative ale livrărilor, aproximativ de 1,89 ori. Unul din efectele evidente, este majorarea valorii livrărilor și procurărilor, ceea ce denotă că pe perioada funcționării posturilor fiscale agenții economici au reflectat pe deplin și corect în evidența contabilă operațiunile care au avut loc, prezența colaboratorului fiscal excluzând posibilitatea efectuării tranzacțiilor nedocumentate ». Ministrul adjunct ne mai informează că în perioada funcționării posturilor ficale au dispărut intermediarii dintre producătorii agricoli și întreprinderile de comerț en-gross, « care asigurau colectarea nedocumentată a producției agricole de la țărani și livrarea, deasemenea, nedocumentată, a acesteia întreprinderilor en-gross ». Dl S.Sainciuc menționează importanța menținerii și în continuare a posturilor fiscale la întreprinderile de comerț en-gross.

La loc comanda!

Declarații despre instituirea posturilor fiscale și rezultatele obținute în urma controalelor la firmele en-gross au fost făcute de oficialii MEC și în cadrul unei conferințe de presă. Șeful IFPS, Sergiu Pușcuță, declara că, după instalarea posturilor fiscale la 150 de depozite și spații de producere și comerț angro, livrările acestora practic s-au dublat. El susținea că acțiunea a exclus posibilitatea efectuării tranzacțiilor fictive, care au drept scop minimizarea obligațiunilor față de buget, iar o eventuală diminuare a livrărilor pe viitor ar fi un motiv pentru reinstalarea posturilor fiscale. Însă, la scurt timp după instituirea posturilor fiscale la depozitele en-gross, când tocmai Ministerul Economiei și Comerțului raporta înregistrarea de succese, Premierul Tarlev, surprinzător, interzice Serviciului Fiscal « să utilizeze inspectorii fiscali în rol de paznici ». La 29 august curent, Premierul, nemulțumit de faptul că IFPS a instituit posturi fiscale la farmacii și la depozitele en-gross, declara presei că « inspecțiile IFPS trebuie să fie efectuate pentru a-și controla propria activitate și nu pe cea a agenților economici ». „Nu birocratizați și nu deranjați agenții economici. Dacă îi deranjăm, trebuie să-i deranjăm cu fapte concrete”, a declarat Premierul, citat de Agenția Info-Prim-Neo, adresându-se Serviciului Fiscal.

Grijă pentru agenții economici ori pentru buzunarul propriu?

Grija sporită a Premierului pentru agenții economici nu este deloc întâmplătoare. Această ieșire a Primului-Ministru a fost imediat după ce IFPS își anunțase intenția să efectuieze în comun cu Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, inventarierea tuturor depozitelor en-gros și să verifice licențele, autorizațiile și alte documente necesare pentru activitate ale acestora. După cum am văzut nu pentru oricare dintre agenții economici își face griji Premierul, ci pentru farmacii și firmele en-gross. Și anume atunci când Fiscul și CCCEC și-au băgat nasul » în acest sector, care, așa cum recunosc oficialii de la MEC, este « cu grad de risc sporit ». Poate de atâta, în urma controalelor efectuate de Serviciul Fiscal și CCCEC nu au fost pornite dosare penale, ci, după cum ne-au spus reprezentanții CCCEC, au fost administrate doar sancțiuni administrative. Ne întrebăm și îi întrebăm și pe reprezentanții Serviciului Fiscal și ai organelor de control cum de nu le-a deranjat ochiul prețurile extrem de mici la mărfurile facturate de către bazele en-gross? Mai ales că nu este vorba de o factură-două, care să poată fi scăpată din vedere?

Noi vom continua să investigăm această temă și vom reveni cu detalii.