Corupție

Corupţia şi secretizarea ilegală a informaţiilor merg mână în mână (II)

http://haratau.ro/

(continuare din numărul trecut)

 

             „Exemplul” Guvernului de a nu publica unele hotărâri sub pretextul secretului de stat a avut efectul „bulgărelui de zăpadă” – administraţia publică centrală de specialitate dar şi administraţia publică locală au omis şi ele de la publicare o serie din propriile acte normative. Deşi de această dată nu a mai fost invocat secretul de stat, motivul real a fost acelaşi pentru care nu sunt publicate multe din hotărârile de guvern: lipsa suportului legal necesar unor acte normative subsecvente.

 

La capătul acestui cerc vicios se situează Curtea de Conturi. Chiar dacă, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 312-XIII din 08.12.1994 privind Curtea de Conturi, această autoritate are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii, conform alin. (3) din acelaşi articol, dacă Curtea de Conturi ia cunoştinţă de informaţii care constituie secret de stat, aceasta este obligată să respecte caracterul lor şi să le facă cunoscute numai autorităţilor împuternicite. În aceste condiţii, multe din hotărârile organului ce controlează modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice au fost omise de la publicare sau au fost publicate fragmentar, pentru că informaţia la care se face referire în ele se conţine în hotărâri de guvern secretizate.

            Există câteva încercări ale autorităţilor de a schimba situaţia. Acestea însă sunt inconsecvente şi contradictorii. Astfel, fiindcă multe din actele normative omise de la publicare vizau sectorul economic iar numărul mare al acestora devenise o frână în calea dezvoltării businessului mic şi mijlociu, în decembrie 2004 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legea nr. 424-XV privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător. Criteriul de bază al revizuirii a fost publicarea în Monitorul oficial a actelor normative ale autorităţilor publice centrale. Mai mult cunoscută ca „ghilotina legislativă”, această lege are scopul ordonării cadrului normativ ce reglementează doar activitatea de întreprinzător. Prin urmare, legiuitorul refuză să ofere o soluţie generală pentru toate actele normative nepublicate, în principal hotărâri de guvern, independent de obiectul reglementării acestora. Mai trebuie oare să amintim că fiind el însuşi rezultatul corupţiei, hăţişul reglementărilor omise de la publicare la rându-i favorizează corupţia?

           Un alt exemplu singular de sancţionare a secretizării ilegale îl oferă Curtea Constituţională. La 8 iulie 2004 Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 782-37 „Despre reglementarea situaţiei în reţelele de telecomunicaţii ale Moldovei ” prin care obligă Camera Înregistrării de Stat să înregistreze societatea pe acţiuni „Interdnestrcom”, iar Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică,  să elibereze aceleiaşi societăţi licenţele necesare pentru desfăşurarea activităţii. Hotărîrea nu a fost publicată pe ea aplicându-se menţiunea ”secret”. Prin Decretul nr. 1936-III din 27 iulie 2004, Preşedintele Republicii Moldova a suspendat această hotărâre de guvern şi a sesizat Curtea Constituţională. Pentru a dovedi neconstituţionalitatea hotărârii nr. 782-37, autorul sesizării, printre alte argumente, a invocat şi faptul că „conferind hotărârii menţionate caracter secret , Guvernul a încălcat prevederile art. 34 din Constituţie „Dreptul la informaţie”, iar prin modalitatea confidenţială de identificare a unui nou operator şi de acordare  a licenţei a afectat transparenţa activităţii în domeniul telecomunicaţiilor...” Curtea Constituţională la rândul ei a reţinut în Hotărârea sa nr. 21 din 02.09.2004 că „contrar art. 34 din Constituţie, care garantează dreptul la informaţie, guvernul a secretizat Hotărârea nr. 782-37. Conform art. 34 din Constituţie, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Mai mult ca atât, autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a persoanelor asupra treburilor publice”.  Astfel, se mai spune în hotărârea Curţii Constituţionale, secretizarea Hotărârii nr. 782-37 a creat o situaţie incertă în domeniul dreptului şi accesului la informaţie, a afectat transparenţa activităţii autorităţii administraţiei publice centrale şi concurenţa loială... Curtea Constituţională a declarat  neconstituţională Hotărârea Guvernului nr. 782-37 din 8 iulie 2004.

            Nu putem să nu întrebăm: de ce în cazul celorlalte hotărâri de guvern emise cu parafa ”secret” cei în drept nu au sesizat Curtea Constituţională? În cazul acestora nu se încalcă art. 34 din Constituţie? Nepublicarea acestora nu afectează transparenţa activităţii Guvernului? Această excepţie nu vădeşte consecvenţă în apărarea dreptului la informaţie ci mai degrabă aplicarea selectivă a art. 34 din Constituţie.

             Concluzia care se desprinde din cazurile prezentate este că soluţiile oferite sunt mai degrabă paleative şi nu înlătură cauza problemei – neglijarea Constituţiei, care statuează că nepublicarea hotărârilor de guvern atrage inexistenţa acestora.

             Să încercăm şi o altă abordare a problemei. Aşadar, potrivit Constituţiei în vigoare, hotărârile de guvern se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova; nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii. Să admitem, însă, că nevoile de reglementare, ierarhia forţei juridice a actelor normative impun includerea unor informaţii ce constituie secret de stat în hotărârile de guvern. Justifică aceste raţiuni de tehnică juridică neglijarea Constituţiei? În mod categoric – nu. Dificultatea poate fi rezolvată prin modificarea Constituţiei şi nu prin încălcarea acesteia. Constituţia României, de exemplu, prevede în art. 108 „Actele Guvernului” că hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

             O soluţie ar fi consacrarea expresă în Constituţie a unei excepţii de la regula publicităţii hotărârilor de guvern. Accentuăm însă: pentru a evita abuzurile se impune o enumerare univocă şi limitativă a categoriilor de informaţii care pot determina secretizarea hotărârilor de guvern. Altfel, ne putem din nou pomeni în situaţii când sunt secretizate informaţii gen acordarea de licenţe sau mărimea salariilor.

 

                     Corupţia şi secretizarea ilegală merg mână în mână

 

O ultimă remarcă. Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la secretul de stat,  pentru a promova o politică unică de stat în domeniul secretizării informaţiilor Guvernul înfiinţează o comisie interdepartamentala pentru apărarea secretului de stat, care întocmeşte Nomenclatorul informaţiilor ce sunt atribuite la secret de stat. Acest Nomenclator se aproba de către Preşedintele Republicii Moldova, se dă publicităţii şi se revizuieşte în măsura necesităţii. În Nomenclator se indică organele administraţiei de stat care sunt învestite cu împuterniciri de a dispune de informaţiile în cauză. Alin. (4) al art. 8 mai prevede că organele administraţiei de stat, ai căror conducători sunt învestiţi cu împuterniciri de a atribui informaţiile la secret de stat, întocmesc nomenclatoare departamentale detaliate de informaţii ce urmează a fi secretizate. Aceste nomenclatoare includ informaţiile la care organele sus-numite au dreptul de dispoziţie şi stabilesc gradul lor de secretizare. Nomenclatoarele date se aprobă de către conducătorii respectivi ai organelor administraţiei de stat şi nu se dau publicităţii. Conform art. 9 alin. (1) din aceiaşi lege, drept temei pentru secretizarea informaţiilor şi aplicarea menţiunii de secretizare pe documente, produse şi lucrări este corespunderea lor:

a) Nomenclatorului informaţiilor ce sunt atribuite la secret de stat;                     

b) Nomenclatoarelor departamentale prevăzute de articolul 8 alin. (4).

            Aşadar, nomenclatoarele – unul general şi public, celelalte departamentale şi secrete –  îndeplinesc o funcţie esenţială în asigurarea legalităţii – informaţia  nu poate fi secretizată dacă nu este prevăzută în ele. Deşi de la adoptarea Legii cu privire la secretul de stat au trecut mai mult de 10 ani, Nomenclatorul informaţiilor ce sînt atribuite la secret de stat, aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 147 din 5 iunie 1996, nu a fost publicat.

              În lipsa Nomenclatorului dreptul de acces la informaţie nu poate fi exercitat nestingherit şi eficient. Consacrând caracterul public al acestuia, legiuitorul a urmărit un dublu scop. Pe de o parte, a voit să excludă secretizarea abuzivă a informaţiilor, pe de altă parte, a oferit solicitantului de informaţii un instrument legal de verificare a temeiniciei refuzului de acces la informaţie pe motiv de secret de stat. Nepublicarea Nomenclatorului şi după 10 (!) ani de la adoptarea Legii cu privire la secretul de stat nu mai poate fi pusă pe seama unor dificultăţi, a neglijenţei, ea vădeşte intenţia de a încălca legea. Iar interesul urmărit este tocmai opus scopului legiuitorului prezentat mai sus.

            Una din cauzele corupţiei, poate chiar principala cauză, este lipsa de transparenţă în activitatea administraţiei publice. Acest adevăr este recunoscut şi în Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei aprobată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 421- XV din 16 decembrie 2004 în care printre cauzele instituţionale ale corupţiei sunt evidenţiate şi lipsa de transparenţă în activitatea administraţiei publice centrale şi locale, în organele de drept, libertatea excesivă acordată factorilor de decizie, posibilitatea redusă de demascare a persoanelor corupte… Această constatare de fapte este şi o recunoaştere implicită a îngrădirii accesului la informaţie.    

            Ani la rând deja, Puterea promite deschiderea sistemului de guvernare către cetăţeni. Atitudinea autorităţilor, faptele concrete ale acestora probează, însă,  contrariul. Mai poate fi vorba de respectarea dreptului la informaţie prevăzut de art. 34 din Constituţie când este încălcat art. 102 din aceeaşi Constituţie ce prevede publicarea hotărârilor de guvern sub sancţiunea inexistenţei? Mai poate fi vorba de legalitatea secretizării cînd în detrimentul prevederilor  Legii nr. 106-XIII cu privire la secretul de stat nu este publicat Nomenclatorului informaţiilor ce sunt atribuite la secret de stat?

            De altfel, în condiţiile nepublicării Nomenclatorului este imperioasă o revizie a întregii informaţii secretizate de la adoptarea Legii cu privire la secretul de stat şi până în prezent. 

Cine trebuie să demareze acest control? Răspunsul îl găsim în aceeaşi Lege cu privire la secretul de stat. Potrivit art. 30 alin. (1) supravegherea respectării legislaţiei la asigurarea apărării secretului de stat şi legalităţii deciziilor luate în legătură cu aceasta o exercită Procurorul Republicii Moldova şi procurorii subordonaţi lui.

 

Centrul de Investigaţii Jurnalistice

www.investigatii.md         

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii