Corupție

Mafia alcoolului şi contrabandiştii (II)

http://www.igp.gov.md/

Toate tranzacţiile cu alcool ale grupării lui Cotorobai, alias „Gorbatâi”, s-au făcut în baza unor contracte ilicite de milioane de dolari. Grupul de anchetă penală care a investigat unul dintre cele mai grave cazuri de contrabandă cu alcool a depistat cel puţin patru contracte de acest fel.

Unul din ele, în valoare de 1.900.000 dolari, a fost semnat la SA Vinalcool Botoşani, la 18 octombrie 2000, de către membrul grupării de contrabandişti, Iurie Chevdari, în baza unei procuri fictive eliberate, chipurile, de SRL „Lamek” din Belgorod. Alcoolul, potrivit contractului, urma să fie transportat către Federaţia Rusă, câte 60 de tone săptămânal, la preţul de 0,68 dolari/litru. De fapt, alcoolul nu ajungea în Federaţia Rusă, ci rămânea în Moldova.

Scurgerea de informaţii
Unul din transporturile cu alcool, de 38.160 litri, urma să intre în R. Moldova la 1 noiembrie 2000. În momentul în care tirul era pe punctul de a pleca din Botoşani, persoane de la vama moldovenească le-au „ciripit” contrabandiştilor că la punctul de trecere a frontierei Leuşeni se pregăteşte o operaţiune de reţinere în flagrant a încărcăturilor cu alcool. Imediat a fost schimbată schema, încărcătura urmând a fi transportată pe calea ferată prin postul vamal românesc Cristeşti-Jijia. Între timp, un membru al grupului de anchetă penală, aflat în România sub acoperire, aude despre schimbarea rutei şi anunţă imediat două persoane de la Chişinău, una din procuratură şi alta de la securitate. În orele imediat următoare, însă, contrabandiştii sunt avertizaţi că vor fi aşteptaţi acolo pe unde intenţionau să intre în Moldova, fapt ce îi determină să schimbe din nou ruta. Din vama Cristeşti-Jijia, alcoolul este returnat spre Botoşani, pe motiv că transportatorii au fost anunţaţi printr-un fax din Belgorod că Ucraina a interzis tranzitul alcoolului pe teritoriul ei. Faxul, de fapt, fusese trimis din unul dintre birourile lui Cotorobai. Peste două luni, ei încearcă iarăşi să aducă alcoolul în Moldova. Întrucât organele de drept le călcau pe urme, iar pe rutele obişnuite ar fi putut fi depistaţi, aceştia decid să meargă prin România spre vama Siret, pe unde intră în Ucraina. Apoi, prin Moghiliov, intră în vama Otaci. Acolo, transportatorii obţin, prin falsificarea documentelor, permisul de transportare a lotului de 38.160 litri alcool în Zona Economică Liberă Tvardiţa, din sudul Moldovei. Pentru aceasta, reprezentanţii grupării perfectează un contract fictiv între SRL Vinimpex, agent economic al ZAL Tvardiţa, şi SA Vinalcool Botoşani. Un detaliu interesant este calitatea alcoolului. În expertiza de la 12 aprilie 2001, Centrul Naţional de Standardizare Metrologie şi Certificare din RM interzice utilizarea alcoolului în industria alimentară, deoarece este de provenienţă necunoscută şi de calitate inferioară, cu toate că certificatul fitosanitar eliberat de serviciul respectiv din România şi un alt certificat de la Romcontrol SA, în baza cărora lotul de alcool a ieşit din România, indicau că spirtul este de calitate superioară. Doar acest fapt, potrivit specialiştilor, trebuia să facă obiectul unei anchete penale. În România, în acest caz a fost iniţiată o anchetă penală. La noi, însă, acest fapt a fost trecut cu vederea.

Alcoolul transformat în apă
Alcoolul sechestrat la Leuşeni a stat aici un an de zile, după care a fost eliberat la insistenţa PG, cu condiţia să fie dus la locul de destinaţie. Aceasta în pofida faptului că Ucraina “interzicea” tranzitul, iar Rusia – importul alcoolului ca materie primă. Contrabandiştii pun însă în aplicare un alt tertip. Duc încărcătura, după cum am mai menţionat, la Otaci şi o lasă în zona neutră la intrarea în vama ucraineeană, unde nu poate fi supusă controlului. Vameşii ucraineni au înaintat mai multe interpelări instituţiilor de drept din Moldova, solicitând retragerea încărcăturii aflate în regim vamal pe teritoriul lor, însă nu a reacţionat nimeni. Între timp, „proprietarii” alcoolului perfectează acte fictive, cum că SRL Lamek cedează alcoolul SA „Aroma” din Chişinău. Cu toate acestea, încărcătura nu este adusă la Chişinău, ci transportată prin Ucraina, intrând în R.Moldova prin vama Palanca, după care este dusă, chipurile, la „Aroma”. În vamă au fost achitate toate taxele necesare pentru alcoolul importat. La Chişinău, însă, Cotorobai aplică un alt tertip, care a mai funcţionat o dată. Declară că în butoaiele aduse nu se află alcool, ci apă. Perfectează nişte documente fictive, în baza cărora Judecătoria Râşcani dovedeşte că alcoolul nu este alcool, ci apă (!). Având decizia judecătoriei, Cotorobai îşi scoate de la vama Palanca banii plătiţi pentru taxele vamale la încărcătura cu alcool. Sursele noastre spun că alcoolul a fost verificat de câteva ori şi nu putea fi apă. Cu atât mai mult că acest fapt este confirmat şi de o convorbire cu şeful vămii Basarabeasca, Anatol Radu, pe care am obţinut-o în cadrul investigaţiei. Ultimul se afla în România la odihnă. Cotorobai l-a telefonat, spunându-i că are probleme cu spirtul, la care Radu întreabă: „Care încărcătură, aceea cu apă?”. Cotorobai îi răspunde că da, la care Radu exclamă: „Mizerabilii!” (i-a avut în vedere pe oamenii legii care anchetau acest caz).

Prejudicierea bugetului de stat
Anchetatorii au stabilit că pe filiera de contrabandă, care a activat pe teritoriul Ucrainei, Moldovei şi României în perioada iunie 2000-martie 2001, au fost atestate peste 80 de episoade de contrabandă cu alcool, butoaie şi valută. Potrivit documentelor obţinute în cadrul investigaţiei, prin filiera România-Moldova-Ucraina-Federaţia Rusă, începând cu 1 octombrie 2000, în Moldova urma să fie introdusă, prin contrabandă, o cantitate de 8.467.645 litri alcool etilic în valoare de 5.700.000 dolari. Pe filiera Ucraina-Moldova-România, în perioada iunie 2000- martie 2001, numai dintr-o regiune vamală a Ucrainei – Podolie - au fost expediate spre Moldova cca 11.000 tone de alcool, dintre care mai mult de jumătate nu au fost declarate la intrarea în republică, bugetul statului fiind prejudiciat cu peste 90 mln lei. Din alte regiuni ale Ucrainei, aceeaşi grupare a introdus nelegitim peste 600 tone de alcool etilic. Pagubele la buget, în urma acestei scheme de tranzit fictiv, sunt estimate la circa 18 mln lei - plăţi vamale şi accize ce trebuiau achitate la intrarea în republică. Potrivit documentelor vameşilor ucraineni, atât Vinalcool din Botoşani, cât şi câţiva agenţi economici din România, printre care SRL ”Avicom” şi SRL „Continental”, figurează ca mari importatori de alcool etilic din Ucraina, tranzitând teritoriul RM, pe când datele de la Direcţia Generală a Vămii Iaşi arată că agenţii economici respectivi nu aveau în competenţă operaţiuni de import a alcoolului etilic. De aici concluzia că şi spirtul importat din Ucraina de către agenţii economici din România rămânea tot în Moldova, ca şi cel transportat din România către Federaţia Rusă.

Procurorul General protejează mafia alcoolului?
Şeful grupului de anchetă penală, Tudor Guţu, a declarat că acest caz a fost cercetat timp de un an de zile. “S-a lucrat mult împreună cu colegii din România, Ucraina şi Federaţia Rusă. Ancheta a decurs anevoios, deoarece membrii grupării Cotorobai erau informaţi în permanenţă despre activităţile oamenilor legii şi operaţiunile puse la cale de aceştia. Dacă, în toamna lui 2000, grupul a avut o susţinere mare din partea conducerii PG, apoi noua conducere, instituită în aprilie 2001, i-a neglijat total activitatea. Mai mult chiar, procurorul general Vasile Rusu a favorizat, prin acţiunile sale, gruparea de contrabandişti - este de părere Tudor Guţu. Presiunile asupra grupului de anchetă au început mai cu seamă după ce au fost înregistrate convorbirile lui Cotorobai cu mai multe persoane influente. Cineva a „scurs” informaţia despre existenţa unor convorbiri în care figurează numele procurorului general, al fostului ministru de Interne şi ale unor şefi de vamă etc.”
În iulie 2001 au început presiunile pentru clasarea dosarului, insistându-se, la început, asupra eliberării de sub sechestru a unui tir marca Volvo, care avea la bord 33.485 litri de alcool. În pofida faptului că ancheta a prezentat probe că alcoolul este de contrabandă şi nu aparţine CCI din Federaţia Rusă, că acest agent economic nu a importat niciodată spirt din România, fiind ştiut faptul că Rusia interzice importurile de spirt, Judecătoria sectorului Râşcani al capitalei a dispus eliberarea transportului cu alcool de sub sechestru, insistând asupra faptului că agentului economic din Rusia – SRL CCI - căruia, chipurile, îi aparţinea alcoolul, i s-a încălcat dreptul de proprietate. Este interesant faptul că, deşi procurorul a declarat recurs împotriva hotărârii Judecătoriei sectorului Râşcani, la 22 august 2001, acesta a fost respins de către Colegiul Civil al Tribunalului Chişinău.
Guţu spune că a fost surprins de poziţia procurorului general, care, în loc să ceară, conform legislaţiei, suspendarea executării deciziei Judecătoriei, a insistat asupra eliberării documentelor camionului, remorcilor şi a loturilor de alcool etilic aflate sub sechestru „întru respectarea legislaţiei în vigoare”, cu toate că, la acel moment, nu erau epuizate toate căile de atac. În zadar a încercat şeful grupului de anchetă să-i dovedească lui Rusu că „eliberarea de sub sechestru a corpurilor delicte va compromite activitatea de un an a grupului de anchetă penală”. “Am demonstrat, de asemenea, că cei ce se dau drept proprietari ai bunurilor sechestrate sunt, de fapt, infractori, contrabandişti, dar nu a mers. La 12 septembrie 2001, am fost chemat la procurorul general în legătură cu ancheta. În timp ce discutam, în biroul lui Rusu a intrat un bărbat pe care procurorul l-a întâmpinat foarte călduros, îmbrăţişându-l. L-a prezentat drept avocat de la baroul Botanica, Dumitru Cazacu. În prezenţa lui, Rusu a insistat să reluăm discuţia privind eliberarea bunurilor sechestrate, întrebându-mă ce planuri am privind dosarul pe care-l anchetam. I-am explicat că nu pot dezvălui lucruri ce ţin de ancheta unui caz atât de grav în prezenţa unei persoane străine. Rusu, puţin dezorientat, a spus că a vrut să afle doar detalii generale despre dosar”, povesteşte Guţu.
Dumitru Cazacu, după cum avea să afle mai târziu, era “krâşa” lui Cotorobai. “Mai mult, Rusu şi Cazacu au fost colegi în avocatură şi sunt foarte buni prieteni. Deci vizita acestuia la Rusu nu era întâmplătoare. Venise pentru a face trafic de influenţă şi a bloca procesul de anchetă. Cât priveşte acţiunile lui Rusu – acestea constituie culmea ignoranţei şi sfidării legislaţiei. Era evident că acţiunile avocatului Cazacu purtau un caracter de trafic de influenţă, iar Vasile Rusu era interesat să-şi ajute prietenul. Evenimentele care au urmat au demonstrat că Vasile Rusu, prin insistenţa de a elibera cu orice preţ corpurile delicte, a acordat protecţie infractorilor”, susţine fostul şef al grupului de anchetă.

(va urma)


Telefonul şi corupţia
După cum v-am promis în numărul trecut, revenim cu o altă înregistrare telefonică ce dovedeşte implicarea în mafia alcoolului a unor oameni ai legii.
Convorbire telefonică între Alexandru Cotorobai şi un oarecare Iura .

Iura: - Alo?
Alexandru Cotorobai: - Da.
I. - Ce faci? Te odihneşti, Saşa?
A.C. – Da.
I. – Auzi, ce număr ai la mobil?
A.C. – 116728.
I. - Te caut în fiecare zi.
A.C. – Eu ţi l-am lăsat.
I. - 116728. Aaaa, da! La mine era încă unul. Eu am format invers. Auzi, băi, ia scrie-ţi tu o familie, Stelea! Te-a căutat şi la mine.
A.C. – Eu i-am lăsat şi lui telefonul.
I. – Lui Stelea?
A.C. – Da.
I.- Cred că l-a scris şi el greşit ca şi mine. Auzi, scrie Vladimir Mardari (n.r. - Mardari este cumnatul fostului prim-ministru Andrei Sangheli). Mai pe scurt, ăsta-i un vameş de pe loc de la Iura. Am înţeles că ăsta-i de-al lui Stelea. Duminică m-am întâlnit cu dânşii, cu toţi. Era Florea, Popescu, o brigadă întreagă. Fostul ministru de Interne, Ţurcanu. Şi Stelea zice: “Băi, unde-i Saşa, că vreau să vorbesc în privinţa la ăştia, să vorbesc cu ăsta, cu Iura. Adică el a rămas, că l-a lăsat ăsta, cum îi spune, şeful cel de sus, cel mai mare.
A.C. – Aha.
I. – Dar am înţeles că ăsta face nişte peredvijănii. Dar o să ne întâlnim noi şi o să stăm de vorbă ca să vedem ce facem mai departe cu întrebările astea ale noastre cu procurorul, cu toată brigada aceea. Da. Nu mai vorbesc eu pe telefonul tău mai mult. Dar o să te sun la mobil.
A.C. – Davai, eu te sun acuşi.
I. - Ia şi te uneşte cu Iura în privinţa lui Mardare.
A.C. – Îi de la dânsul.
I. – Îi de la… da, îi de la dânsul concret! Îi spun că Stelea te caută şi m-a sunat pe mine şi zice unde-i Saşa. Te caută, iaca, cu aşa întrebare. Dacă ceva, să fii la telefon.
A.C. – Da, conecino. Dar acolo ai vorbit? Este ceva bun, normal?
I. – Iaca amuş, eu sun încă o dată să văd, să mă duc până la dânsul.
A.C. – Şi ăsta m-a sunat, vreo 20 de minute în urmă.
I. – Amuş eu am să ştiu tot.
A.C. – Dar, în principiu, nu ştii încă nimica?
I. – În principiu, nu ştiu nimica. Mie îmi trebuie concret. Da - da, nu – nu. Ştii cum, să ştim noi, să ne putem aprecia. Aşa, numai vorbe aiurea, nouă nu ne trebuie.
A.C. - Dacă ceva, eu trag o fugă până la tine.
I. – Bun. Hai!

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii