Discriminare

Libertatea este mai crudă decât detenţia

Foto: adevarul.ro

În Republica Moldova, o dată ce ai ajuns pe mâinile justiţiei, indiferent de ce încălcare ai comis şi chiar dacă ţi-ai ispăşit pedeapsa, eşti etichetat pentru toată viaţa „puşcăriaş”. Deseori, persoanele eliberate din închisoare nu reuşesc să se integreze în societate, să-şi găsească un loc de muncă şi ajung din nou după gratii. Numai că a doua oară, de cele mai multe ori, infracţiunile pentru care ajung în puşcărie sunt mult mai grave. 

”Vreau înapoi la puşcărie”

Ghenadie Paşcan a făcut puşcărie pentru furt. După eliberare, nu a mai reuşit să-şi refacă viaţa, rudele îl respingeau, consătenii îl dispreţuiau şi nimeni nu vroia să-l angajeze. Într-o dimineaţă, a venit la Biroul de Probaţiune cu o geantă de haine şi a rugat să fie dus înapoi la puşcărie, fiindcă nu se descurcă la libertate. Psihologii au discutat cu el, încercând să-l liniştească. Ghenadie a plecat acasă parcă mai calm, dar nimeni nu ştia ce e în sufletul lui. Peste o zi, a spart geamurile unui magazin. Aşa a reuşit să îşi atingă scopul – să  ajungă din nou după gratii.  

Şi Nicolae Isupov spune că mai bine era la închisoare. După eliberare soţia nu l-a mai primit acasă. A fost găzduit temporar la un centru de plasament pentru oamenii străzii din Capitală. Nu are acte de aceea nu beneficiază de pensie. Mănâncă doar o dată pe zi.

Un om al nimănui, fără patrie şi fără acte

Foto: adevarul.ro

Un alt fost deţinut, Vasile Vladâca, a încercat de mai multe ori să-şi pună capăt zilelor, acum după ce a ieşit la libertate.  

În 2010, când a fost eliberat, a întâlnit o femeie cu care începuse să îşi facă planuri de viitor.  „Împreună am utilat un atelier de croitorie şi prestam servicii. Ne mergea bine. Câştigam şi câte 20.000 de lei pe lună”, povesteşte Vasile. Viaţa frumoasă de   a luat sfârşit după ce femeia l-a înşelat cu un fost coleg de puşcărie de-a lui Vasile, pe care cei doi îl adăpostiseră în casa lor.

 „M-au lucrat pe la spate. Ea m-a alungat şi a rămas să trăiască cu celălalt”, spune Vasile cu vocea stinsă. Îl poţi vedea umblând pe străzi cu două genţi în mână. Nu are unde se duce, nu are ce mânca. Nimeni nu vrea să-l ia la lucru,  fiindcă nu are acte de identitate. Nici chiar la negru nu se poate angajeza – anii petrecuţi în detenţie şi-au lăsat adânc amprenta asupra fizicului său.  De trei ori a încercat să-şi taie venele. Pe braţe are cicatrice adânci şi mari.

De doi ani, Biroul de probaţiune din sectorul Buiucani din Chişinău încearcă să-l ajute să obţină actele de identitate şi încă nu a reuşit. S-a născut în Kazahstan, o vreme a locuit în Ucraina. Apoi şi-a găsit o femeie din Ungheni şi s-a mutat în Moldova. Aici a comis o crimă. Când a fost condamnat, era cetăţean al Uniunii Sovietice. La eliberarea din detenţie, Republica Moldova şi Ucraina erau state independente şi Vasile nu era cetăţean al niciuneia din aceste ţări.

Acum, Vasile doreşte să plece în Rusia, la mama sa, dar nu poate ieşi din Moldova.  Angajaţii Biroului de probaţiune spun că mai este nevoie de jumătate de an până vor reuşi să-i adune actele de prin diferite ţări şi să-i perfecteze un paşaport. Zilele acestea i s-a făcut un loc la Centrul de triere, unde va putea să se afle cel mult o lună. După aceea, însă, va reveni pe străzi.

Stigmatizaţi, neacceptaţi de societate

Svetlana Pascalova, şefa Biroului de probaţiune Buiucani, spune că foarte multe persoane eliberate din detenţie au probleme la perfectarea actelor şi la angajarea în câmpul muncii. „Patronii nu doresc să se lege cu foştii puşcăriaşi. Chiar dacă unii ascund că au fost deţinuţi, când se află, sunt daţi afară”, spune Svetlana Pascalova.

Este cazul lui Ion Drucioc, care a fost închis pentru furt. „Când m-am angajat la o firmă de construcţie, nu am spus nimănui că fusesem condamnat, însă mai târziu au aflat. Peste două luni, cineva a furat materiale de construcţie. Au dat vina pe mine fără să aibă dovezi”, se plânge Ion. Mai târziu, a fost identificat adevăratul hoţ, dar Ion oricum a fost concediat. După acel incident, Ion Drucioc şi-a perfectat actele necesare şi a plecat peste hotare.

 „Societatea nu-i acceptă pe foştii deţinuţi. Asta îi motivează să comită o nouă infracţiune. Cei care au trecut prin puşcărie sunt etichetaţi pentru toată viaţa şi nu contează nici măcar în ce circumstanţe au încălcat legea. Sunt chiar şi părinţi care refuză să le mai dea o şansă copiilor infractori”, spune Angela Ciobanu, consilier de probaţiune şi psiholog.

Eduard Ciumac a fost respins de părinţi după ce a fost condamnat pentru furt. „Am făcut reparaţie în apartamentul unei persoane. A refuzat să-mi plătească. M-am dus la ea acasă şi am furat câteva obiecte. Mi-a părut rău pe urmă. M-am dus la secţia de poliţie şi am recunoscut. Am fost condamnat”, povesteşte Eduard. Părinţii s-au dezis de el şi nu au mai vrut să-l primească acasă. „Nu-mi trebuie aşa fiu. Din cauza lui suferă băiatul mai mic”, aceste cuvinte ale mamei îi răsună şi acum în urechi.  

Ar trebui schimbată legislaţia, dar şi mentalitatea

Teoretic, înainte de a fi eliberaţi, deţinuţii sunt pregătiţi pentru viaţa care-i aşteaptă afară. Puţini însă reuşesc să se integreze în societate. Din acest motiv, numărul recidivelor este destul de mare în Moldova. Potrivit datelor oferite de Departamentul Instituţii Penitenciare, în prima jumătate a acestui an, 27,92% dintre persoanele condamnate au comis o infracţiune pentru a doua oară, iar în 2011 – 29,7%. Numărul celor care au ajuns la închisoare pentru a treia oară şi de mai multe ori se menţine deja al doilea an la nivelul de 31%.

Teo Cârnaţ, directorul Comitetului Helsinki pentru drepturile omului, consideră că serviciul pe care îl prestează statul de reeducare şi resocializare a persoanelor private de libertate nu este de cea mai înaltă calitate. „Deţinuţii, la eliberare, sunt mult mai pregătiţi pentru a săvârşi crime decât la început pentru că nu pot să-şi găsească un loc de muncă, nu au documente şi sunt blamaţi de societate”, spune Teo Cârnaţ. Nici conducătorii întreprinderilor nu sunt motivaţi să angajeze foşti deţinuţi. „Legislaţia nu favorizează organizaţiile care angajează astfel de persoane. Nici chiar angajaţii nu doresc să aibă un coleg care a trecut prin închisoare. Totul se termină cu o criză psihologică şi foştii condamnaţi cad în patima infracţiunilor. Vinovăţia de bază o poartă instituţiile penitenciare. Al doilea factor în acest sens este intoleranţa societăţii faţă de persoanele în cauză”, a conchis directorul Comitetului Helsinki.

„Ar trebui să fie construit un adăpost pentru foştii condamnaţi, unde să se afle şase luni de la eliberare, după exemplul lituanienilor. Totul însă depinde de bani, care lipsesc”, se plânge Svetlana Pascalov.

Doresc echitate socială

Singura instituţie care se ocupă de deţinuţi după eliberare este serviciul de probaţiune. Vitalie Popa, şeful serviciului analitic şi programe internaţionale spune că specialiştii de aici caută să-i ajute prin toate metodele posibile de care dispun – îi ajută să-şi perfecteze actele, încearcă să le restabilească legătura cu rudele, colaborează cu Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă şi îi consiliază psihologic.

Foştii deţinuţi cărora le-au fost încălcate drepturile sau au fost supuşi unor acte de discriminare se pot adresa la:

Centrul pentru Drepturile Omului, avocaţii parlamentari – 23.48.00.

Linia fierbinte a Coaliţiei nediscriminare – 0 8003 8003. Apelurile către această linie sunt gratuite.

„Problema esenţială rezidă în lipsa dorinţei comunităţii de a le întinde o mână de ajutor. În momentul în care persoana simte nepăsarea semenilor, că este marginalizată, la aceasta apare mecanismul de autoapărare. Deseori, se implică în acţiuni ilicite deoarece caută răspunsuri ce ţin de echitatea socială. Unii încearcă să-şi schimbe felul de a fi. Merg de la o instituţie la alta pentru a cere rezolvarea problemelor pe care le au, dar sunt şutaţi ca o minge de fotbal”, susţine specialistul.

Vitalie Popa spune că, de fiecare dată, ei cer ajutorul administraţiilor publice locale. „Sunt cazuri în care primarul îi oferă o casă unde poate să locuiască temporar.  Cei care refuză, nu fac bine, fiindcă ulterior vor avea probleme. Un primar, de exemplu, a mobilizat sătenii şi aceştia i-au adus diferite obiecte să-şi amenajeze gospodăria. Fostul condamnat a rămas frapat de atitudinea oamenilor”, povesteşte despre un caz fericit Vitalie Popa.

Toate istoriile descrise demonstrează că statul, societatea fac puţine pentru a-i ajuta pe cei care s-au aflat în conflict cu legea. Mulţi sunt lăsaţi în voia sorţii, libertatea pentru ei fiind mult mai crudă decât detenţia. Oricine însă merită să i se dea o nouă şansă.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate", desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Fundaţiei Soros-Moldova.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii