Discriminare

Un strigăt în tăcere

Foto: independent.md

În Moldova majoritatea persoanelor cu deficienţe de auz  sunt şomeri deşi ar putea munci.  Ghidaţi de prejudecăţi, angajatorii refuză să îi angajeze, iar puţinele întreprinderi speciale deschise de Asociaţia Surzilor din R. Moldova reuşesc cu greu să supravieţuiască. Statul le promite ajutor. Legea le asigură facilităţi, dar cine o respectă?

La limita disperării

Natalia Șoitu, o femeie trecută de 30 de ani,  nu aude deloc.  Femeia îşi reţine cu greu lacrimile atunci când „vorbeşte” (în limbajul gesturilor – n.r.) despre

Foto: jc.md

soarta sa. E orfană iar de mai bine de cinci ani nu lucrează nicăieri. ”În pofida handicapului meu, am sperat că mă voi descurca în viaţă. Am făcut cursuri de croitoreasă, dar nu mi-am găsit nimic de lucru şi atunci am decis să învăţ de cofetar, dar tot nu a vrut nimeni să mă angajeze. Ce folos că am învăţat trei ani şi am vrut să lucrez dacă de fiecare dată când merg să îmi caut de lucru mi se spune: ”Ce să fac cu tine? Eşti surdă. Cum să îţi lămuresc ce ai de făcut?”, povesteşte Natalia. Recent, femeia a încercat să se angajeze la o firmă unde urma să cureţe nuci, era o muncă cu care s-ar fi descurcat lesne, dar nici aici nu a fost acceptată.  Directorul i-a spus că nu angajează oameni cu deficienţe.  ”Acum am aflat că Ministerul Muncii mi-a anulat compensaţiile pentru perioada rece a anului şi ajutorul social de care beneficiam pentru că mi-a rămas de la părinţi casa şi un televizor ca vai de el. Singura mea sursă de existenţă este pensia de invaliditate de 400 de lei. Ce să mă fac? Unde să mă duc?”, se vaită ea.

Înjosiţi de şefi şi colegi

Cazul Nataliei nu e unul singular. În situaţii similare se află încă cel puţin o mie de persoane cu deficienţe de auz din R. Moldova. Olesea, o altă femeie care trăieşte în lumea tăcerii,  este bucătăreasă. Mai mulţi ani a lucrat la restaurantul unui hotel din capitală, dar acesta s-a închis. Recent s-a angajat la o pizzărie din Chişinău. A lucrat cinci zile fără a i se face vreo obiecţie, dar a revenit din concediu administratorul localului şi dându-şi seama de faptul că tănăra nu prea aude  a cerut să fie concediată imediat. ”Mi-a spus că nu are nevoie de oameni ca mine”, spune Olesea.

Şi Tatiana Margarint, ne  confirmă că cei cu probleme de auy nu sunt priviţi cu ochi buni de către angajatori.  Ea susţine că a lucrat mai mult timp la o fabrică de încălţăminte, dar, a fost nevoită să renunţe, deşi avea un salariu mare,  pentru că era mereu înjosită de colegii de muncă şi şefi. ”Mi-am găsit de lucru la Casa de cultură a Asociaţiei Surzilor. Primesc mai puţin, dar pot comunica cu  oameni ca şi mine.  Am salariul 1400 de lei şi o pensie de 530 de lei. Soţul şi fiica sunt şi ei surdo-muţi. E greu, dar încercăm să ne descurcăm”, afirmă Tatiana.

La sate situaţia e şi mai grea

Potrivit  Natalia Babeci, managerul Asociaţiei Surzilor din R. Moldova, în prezent în ţară sunt aproximativ 3500 de persoane mature cu deficienţe de auz. 80

Foto: jc.md

% dintre cele aflate în capacitate de muncă sunt şomere.  ”Persoanelor care nu aud  le este foarte complicat să îşi găsească un loc de muncă. De mai mult noroc au parte cei pe care îi pot ajuta părinţii sau rudele să se angajeze, dar majoritatea vin la noi la Asociaţie şi ne roagă să le găsim de lucru. Căutăm prin anunţuri şi încercăm să convingem angajatorii. Dacă se duc singuri, nu sunt primiţi”, ne explică Babeci.

Ea susţine că surdo-muţii sunt angajaţi la cele mai prost plătite locuri de muncă: măturători, hamali, croitorese. În construcţii vor avea prioritate cei sănătoşi, chiar dacă meseriaşul cu probleme de auz e mai bun.

Şi dacă la Chişinău există măcar o şansă dintr-o sută ca oamenii cu surditate să îşi găsească un loc de muncă, în teritoriu situaţia este şi mai grea. La sate oamenii cu astfel de probleme  sunt lăsaţi de-a dreptul în voia sorţii. De lucru nu au. Ajutorul social este oferit în condiţii pe care e greu să le întruneşti. Cei mai mulţi nu au altceva de făcut decât să lucreze cu ziua pe ogoarele consătenilor.

”Statul nu vrea să aibă de a face cu noi”

Pentru a le oferi locuri de muncă persoanelor cu deficienţe de auz, Asociaţia Surzilor a creat de-a lungul anilor şapte întreprinderi speciale. Astăzi multe dintre ele nu mai pot activa şi se ocupă cu darea în chirie a spaţiilor pe care le deţin. Întreprinderile care mai  activează se confruntă cu probleme serioase, iar angajaţii sunt nevoiţi să stea în concediu forţat cu lunile.

Problema cea mare este lipsa comenzilor. ”Noi nu suntem competitivi pe piaţă. Nu avem posibilităţi financiare pentru a investi în utilaj. Agenţii economici privaţi ne evită, iar statul nu vrea să aibă de a face cu noi. Legea achiziţiilor publice prevede că Guvernul poate atribui până la 20 % din volum achiziţiilor societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor, dar timp de 15 ani am câştigat un singur tender”, ne explică  Igor Munteanu, directorul întreprinderii de construcţii ”Silas”, fondată de Asociaţia Surzilor. Acesta este sigur că dacă întreprinderile lor ar putea obţine comenzi de la stat, participând la achiziţii publice, problemele s-ar rezolva în mare parte.  ”Statul nu ar avea de pierdut, iar noi am putea oferi de lucru oamenilor  care vin zilnic la noi şi ne imploră să le dăm de lucru.  Se întâmplă că nu lucrăm şi câte trei luni. Iar primăria, să zicem, câte lucrări de reparaţie efectuează pe an, ce-ar fi dacă ne-ar angaja şi pe noi să le facem? Noi nu cerem să ni se dea pe degeaba, vrem doar să ni se ofere posibilitatea să lucrăm”, spune Munteanu. Întrebat de ce nu încearcă să caute comenzi în sectorul  privat, directorul întreprinderii ”Silas” afirmă că nimeni nu vrea să aibă de-a face  cu  persoanele cu dizabilităţi.

Acest punct de vedere este susţinut şi de Dan Știrbu, directorul unei alte întreprinderi specialepentru surdo-muţi.

” Mi s-a întâmplat să conving o companie de construcţii să ne angajeze în calitate de subantreprenori pentru a  efectua nişte lucrări. Totul a mers bine până când ei şi-au dat seama ca brigada mea e formată din surdo-muţi. După aceea au zis că se vor mai gândi şi mă vor telefona, dar nu au mai revenit.  Ei se tem să ia oameni cu probleme de sănătate  la lucru. Se tem să poarte răspundere pentru ei. Nu au încredere în noi”, explică bărbatul.

Italienii - mai receptivi

Și dacă conaţionalii noştri se tem să angajeze persoane cu dizabilităţi, italienii recurg cu plăcere la serviciile persoanelor cu probleme de auz, care  de mai bine de un an coasă încălţăminte pentru firme din Italia.

”Clienţii noştri sunt mulţumiţi de calitatea lucrărilor. Desigur randamentul muncii unei persoane cu dizabilităţi nu este acelaşi ca şi al unei persoane sănătoase. Dar reuşim să facem faţă comenzilor pe care le primim şi de aceea firma italiană continuă să lucreze cu noi. Mai greu este când trebuie să coasem modele noi. Îmi ia câte una-două zile ca să le explic celor 13 angajate ce anume au de făcut”,  ne spune Ecaterina Marcoci, şef de sector la întreprinderea ”Bujor-Prim”,  fondată de Asociaţia Surzilor.

Cei mai mulţumiţi sunt oamenii care muncesc la această  întreprindere. Olga Popovici, una din angajatele de aici se pregăteşte să fie mireasă.  Ea a venit la întreprindere fără a avea studii de specialitate. A învăţat pe loc meseria şi de un an coase încălţăminte. ”Nu a fost greu să  învăţ. Îmi place aici. Sunt mulţumită de tot ce mi se oferă şi deocamdată nu mă gândesc să mă ocup cu altceva”, spune ea.

La un pas de faliment

Condiţiile de muncă şi salariul mic nu au speriat-o nici pe Oxana Dimova, care de şase ani lucrează croitoreasă la întreprinderea ”Interplast”, fondată de Asociaţia Surzilor. Femeia, căsătorită cu un cetăţean rus, ar avea posibilitatea să plece în Rusia, unde pensia de invaliditate este de 300 de dolari, faţă de 500 de lei pe care îi primeşte aici, dar nu o face. ”Nu m-am decis încă să plec pentru că îmi place serviciul meu de acum. Anterior am schimbat mai multe locuri de muncă din diferite motive”, spune Oxana.

În timp ce Oxana continuă să coase un şorţ, directorul întreprinderii la care lucrează, Sergiu Bologan, ne explică cât de complicat le este să găsească comenzi. ”Interplast” îşi are sediul în fosta uzină ”Creion”a Asociaţiei Surzilor. Pe timpuri, aici lucrau peste o mie de persoane cu probleme de auz, care confecţionau creioane.  Astăzi clădirea se află în stare jalnică.

Acum un an o firmă le-a propus să construiască un depozit pe teritoriul fabricii. Urma să investească 2-3 milioane de lei şi să creeze 15 locuri de muncă pentru persoane surdo-mute.  Problema e că pământul de pe teritoriul fabricii aparţine primăriei capitalei, fiind dat în folosinţă Asociaţiei Surzilor, cu dreptul de privatizare. ”Am pregătit documentele pentru a privatiza pământul, dar de un an acestea zac la primărie, iar clientul nostru nu a mai avut răbdare să aştepte”, îşi spune Bologan necazul, precizând că statul nu-şi prea bate capul de ei.

De la anul va fi mai bine?

Șeful Direcţiei politici de protecţie socială a persoanelor cu dezabilităţi, din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), Vasile Cuşcă, afirmă contrariul. Funcţionarul susţine că statul alocă anual bani pentru dotarea acestor întreprinderi speciale şi pentru plata contribuţiilor în fondul de asistenţă socială. Spre exemplu în 2012 în acest scop, celor şapte întreprinderi ale Asociaţiei Surzilor le-au fost alocate ]n total 579 de mii de lei. De asemenea, aceste întreprinderi beneficiază de scutiri de TVA.  ”Mai mult noi nu putem face. Aceste întreprinderi trebuie să se orienteze singure pe piaţă. Acum la noi e economie de piaţă şi aceste întreprinderi sunt la fel ca şi celelalte”, menţionează Cuşcă.

Cât priveşte politicile de stat pentru încadrarea în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi, funcţionarul susţine că Legea privind incluziunea socială care a intrat în vigoare acum o lună prevede că întreprinderile care au 20 şi mai mulţi angajaţi vor fi obligate să ofere 5 % din locurile de muncă create persoanelor cu dizabilităţi.

Anual, o inspecţie specială va verifica în ce măsură este respectată această prevedere legală.

Deocamdată mecanismul de implementare a legii este în elaborare, dar Cuşcă promite că până la anul, legea va fi funcţională, iar agenţii economici care vor refuza să angajeze persoane cu dezabilităţi vor fi sancţionaţi.

”Nu ne putem permite mai multe”

O altă reuşită cu care se laudă MMPSF este că începând cu anul trecut Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a fost obligată prin lege să înregistreze persoanele cu dizabilităţi, dar care sunt calificate ca fiind apte de muncă, ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Acestora li se pun la dispoziţie ofertele de muncă înregistrate la ANOFM. Persoanele beneficiază de indemnizaţia de şomer şi de serviciile de orientare profesională.

În realitate, susţine Natalia Babeci, managerul Asociaţiei Surzilor, foarte multe oficii teritoriale ale ANOFM refuză  să-i ia la evidenţă persoanele surdo-mute chiar dacă acestea sunt apte de muncă. Iar serviciile de orientare profesională nu sunt accesibile persaonelor care nu pot vorbi şi nu aud  pentru că statul nu le pune la dispoziţie translatori.

Preşedintele Asociaţiei Surzilor, Ruslan Lopatiuc, susţine că suportul oferit de statul nostru persoanelor cu dizabilităţi este incomparabil mai mic decât cel oferit în alte state. În Rusia, spre exemplu, persoanele care nu aud i primesc de la stat telefoane mobile şi faxuri  gratuite pentru a putea comunica între ei. În Ucraina, pensia pentru această categorie de persoane este de minim 150 de dolari, iar în Olanda, statul alocă anual câte 27 de mii de euro pentru menţinerea locului de muncă pentru o persoană cu dizabilităţi.

”Știm că această practică există în unele state, dar noi nu ne putem permite”, spune la rândul lui funcţionarul de la minister.

Se tem să meargă în judecată

În anul 2010, R. Moldova a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Convenţia prevede, între altele, şi  protecţia acestei categorii de cetăţeni. ”Legea este, dar protecţie nu avem”, spune Babeci. În pofida acestui fapt, managerul Asociaţiei Surzilor nu îşi aminteşte ca vreo persoană cu deficienţe de auz să se fi adresat în judecată. ”Nu vrem să înrăim statul împotriva noastră”, explică ea.

La rândul său, avocatul Ana Nani,  crede că dacă persoanele cu dizabilităţi cărora li s-au încălcat drepturile s-ar adresa mai des în judecată, atitudinea societăţii faţă de ei s-ar schimba.

”Constituţia, Legea cu privire la incluziunea socială, Codul Muncii, Legea privind egalitatea de şanse oferă facilităţi în vederea angajării în câmpul muncii a acestor persoane şi prevede că orice discriminare pe criterii de dizabilitate este interzisă. Atunci când un angajator refuză să ia la muncă o persoană surdo-mută, sau care suferă de alte dizabilităţi, dar care este capabilă să îndeplinească această funcţie, el poate fi lesne acţionat în judecată”, afirmă avocata.

Experienţa arată că în R. Moldova asemenea cazuri sunt foarte rare. ”Atitudinea negativă a societăţii faţă de persoanele cu dizabilităţi le provoacă teama de a se adresa în judecat. Aceşti oameni s-au confruntat cu multe nedreptăţi şi nu mai cred că li se poate face dreptate”, crede Nani.


Persoanele cu probleme de auz ale căror drepturi au fost încălcate se pot adresa la:

  • Coaliţia Nediscriminare:  0-8003-8003 
  • Asociaţia Surzilor:  022 72 99 25, 022 72 99 22
  • Centrul pentru Drepturile Omului, avocaţii parlamentari – 0 222 23 48 00

Investigaţia a fost realizată în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii