Drepturile copilului

Singuri după uşa internatului

Foto: protv.md

Absolvenţii internatelor sunt abandonaţi de cel puţin două ori în viaţă. La început sunt părăsiţi de părinţi, iar apoi, când ajung la maturitate, îi uită şi statul. Pentru că nu cunosc viaţa de după pereţii internatelor şi nu sunt pregătiţi să facă faţă greutăţilor, mulţi dintre ei ajung în mâinile traficanţilor de persoane sau sunt nevoiţi să cerşească pentru a se hrăni.

Trăiesc la internat şi după absolvire

Maria B. are 17 ani şi acum un an a absolvit un gimnaziu-internat din capitală. A intrat la  o şcoală de meserii, dar a renunţat la studii după ce a aflat că a rămas gravidă. Când i se părea că viaţa se sfârşeşte nu a găsit altă soliţie decât să bată la poarta ”casei” de unde a plecat – internatul. A venit plângând la directorul instituţiei şi l-a implorat să îi ofere adăpost. Ce om ar da afară o femeie însărcinată?

„Sunt oameni buni. Mi-au permis să locuiesc o vreme aici. Mai departe nu ştiu ce va fi, dar nu mă gândesc la asta“,  spune fata. Maria nu este singura care, negăsind înţelegere în altă parte, a  revenit în internat.  Irina şi Daniel fac un cuplu şi, la cei 19 ani pe care îi au, sunt deja părinţi.  Intenţionând să-şi ia în serios atribuţiile unui cap de familie, Daniel a lucrat o perioadă în calitate de zugrav, dar a renunţat după ce angajatorul a refuzat să îl plătescă.

Acum tânărul  este paznic la internat şi se bucură că este lăsat să trăiască aici împreună cu soţia şi copilul, fără să plătească pentru chirie şi mâncare. Cel mai norocos este totuşi copilul lor care poate să crească alături de părinţi.

Dreptul la un trai decent – respectat doar pe hârtie

Fără casă şi masă se pomenesc mai mulţi copii din internate atunci când ajung la maturitate. Conform legii, la absolvire, orfanii ar trebui să se întoarcă în casa părinţilor, pe care statul ar trebui să o păstreze în cazul în care mama şi tata nu mai sunt în viaţă. Dacă părinţii trăiesc, tinerii au dreptul la o parte din spaţiul locativ al familiei. În realitate, de multe ori, aceşti tineri se pomenesc în stradă.

Singura posibilitate în prezent este înscrierea în rânduri prioritare pentru a primi apartamente. Este un vis aproape irealizabil. Clara Caţ, director adjunct al Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, spune că după o pauză de aproape zece ani, administraţia locală a oferit doar trei apartamente într-un bloc social de pe strada Liviu Deleanu. Acesta este singurul bloc destinat păturilor socialmente vulnerabile construit din ’90 încoace. Alte câteva sute de absolvenţi de internate aşteaptă ca statul să le ofere un ungher unde să poată sta.

Peste 300 de tineri au viza de reşedinţă chiar în clădirea Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Acest lucru le dă posibilitatea să îşi perfecteze acte de identitate şi să îşi caute un loc de muncă. 

Încă în  2007 Consiliul Municipal Chişinău a decis ca într-un bloc nefinalizat al unui spital de pe strada Nicolae Costin, să fie construite apartamente sociale pentru copiii abandonaţi sau orfani. Guvernul însă a stopat proiectul pe motiv că este proprietate de stat şi l-a scos la licitaţie.

Avocatul poporului Tamara Plămădeală susţine că statul este obligat prin Constituţie să le ofere absolvenţilor de internate spaţiu locativ. Autorităţile publice locale invocă lipsa posibilităţilor.

„Vatra” – singura soluţie

Singura soluţie pentru cei care nu au unde se duce după absolvirea internatelor este Centrul de plasament temporar ”Vatra” din capitală. Tinerii  pot locui aici şase luni, iar în cazuri excepţionale – până la un an,  timp în care sunt obligaţi să-şi găsească de lucru şi să cedeze locul altora.

La „Vatra” există patru apartamente a câte trei camere. În fiecare sunt cazate câte patru persoane. Din 2004, de când există centrul,  173 de tineri şi-au găsit adăpost. Toţi au statut de copii orfani şi au crescut în gimnazii-internat. „Li se oferă doar cazare. În rest, trebuie să se descurce fiecare cum poate. Lucrezi, ai ce mânca. Sunt asistenţi sociali care îi ajută să se reintegreze în societate, îi sfătuiesc cum să soluţioneze anumite probleme“, spune Tamara Pisarenco, managerul centrului.

Agenţii economici profită de ei

Lipsa spaţiului locativ nu e singura problemă a acestor oameni. Tamara Pisarenco spune că deseori se întâmplă ca absolvenţii internatelor să fie  discriminaţi de agenţii economici: „Am avut cazuri când patronii i-au bătut şi i-au alungat fără să le plătească“. Marina S. a fost luată la lucru cu condiţia să muncească la negru. Tânăra s-a putut angaja cu acte în regulă abia după implicarea  Inspecţiei Muncii, care a fost sesizată de Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Nu doar angajatorii îi discriminează.  Copiii orfani nu sunt priviţi cu ochi buni nici  în instituţiile de învăţământ obişnuite. Au trecut câteva luni până când Elena C., o adolescentă din  oraşul Leova, a fost acceptată de colegii de la liceul unde şi-a continuat studiile după absolvirea internatului.  Fetele chicoteau când o vedeau, făceau haz pe seama hainelor ieftine pe care le purta. O umileau fiindcă nu avea părinţi ca şi ei. Lucrurile s-au schimbat numai după intervenţia  asistentului social. ”S-a implicat şi dirigintele care a încercat să-i convingă pe elevi să fie înţelegători şi să accepte că Elena e la fel ca ei“, a menţionat Aliona Stepan, coordonatoarea unui proiect de orientare profesională a absolvenţilor de internate.

O altă adolescentă era discriminată şi umilită pentru faptul că la internat a fost obişnuită să se spele doar o dată pe săptămână şi mirosea urât.

Obişnuiţi ca alţii să decidă în locul lor

Copiii din internate  nu au libertatea să-şi planifice timpul sau să înveţe lucruri care pentru un copil din familie sunt o obişnuinţă - igiena personală sau spălatul veselei. Mulţi dintre ei nu au mers niciodată la magazine, nu au avut banii proprii, nu şi-au spălat hainele,  nu au ştiut ce înseamnă să-ţi cumperi un lucru sau să pui bani de-o parte. Pentru că timpul lor era programat de la oră la oră şi alţii decideau ce e mai bine pentru ei, majoritatea nu ştiu cum să îşi organizeze timpul şi cum să se descurce.

În lipsa unor programe speciale de orientare profesională pe care statul ar trebui să le susţină, ONG-urile încearcă să acopere acest gol. Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului derulează un proiect de acest fel deja de şapte ani. Specialiştii organizează seminare cu copiii de la şcoli-internat ca să-i ajute să-şi aleagă o profesie după absolvire, unde să se adreseze pentru a-şi perfecta actele necesare şi îi învaţă să comunice cu oamenii.

Aliona Stepan susţine că absolvenţilor de internate le este foarte greu să facă studii superioare. „În unele cazuri, membrii comisiilor de admitere din colegii, văzând diploma de absolvire a şcolii-internat nu sunt tare bucuroşi să aibă asemenea copii în instituţiile lor şi încearcă să-i orienteze spre o şcoală profesională sau de meserii”.

Datele unui studiu realizat de Ministerul Educaţiei arată că fiecare al trelea tânăr din cei 1086 care au absolvit instituţii rezidenţialeîn anul 2011  s-a întors la locul de baştină şi nu-şi continuă studiile, fiecare al doilea a fost înmatriculat într-o şcoală profesională sau de meserii. Doar şapte la sută dintre copiii crescuţi de stat ajung în colegii şi universităţi.

Ţintă uşoară pentru traficanţi

Venind nepregătiţi într-o lume dură, absolvenţii internatelor cad uşor în mrejele răuvoitorilor. „Fiind creduli, ei iau de bun tot ce li se spune şi merg pe mâna oricui le propune o viaţă mai uşoară“, a adăugat Tamara Pisarenco. Unii sunt ademenţi la cerşit pe care îl practică mai apoi împreună cu copiii lor, iar alţii sunt exploataţi sexual sau sunt traficaţi.

Natalia Bairamova, avocat la Centrul ”La Strada”, ne-a vorbit despre doi adolescenţi, racolaţi în ultimii doi ani  în reţele de pedofilie. „Aceşti adolescenţi au un grad mai mare de vulnerabilitate în faţa agresorilor“, spune avocata.

Fiecare al doilea ajunge şomer

Rezultatele unui studiu realizat cu suportul UNICEF arată că aproximativ 40 la sută dintre absolvenţii internatelor ajung şomeri, în timp ce rata şomajului la nivel de ţară în cadrul grupului de vîrstă 15-24 ani constituie 15,4%. În comparaţie cu tinerii care cresc în mediul familial, absolvenţii instituţiilor rezidenţiale de două ori mai des urmează studii la şcoli de meserii şi de opt ori mai rar ajung să facă studii superioare. Totodată, potrivit datelor studiului, riscul de a ajunge în trafic pentru aceşti tineri este de zece  ori mai mare comparativ cu semenii lor care locuiesc în familie.

Ministerul Educaţiei recunoaşte că după absolvirea unei şcoli-internat, tinerii beneficiază mai puţin de sprijinul statului şi că abilităţile, dar şi cunoştinţele obţinute în internate nu întotdeauna le ajută să-şi continue studiile sau să-şi găsească un loc de muncă potrivit. ”Mulţi agenţi economici au o atitudine preconcepută faţă de absolvenţii de internate”, susţine Valentin Crudu, şef de direcţie în cadrul Ministerului Educaţiei.

Absolvenţii instituţiilor rezidenţiale primesc de la stat o indemnizaţie unică în valoare de 5 mii de lei. Dacă îşi continuă studiile, ei au dreptul la o bursă şi la  alocaţii pentru alimentare pe toată durata studiilor. La absolvirea instituţiilor de învăţământ – şcoli profesionale, colegii sau universităţi - statul le achită o îndemnizaţie unică în valoare de 10 mii de lei. De aceste înlesniri beneficiază, însă, doar copiii cu statut de orfan. Ceilalţi absolvenţi de internate nu pot conta pe ajutorul statului, chiar dacă mulţi dintre ei provind din familii foarte sărace.

Unde găsesc ajutor?

Atunci când se simt discriminaţi, copiii orfani şi cei abandonaţi de părinţi se pot adresa la câteva instituţii:

  • Centrul pentru Apărarea Drepturilor Omului (tel. 0800 2222),
  • Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (242702),
  • Linia Antidiscriminare (08003 8003),
  • Centrul La Strada (0800 77777). 

Investigaţia a fost realizată în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii