Campania UNICEF-UE: O casă pentru fiecare copil

Până la absolvirea internatelor și caselor de copii viața orfanilor este cât de cât monitorizată, însă, după finisarea studiilor, ei se dizolvă în societate, iar urmele lor se pierd. Absolvenții instituțiilor rezidențiale sunt categoria ce apare doar în date statistice, mai puțin în hotărâri de guvern, mass-media, proiecte și finanțări. În schimb, ei completează listele de șomeri și apar destul de des în cronica polițienească. Vulnerabili la viciile sociale, absolvenții de internate sunt atrași foarte ușor în mrejele rețelelor de ztraficanți, narcomani și alte categorii certate cu legea.

De cele mai multe ori, nu doar ei sînt de vină pentru această situație. Conform unui raport UNICEF, copii din internate încep să cunoască viața adevărată abia la 16 ani, atunci când părăsesc pentru totdeauna teritoriul instituției care i-a găzduit atâția ani. Abia atunci ei sunt puși în situația să se descurce pe cont propriu, într-un mediu care le este străin.

„După absolvirea școlii profesionale din raionul Sîngerei am revenit acasă, la Chișinău. Am locuit o vreme la mătușa din partea mamei, care era tutorele meu. Perioada în care am stat la ea a fost un adevărat coșmar pentru mine. În cele din urmă, m-a alungat în stradă” povestește Victor, un absolvent de internat. Deși îi revenea o parte din casa bunicului său, într-o suburbie a capitalei, după decesul acestuia, mătușa lui, care locuia acolo, îi arătă ușa. Odată ajuns în stradă, s-a văzut nevoit să doarmă prin subsoluri, în internet-café sau pe la prieteni.

„Cea mai mare sărbătoare pentru mine era atunci când cineva mă invita la masă și îmi permitea să fac o baie”, povestește Victor. „Am trecut și prin momente când aș fi fost gata să comit o crimă ca să fiu luat la poliție. Acolo, cel puțin, aș fi avut unde dormi și ce mânca”. Nu a apelat la autorități pentru a-și rezolva problema, căci nu crede că cineva l-ar putea ajuta.

Fără părinți și fără casă...

Locul de trai este una dintre cele mai mari probleme pentru absolvenții internatelor. Conform datelor Direcției municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului, pe parcursul ultimilor 10 ani, în Chișinău au fost luați la evidență 242 de tineri orfani, dintre care 61 locuiesc în familii tutelare. Alții 54 stau la rând pentru a obține o locuință socială. Până acum, doar o singură familie de tineri orfani a primit un apartament cu două odăi în sectorul Buiucani.

Conform art. 19 al Legii privind Drepturile Copilului, la ieșirea din internate copiii

orfani ar trebui să revină în casa părinților decedați pe care statul trebuia să o păstreze. Dacă acest lucru nu este posibil, această categorie de tineri ar trebui să beneficieze, peste rând, de spațiu locativ. De cele mai multe ori, însă, ei ajung în stradă, pentru că la locul de naștere nu-i așteaptă nimeni. Iar dacă și se găsește cineva din familie sau rude, aceștia, de regulă, îi resping din nou, trimețindu-i în lumea amară.

Clara Caț, șef adjunct al Direcției municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului, consideră că de această situație se face vinovat vechiul sistem de guvernământ. „Acești tineri au rămas orfani în perioada sovietică, când majoritatea clădirilor aparțineau statului. La timpul respectiv ei nu au participat la privatizare și au rămas fără loc de trai”. Dacă statul va avea vreodata bani pentru a construi locuințe sociale, acești tineri ar trebui să fie incluși printre primii pe liste, consideră Clara Caț. De multe ori, de faptul că absolvenții internatelor ajung în stradă se fac vinovați chiar rudele acestora. Uneori acestea, ocupă în mod abuziv locuința rămasă de la părinți, fiind convinse că orfanul nu va apela la nici o instanță. Sunt puține cazurile în care rudele îi primesc și le ajută în viață.

Victor spune că, revenind la Chișinău, primul lucru pe care a vrut să-l facă a fost să-și recupereze cota parte în casa tatălui său, dar nu a reușit. „Toate ușile erau închise pentru mine. Nu aveam bani să plătesc un avocat și chiar dacă aș fi plătit, nu aș fi cîștigat niciodată procesul.” Puțini sunt cei care în ultimii ani au reușit să obțină o locuință. Dar și aceștia, uneori sunt trași pe sfoară de către rude sau chiar escroci, care, folosindu+se de naivitatea lor, îi deposedează de locuință. Este și cazul unui tânăr care și-a vândut spațiul locativ și a plecat la Moscova. Băiatul avea de gând să mai acumuleze niște bani și să-și i-a un apartament în capitala Rusiei. Acolo, însă, fiind ademenit de niște escroci, a pierdut foarte repede toți banii.

Învățăm ca să avem unde locui

De teamă că nu vor avea unde locui, unii absolvenți de internate fac tot posibilul ca să beneficieze un timp cât mai îndelungat de susținerea statului. Iată ce ne spune Mihai, un tânăr de 24 de ani, care a făcut trei meserii la o școală profesională: „Am făcut asta nu de dragul învățatului, ci de aceea că îmi era frică că nu voi avea unde locui”. După absolvirea școlii de meserii a ajuns în stradă, peste un timp și-a găsit o slujbă în cadrul unei organizații religioase.

 

Ana și Victoria sunt și ele absolvente de internat. De trei ani trăiesc din banii unui program creștin. Câțiva cetățeni americani le achită cheltuielile pentru chirie și le dau bani de buzunar. Ca și aceste două surori, de ajutorul străinilor beneficiază mai mulți absolvenți de internate din țara noastră.

 

Directoarea gimnaziului-internat nr.2 Galina Procop, care menține legătura cu mulți dintre absolvenți, spune că a încercat să-i ajute și pe alți orfani. „Am obținut finanțare și pentru patru băieți, cărora li s-a închiriat o garsonieră. Li se achita lunar chiria și li se dădeau bani de buzunar. Băieții s-au dovedit a fi nerecunoscători. Scăpați la libertate, ei au început să benchetuiască seară de seară, până când vecinii au alertat poliția. Această faptă necugetată i-a lăsat fără bani, dar și fără un acoperiș de asupra capului”.

Angajarea în câmpul muncii - o problemă greu de rezolvat

După absolvirea școlii profesionale din Zgurița, raionul Drochia, cu o indemnizație de 1500 de lei în buzunar, Artur a venit acasă, la Chișinău. Își amintește și acum șocul pe care l-a avut când s-a văzut pentru prima dată într-un oraș atât de mare. Pe perioada verii a fost cazat în căminul unui colegiu din capitală, după care au început greutățile.

 

La școala profesională făcuse meseria de tractorist, dar nu reușise să se angajeze nicăieri conform specialității pe care o avea. Așa că s-a văzut nevoit să muncească în calitate de hamal la Piața Centrală. Munca istovitoare, din zori și până-n noapte, nu-i aducea decât câteva sute de lei pe lună. După câteva luni, a decis să se întoarcă la Drochia, pentru a învăța o altă meserie – zugrav-tencuitor. „Aveam doar 18 ani și mă înspăimânta gândul că aș putea lucra toată viața hamal. La școală eram cel puțin asigurat cât de cât cu mâncare și cazare”, spune Artur. Dar nici după ce a obținut cea de-a doua meserie nu a reușit să se angajeze prea reușit – în prezent este măturător, cu un salariu de 700 de lei pe lună.

 

Plasarea în câmpul muncii a absolvenților de internate este o problemă greu se rezolvat. Asta pentru că unii dintre ei nu au o pregătire corespunzătoare cerințelor angajatorilor, susține Rodica Moraru, psiholog în Direcția municipală de protecție a copilului. „Din păcate, absolvenții instituțiilor rezidențiale nu au aceleași abilități ca și tinerii care au crescut în familii. Nu toți au simțul responsabilității. Au fost cazuri când ei pur și simplu plecau acasă la mijlocul zilei de muncă pentru că se simțeau obosiți”, povestește Rodica Moraru. Potrivit ei, „cei mai mulți nu reușesc să se încadreze în colectivele de muncă și, din acest motiv, lucrează perioade foarte scurte de timp. Există, însă, și cazuri fericite cînd reușesc să se mențină la locurile de muncă și își îndeplinesc conștiincios obligațiunile”.

Svetlana șarban, vicedirectorul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă, susține că problema angajării absolvenților de internate este greu de soluționat. „Atunci când se adresează la noi, îi întrebăm ce cunosc și unde ar vrea să se angajeze. Celor care nu au studii, le propunem să facă niște cursuri gratuite. Aici apare dilema. Pe de o parte ei nu lucrează pentru că nu au un loc stabil de trai. Pe de altă parte, le vine greu să închirieze o gazdă pentru că nu lucrează și, respectiv, nu au bani”. În perioada angajării, foștii copii ai statului nu primesc nici un fel de ajutor financiar din partea statului. Potrivit Svetlanei șarban, anterior absolvenții de internat primeau lunar o indemnizație lunară în mărime de 36-54 de lei lunar. Acum ei sunt lipsiți chiar și de acest ajutor simbolic din partea statului.

„Angajtorii profită de noi...”

Mulți dintre angajatori profită de faptul că tinerii care caută de lucru sunt orfani sau absolvenți de internate și le propun munci necalificate sau îi angajează la negru, plătindu-le mai nimic. „Mulți dintre prietenii mei lucrau câte două-trei luni pe gratis pentru termenul de probă, după care patronii refuzau să-i angajeze. Cunosc cazuri când băieții munceau câte jumătate de an fără să primească vreun leu”, povestește Victor. Svetlana șarban afirmă că nu cunoaște asemenea cazuri, dar le sugerează tinerilor ca aceștia să se adreseze organelor abilitate, atunci când le sunt lezate drepturile. Potrivit datelor din 2006, Agenția Municipală pentru Ocuparea Forțelor de Muncă a reușit să plaseze în câmpul muncii doar patru absolvenți de internate, cu statut de orfan, iar unul a beneficiat de cursurile gratuite oferite de agenție.

După părerea Tamarei Pisarenco, fostul director al Centrului pentru resocializarea absolvenților de internate „Vatra” problema constă nu în lipsa locurilor de muncă, ci în slaba pregătire a absolvenților de internat, care de regulă, își fac studiile la școlile profesionale. „Unii bucătari, absolvenți ai școlii de meserii de la Valea Norocului, raionul Sângerei, nu știu a pregăti un borș”. Meseriile de bucătar, chelner, lucrătorii în agricultură etc., sunt destul de solicitate pe piața muncii, însă este nevoie de specialiști cu o pregătire înaltă. „Noi, însă, am avut cazuri când patronii ne-au rugat să nu mai apelăm la serviciile lor, pentru că ei nu sunt dădace care păzesc lucrătorii să nu cadă în castroane cum s-a întâmplat cu un tânăr de-al nostru”.

Mihai, absolvent al școlii profesionale din satul Zgurița, raionul Drochia, spune că școala profesională i-a pregătit foarte bine din punct de vedere teoretic, la capitolul practică, însă, există foarte multe lacune. „Nu aveam destulă motorină pentru a ieși în teren. Același lucru cred se întâmpla și cu cei de la cursurile de bucătari. Erau vremuri când ni se dădea doar terci de grâu, din lipsă de alte produse alimentare. Ce fel de practică puteau face ei?”, întreabă el.

O altă problemă pentru cei de la agenție este de a găsi și a convinge angajatorii să accepte tinerii orfani. „De obicei, angajatorii nu primesc absolvenți de gimnazii-internat. De regulă, acești tineri au câte 16 ani și respectiv nici un angajator nu vrea să-i ia la lucru”, afirmă Svetlana șarban. Este și mai grea situația orfanilor cu handicap locomotor, a hipoacuzicilor, a celor cu vederea slabă. „Nu putem ajuta aceste categorii, deoarece patronii nu sunt dispuși să-i angajeze, cum se întâmplă în țările occidentale”. Cât privește ajutorul din exterior, potrivit celor de la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, este foarte dificil de câștigat proiecte pentru această categorie de beneficiari. Finanțatorii străini nu înțeleg noțiunea de tânăr orfan. Ceea pe ce pot miza tinerii orfani la momentul dat este doar sprijinul material venit din interiorul țării... Iar statul, de regulă, se spală pe mâini de foștii săi copii și îi lasă în voia sorții. Iar drept rezultat sunt sute de tineri care nu-și găsesc rostul în viață.