Drepturile copilului

VIDEO// Drumul lung spre casă: „Nu mă întorc nici mort la internat”

Foto: CIJM

Peste 70 de copii din școala auxiliară Grinăuți-Moldova din raionul Ocnița au revenit în familii după închiderea instituției și se reintegrează în comunitate. Ei nu vor să se întoarcă nici măcar în vis la internatul care le-a furat copilăria.

VIDEO: Elena Moldoveanu, Marin Bogonovschi

Deși școala din Grinăuți era destinată elevilor cu retard mintal, pe listele acesteia  nimereau și copii sănătoși, care au avut ghinionul să se nască în familii sărace sau să rămână în urmă la învățătură. În loc să le întindă o mână de ajutor, autoritățile preferau să îi izoleze, fără să își pună problema că le compromit viitorul.

Bugetul  internatului depășea cifra de 4 milioane, bani suficienți pentru ca 4 școli obișnuite, cu cel puțin 100 de elevi fiecare, să poată activa timp de un an. Chiar dacă cheltuielile erau foarte mari, condițiile lăsau mult de dorit, astfel încât foștii discipoli vorbesc fără tragere de inimă despre anii petrecuți acolo.

Poză simbol

”În dormitor erau mai mult de 10 paturi. Nu dădeam hainele la spălat, ca să nu  rămân fără ele. Mai bine le spălam eu și le uscam pe calorifer”, povestește Valentin, un băiat de 14 ani din satul Mihălășeni, raionul Ocnița.  Adolescentul ne spune că la internat mâncarea lui preferată era ceaiul și pâinea, în timp ce terciul și borșul nu le putea înghiți. Valentin a ajuns la Grinăuți-Moldova împreună cu sora sa, Carolina, după ce mama lor a decedat, iar tatăl a dispărut. Bunica a instituit tutela asupra copiilor, dar autoritățile nu i-au dat niciun ajutor financiar ca să îi poată crește. 

În cei doi ani de internat copiii erau mai mult cu gândul acasă, astfel încât în fiecare zi de vineri parcurgeau pe jos 4 kilometri ca să vină în mica lor odăiță de cămin.

Eroarea a fost corectată anul trecut, după ce Valentin și Carolina, la fel ca și ceilalți copii de la Grinăuți-Moldova au revenit acasă cu ajutorul asociației CCF-Moldova ”Copil-comunitate-familie”, care a sprijinit procesul de reformare a școlii.  CCF-Moldova le-a cumpărat o casă în sat și le-a oferit toate lucrurile de care aveau nevoie ca să poată merge la școală. Chiar dacă noua lor locuință mai are nevoie de reparații și adaptări, cei trei se bucură că sunt împreună.

”Acasă e mult mai bine. Acum suntem o familie”, spune Carolina și zâmbetul ei trădează fericirea. La școală se descurcă destul de bine deși în cei doi ani cât au stat departe de colegii lor au rămas cu mult în urmă. Recuperează materia cu ajutorul unui cadru didactic de sprijin, care le este alături și îi susține ori de câte ori au nevoie.

A fost așa o lege – copiii să fie duși la internat...”

În timp ce în alte localități școlile auxiliare se închideau, la Grinăuți-Moldova copiii erau admiși fără mari probleme, iar odată intrați în instituție rămâneau aici ani în șir. Asta deși în majoritatea cazurilor familiile i-ar fi putut crește acasă cu puțin sprijin moral sau financiar din partea autorităților.

Este și cazul lui Miroslav, singurul copil din satul Gârbova care a trecut prin malaxorul numit internat.  Era în clasa I și tocmai absolvise primul semestru când a aflat că nu mai poate rămâne în școala din sat pentru că nu învață suficient de bine.

Părinții lui își stăpânesc cu greu emoțiile atunci când vorbesc despre despărțirea de copil. ”Ieșise o lege atunci, ni s-a spus că trebuie să se ducă. Nu am avut de ales”,   ne spune tatăl băiatului. În următorii ani familia a tot încercat, fără succes, să își recupereze copilul, dar administrația refuza să le elibereze actele. Și-au văzut visul împlinit abia după ce internatul a fost închis.  

Mama lui Miroslav

De la 1 septembrie Miroslav învață în clasa din care a plecat acum opt ani. Este un elev exemplar și un prieten de nădejde, după cum ne-au spus colegii săi. Pentru a recupera anii risipiți prin internat, Miroslav mai are la dispoziție câteva luni.  El învață în baza unui program educațional individualizat iar la finele anului va susține,  ca și ceilalți copii, examenele de absolvire a gimnaziului.  ”O să mă fac lemnar, ca să îl pot ajuta pe tata. Știu să fac arătătoare, table și alte obiecte din lemn”, ne spune băiatul. Cei care îl ajută zi de zi sunt profesorii și părinții, dar și asistentul social din sat.

Profesorii ne spun că Miroslav a făcut progrese mari în cele câteva luni de când se află în școală. ”S-a încadrat chiar din primele zile atât la orele din clasă cât și la activitățile extracurriculare”, ne povestește  Raisa Dimitraș, diriginta băiatului.

Profesoara recunoaște că la disciplina pe care o predă - limba și literatura română, Miroslav a luat-o de la zero, adică chiar de la alfabet. Asta deși în școala auxiliară acest copil a asistat la zeci de lecții de română, iar cineva a fost salarizat pentru a-l instrui.

Angela Cernețcaia, directoarea școlii din Gârbova este de părere că Miroslav ar fi avut succese mai mari dacă nu era rupt de familie și comunitate. ” Dacă nu pleca la 7 ani din sat, progresele ar fi fost mai mari. Un an de zile e o perioadă prea scurtă ca să reușim să recuperăm ceea ce a pierdut el în șapte ani”, spune directoarea.

Au ajuns la internat din cauza sărăciei

Alți doi foști discipoli ai școlii din Grinăuți-Moldova – Sergiu și Ruslan, trăiesc acum într-un sat din raionul Sângerei, împreună cu mama și bunica.  Băieții au ajuns la internat pentru că mama lor plecase peste hotare, iar bunica nu mai avea cu ce îi întreține.

Deși sunt gemeni cei doi băieți nu prea seamănă nici la chip, nici la caracter. Pe cât de taciturn este Ruslan, pe atât de vorbăreț este celălalt frate. Unul este pasionat de forbal, iar celălalt – de pictură.

Atunci când vorbesc despre anii în care au stat în instituție  își amintesc cu drag doar vizitele bunicii. Femeia venea de câteva ori pe lună să îi vadă, deși drumul era lung – mergea cu trenul, iar apoi trebuia să parcurgă cel puțin 5 kilometri pe jos.   

”I-am dus, i-au primit, de-odată erau curați, îmbrăcați, după care i-am găsit murdari, cu păduchi, cu unghii. M-am dus la director și am cerut explicații”, afirmă bunica. Nemulțumită, femeia s-a întors acasă decisă să nu îi mai lase acolo nici măcar o zi.

Valentina, mama celor doi băieți, ne spune că mulți dintre copiii care trăiau în instituție aveau părinți plecați la muncă  în Italia, Rusia, alte țări.

Deja de doi ani  Ruslan și Sergiu au revenit acasă, iar familia și școala îi ajută să acopere golurile care au apărut în educația lor. ”Sergiu era foarte ager la învățătură, iar după ce a venit de acolo a trebuit să o ia de la capăt. Învățătoarea ne-a încurajat și ne-a spus că îi va ajuta”, ne povestește bunica celor doi frați. 

Fostul director are dosar penal

În opt ani de școală auxiliară elevii degradau. Ei însușeau un volum de cunoștințe mai mic decât cel prevăzut pentru clasele  primare într-o școală obișnuită, iar la absolvire obțineau un certificat care nu l permitea să meargă la un liceu sau colegiu. Singura lor opțiune erau câteva școli profesionale  cu un număr limitat de specialități.  

Mai mulți copii au povestit că munceau în comunitate, pe ogoarele sătenilor și la stâni. ”Din momentul în care ei revin în comunitate caută unde să muncească și preferă să abandoneze școala. Le explicăm că au nevoie mai mult  de școală decât de baniul cu care erau obișnuiți la sfârșitul zilei de muncă”, povestește Lorina Ghițu manager program la CCF-Moldova. 

Lucrul cel mai grav este că în instituție nu exista un mecanism prin care copiii să poată semnala cazurile de violență sau abuz. Ei nu aveau cui să povestească dacă erau bătuți sau umiliți de alți colegi sau de angajații instituției. Mulți dintre ei au acceptat să vorbească despre tratamentele la care erau supuși abia după ce au fost scoși din internat. Așa a ieșit la iveală că atât unii angajați ai instituției cât și directorul aplicau pedepsele fizice. 

”Un băiat ne-a spus - nu mă întorc nici mort în această instituție. Era în clasa VIII și nu a ajutat niciun argument că este important să ia atestatul ca să poată merge la o școală profesională. Viitorul lui nu a prevalat în comparație cu frica pe care o avea”, povestește Lorina Ghițu, manager program la CCF-Moldova.   

Abuzurile semnalate de copii au determinat asociația CCF-Moldova să sesizeze organele de drept, pe numele fostului director al școlii auxiliare din Grinăuți-Moldova fiind intentat un dosar penal.

Școala și asistentul social au un rol decisiv

Toți copiii care au trecut prin internat trăiesc acum în familie, alături de părinți sau de rude și doar câțiva sunt plasați în servicii alternative - asistență parentală profesionistă și casă de copii de tip familie.

Până ca acest lucru să se întâmple, CCF-Moldova,  în comun cu autoritățile locale,  a evaluat fiecare caz în parte, astfel ca toți copiii să aibă parte de condiții cât mai bune de trai și educație. De sprijin psihologic și instruri au  beneficiat și părinții, unii dintre care se dezobișnuiseră să aibă grijă de copil cât timp acesta a stat departe de familie. Organizația continuă să monitorizeze familia timp de un an, iar în unele cazuri și mai mult. Ulterior această funcție este preluată în întregime de autoritățile locale – direct responsabile de protecția copilului și familiei.

„Revenirea copilului acasă are nevoie de suport, inclusiv financiar. Noi întotdeauna oferim acest ajutor  – îmbrăcăminte, încălțăminte, geantă, rechizite, iar în caz de necesitate - mobilier, reparație curentă, procurarea unor animale domestice – vaci, capre”,  ne spune Lorina Ghițu.

Dar pentru ca integrarea să aibă loc cu succes este la fel de importantă și implicarea școlii. Pentru a susține copiii care au dificultăți de învățare acum câțiva ani a fost instituită o funcție specială - cadru didactic de sprijin. Potrivit Virginiei Rusnac, directorul Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică (CRAP), în prezent în instituțiile de învățământ din țară activează peste 700 de specialiști de acest fel, de zece ori mai mult decât acum patru ani.”Este bine că avem multe cadre didactice de sprijin dar ar fi bine să avem și un mecanism de identificare a calității, a nivelului de implicare a acestor specialiști în progresul copiilor pe care îi asistă”, menționează Virginia Rusnac.

În funcție de necesitățile pe care le au, copiii beneficiază de un program educațional individualizat (PEI) și de serviciile centrelor de resurse  pentru educația incluzivă, numărul cărora a ajuns la 800.  La necesitate, copii pot beneficia de asistență psihologică sau logopedică specializată.

Și dacă sistemul educațional trebuie să îl sprijine pe copil la școală, de reîntregirea familiei este responsabil asistentul social din comunitate. Acești specialiști sunt obligați să monitorizeze fiecare caz în parte și să intervină prompt  dacă apar probleme. 

Viorica Dumbrăveanu, viceministrul Muncii, Protecției Socile și Familiei afirmă că statul are mai multe mecanisme prin care ajută familiile în situație de criză astfel ca să prevină separarea copiilor de părinți. ”Am reușit să implementăm pe scară națională serviciul sprijin familial. Acesta are mai multe componente în funcție de necesitățile fiecărei familii în parte”, spune Viorica Dumbrăveanu. Astfel, unii părinți sunt ajutați să își perfecteze actele de identitate pe care nu le-au avut niciodată, să își găsească un loc de muncă sau să rezolve alte probleme. ”În momentul în care există și dificultăți de ordin material se oferă ajutorul bănesc.  Există și o posibilitate de stopare a acestui ajutor ca să nu fie creată o dependență a familiei”, afirmă viceministra.

Reforma va continua

Solicitată de reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice, ministra Educației, Corina Fusu, a recunoscut că schimbările din sistem se fac destul de greu.”Sigur că este complicat să revizuim atitudinea pentru această categorie de copii care în perioada sovietică erau izolați în instituții speciale.  Acum mergem pe ideea de incluziune și acest lucru ne reușește”, a menționat ministra.

De la începutul reformei  sistemului rezidențial de protecție a copilului din R. Moldova, numărul copiilor  plasați în instituții s-a diminuat de la 11 500 în anul 2007,  la 3 800 – în 2014.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Advocacy for Child Rights” desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM) cu suportul UNICEF Moldova. Opiniile exprimate pe acest site aparţin autorilor şi editorilor şi nu reflectă neapărat politicile sau viziunile UNICEF.

 

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii