Omul de afaceri Petru Şoşev, fost deputat pe listele Partidului Comuniştilor (PC), a contactat, acum câteva săptămâni, Departamentul Investigaţii al API, solicitându-i investigarea reţinerii sale de instituţiile de drept şi deţinerea sa în arest preventiv timp de 20 de zile, acţiuni pe care le califică “ilegale” şi “făcute la comanda unor persoane din conducerea la vârf a republicii”.

Şoşev a dorit ca de investigaţie să se ocupe anume acest departament deoarece numele său a figurat în materiale ce vizau răpirea directorului-adjunct al Departamentului Tehnologii Informaţionale (DTI), Piotr Dimitrov, iar recent - într-un comentariu din JURNAL de Chişinău, în care se vorbea că a fost eliberat din arestul preventiv pentru că ar fi omul comuniştilor. Ei bine, Şoşev susţine contrariul.
Am acceptat provocarea deoarece face parte din investigaţiile asupra dispariţiei lui Dimitrov. La prima întâlnire, Şoşev a întrebat cât va costa materialul. I-am spus că nu costă nimic, dar că vom investiga pe cont propriu, încercând să realizăm un material obiectiv.

Balonul de săpun
La 3 iunie curent, Anchetatorul penal al Departamentului Anchete Penale (DAP) al MAI, Valeriu Chergan, a semnat ordonanţa de clasare a dosarului penal intentat lui Petru Şoşev. În mai puţin de o lună, aceeaşi instanţă şi-a schimbat radical poziţia. Ce s-a întâmplat?
Fostul deputat a fost reţinut de reprezentanţii MAI la 10 aprilie, în plină campanie electorală, iar mandatul a fost eliberat la 12 aprilie. După câteva zile, în cadrul briefingului de la MAI s-a menţionat acest lucru, iar liderul fracţiunii PC, Victor Stepaniuc, s-a grăbit să declare că arestarea lui Şosev şi tragerea sa la răspundere este o dovadă că partidul îşi curăţă rândurile de elementele corupte. Aceste detalii par să facă mai degrabă parte dintr-un scenariu pregătit din timp anume pentru campania electorală a partidului de guvernământ. Altfel cum se explică faptul că la eliberarea lui Şoşev din detenţie nu s-a făcut mare tam-tam ca la reţinerea lui?
Reprezentanţii DAP al MAI susţin că motivul pentru arestarea lui Şoşev l-au servit depoziţiile lui Iurie Bahcivangi, şoferul care l-ar fi transportat pe Dimitrov în noaptea răpirii sale, la 2 august 2002. Acesta a declarat anchetei că Şoşev a participat la răpire şi ar fi fost recunoscut de Dimitrov, numai că acesta l-a numit “Mişa”. Ceva în această istorie nu se leagă. Primul lucru straniu este că organele de drept au invocat tocmai acum, după opt luni de la dispariţie, faptul că Şoşev ar fi participat la răpirea şi omorârea lui Dimitrov.
În al doilea rând, la 14 august trecut, Şoşev a fost prezentat lui Bahcivangi pentru identificare, nefiind recunoscut, iar în aprilie curent, la a doua prezentare a lui Şoşev spre recunoaştere - lucru inadmisibil în cadrul anchetei - Bahcivangi declară că îl cunoaşte (nici nu avea cum să declarare contrariul, pentru că l-a mai văzut o dată).
În al treilea rând, este stranie acuzaţia înaintată lui Şoşev la momentul reţinerii: complicitate la răpirea lui Dimitrov şi participare la uciderea acestuia. Conform legislaţiei, o persoană bănuită poate fi învinuită de omor doar dacă este depistat cadavrul, or, acest lucru anchetatorii nu puteau să nu-l cunoască. În acest caz, cadavrul lui Dimitrov nu a fost găsit. Mai mult chiar, în arestul preventiv, anchetatorii îi cereau lui Şoşev să-l aducă pe Dimitrov. Atunci despre ce acuzaţii de omor poate fi vorba? Toate acestea, puse cap la cap, denotă clar că arestarea lui Şoşev a fost un scenariu bine pregătit pentru campania electorală a PC.
Sursele noastre spun că cel puţin două motivaţii ar fi stat la baza acestei arestări: refuzul lui Şoşev de a finanţa campania electorală a comuniştilor şi dorinţa partidului de guvernământ de a arăta încă o dată că luptă cu corupţia, de data aceasta în interiorul partidului, şi de a obţine votul populaţiei în schimbul acestui “balon de săpun”.

Demisii care bat la ochi
Mai există un detaliu interesant în cazul Dimitrov. Dispariţia şefului adjunct al DTI a fost iniţial anchetată de procurorul mun. Chişinău, Petru Bobu, şi de cel de Botanica (sectorul de unde a dispărut Dimitrov), Ion Vâzdoagă. API a scris despre faptul că, atunci când ancheta a descoperit detalii importante ce puteau duce la identificarea răpitorilor lui Dimitrov, cei doi procurori au fost înlăturaţi de la efectuarea anchetei, după care, la scurt timp, şi-au prezentat demisia. Surse din Procuratura Generală (PG) ne-au comunicat că ancheta internă asupra activităţii celor doi procurori, iniţiată de procurorul general la cererea preşedintelui Voronin, bazată pe o scrisoare a ministrului de Interne, Gheorghe Papuc, nu a depistat nereguli ce ar fi putut conduce la demiterea lor. Cu toate acestea, cei doi procurori au fost obligaţi să depună cerere de demisie din funcţie şi de concediere. Demisia lor continuă să rămână sub semnul întrebării deoarece, după cum ne-au spus mai multe surse, orice numire în funcţie şi destituire a judecătorilor şi procurorilor nu se face fără a fi coordonată cu şeful statului. De aici deducem că şeful statului ar fi fost interesat în blocarea anchetei privind dispariţia lui Dimitrov pentru că, deşi la anchetarea cazului au fost antrenaţi cei mai buni specialişti, până în prezent ancheta nu a avansat în elucidarea cazului.
Mai mult, la scurt timp după cele două demisii, Parlamentul a modificat Codul de Procedură Penală, transferând competenţele examinării dosarelor privind crimele grave de la PG la MAI. De asemenea, reţinerea şi inculparea lui Şoşev, om destul de cunoscut în lumea afacerilor, fost deputat pe listele PC şi, conform surselor, unul din cei mai importanţi finanţatori ai partidului şi campaniei electorale din 1998 şi 2001, nu se putea face fără ştirea şi, probabil, acordul lui Vladimir Voronin.

Întrebări aiurea
Petru Şoşev a declarat că a fost reţinut ilegal şi totul s-a făcut conform unui plan bine regizat, a cărui execuţie a fost supravegheată de conducerea MAI. El a lăsat să se înţeleagă faptul că ştie cine a pus la cale şi a organizat totul, dar nu vrea să facă publice numele acestora, deoarece mai are nevoie de dovezi foarte sigure întru confirmarea supoziţiilor sale. Fostul deputat comunist spune că a fost ţinut în Izolatorul de detenţie al MAI mai mult timp decât prevede Codul de Procedură Penală şi supus unor presiuni ce urmăreau obţinerea unor date despre anumite persoane, aflate în prezent la conducere, şi anumiţi oameni de afaceri. “Aproape că nu m-au întrebat nimic despre Dimitrov, doar dacă pot să-l aduc la Chişinău. În rest mi se tot cereau informaţii care nu aveau nimic în comun cu răpirea lui Dimitrov”, a declarat Şoşev.
Mai mult, reprezentanţii MAI i-au refuzat asistenţa medicală de care avea nevoie. Deşi medicii l-au examinat, constatând că are hipertensiune arterială şi nivelul de zahăr în sânge ridicat, nu a fost permisă examinarea sa sau eventuala internare într-un staţionar medical, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. El s-a arătat nedumerit şi de faptul că a fost închis împreună cu infractori notorii, ceea ce nu se admite deoarece el este fost lucrător pe misiuni speciale al MAI. Amintim că Şoşev a lucrat peste 20 de ani în Interne, parcurgând drumul de la simplu poliţist la specialist principal pentru descoperirea omorurilor în Direcţia misiuni speciale a MAI, o funcţie destul de importantă şi responsabilă. Conform legislaţiei în vigoare, în Izolatorul MAI el trebuia să fie deţinut doar trei zile, după care urma să fie transportat la Izolatorul Ministerului Justiţiei. Această procedură se face pentru a nu putea fi influenţată ancheta penală efectuată de MAI. Acest lucru, însă, nu s-a făcut. Despre Dimitrov, Şoşev spune că erau prieteni şi nicidecum nu putea să-i dorească moartea. Au avut afaceri împreună, dar nu atât de importante încât să-l lichideze. Bănuieşte cine ar fi comandat răpirea lui Dimitrov, dar nu poate face public acest lucru, deoarece nu deţine dovezi foarte sigure. Nu este sigur că Dimitrov ar fi în viaţă. Însă este decis să depună eforturi şi surse pentru a da de urmele lui sau ale celor care l-au răpit. Este de părere că cineva minte în toată povestea cu Dimitrov, fie amanta sa, de unde se spune că a fost răpit, fie familia lui, care pare a fi mult prea liniştită. Mai mult chiar, Dimitrov nu putea să lase la locul răpirii pantofii, telefonul şi alte lucruri. Aceste detalii denotă mai degrabă că ele au fost lăsate intenţionat pentru a duce ancheta pe o pistă falsă. Dă de bănuit şi faptul că, exact cu o zi înaintea răpirii, Dimitrov şi-a dus familia la odihnă.

Şoşev va lupta
Iniţial, când a intrat în Parlament pe listele PC, Şoşev nu era membru de partid, însă mai târziu a fost silit să intre în rândurile partidului. Fostul deputat comunist susţine că nu este vinovat şi e decis să meargă mai departe pentru a elucida acest caz: “Ştiu că merg împotriva unui sistem, dar sunt decis să merg până la capăt. Arestarea şi ancheta penală s-au făcut neprofesionist de MAI”.
Avocatul lui Şoşev, Mihai Murzac, a declarat că la arestarea clientului său au fost încălcate mai multe prevederi ale legislaţiei în vigoare. În primul rând, clientul său a fost confruntat de două ori cu una şi aceeaşi persoană, Iurie Bahcivangi, şoferul care l-ar fi transportat pe Dimitrov, lucru neadmis în cadrul unei anchete penale.
Reprezentanţii DAP al MAI au refuzat să satisfacă demersul avocatului privind transferarea lui Şoşev în Izolatorul MJ, încălcându-se iar legislaţia în vigoare. La 30 aprilie, avocatul Mihai Murzac a cerut revocarea arestului învinuitului, deoarece pe parcursul anchetei au fost prezentate probe destule care confirmau că Petru Şoşev se afla în momentul răpirii în Germania, într-o călătorie cu familia, însă, la 7 mai, anchetatorul penal superior pe cazuri excepţionale al DAP al MAI, Valeriu Chergan, a semnat ordonanţa de refuz în satisfacerea demersului înaintat de către învinuit şi apărătorul său, pe motiv că materialele dosarului penal nr.2001038072 probează faptul că “Şoşev a participat la comiterea infracţiunii, fapt dovedit de învinuitul I.Bahcinvangi, care indica direct că Şoşev împreună cu alţi complici a participat la săvârşirea infracţiunii”.

Daune morale
Murzac a confirmat că a solicitat PG să intenteze un proces penal pentru a stabili persoanele vinovate de reţinerea, arestarea şi punerea sub învinuire a lui Petru Şoşev. De asemenea, vor fi informaţi asupra acestui caz Parlamentul şi Preşedintele. Şoşev va cere, conform legislaţiei în vigoare, repararea prejudiciului moral cauzat. El spune că numai reţinerea sa i-a prejudiciat grav imaginea de om de afaceri şi i-a afectat şi pe membrii familiei sale, mai ales că a fost făcută o percheziţie la domiciliul fiului său, de unde au fost ridicate arme deţinute legal.
Gheorghe Malic, şeful DAP al Ministerului Afacerilor Interne, a declarat că arestarea lui Şoşev s-a făcut conform legislaţiei în vigoare, ca şi clasarea urmăririi penale împotriva fostului deputat..

Atentat neelucidat
Un caz aproape uitat din viaţa lui Şoşev datează din 1999, pe când era deputat în Parlament. Atunci familia sa a fost ţinta unui atentat cu bombă. Explozibilul a fost plasat deasupra uşii de la apartament şi urma să fie declanşat în momentul când cineva deschidea uşa dinăuntru. În dimineaţa acelei zile, soţia sa urma să iasă prima din casă. Din fericire, Şoşev a simţit primejdia şi a îmbrâncit-o cât mai departe de uşă în momentul în care s-a declanşat explozia, reuşind astfel să-i salveze viaţaă. S-au ales cu răni uşoare. L-am întrebat dacă au mai fost identificaţi autorii acelui atentat. Ne-a spus că acest caz a fost examinat de SIS şi nu a mai fost elucidat. El crede că nu a existat nici un interes, deoarece explozibilul destinat atentatului era confecţionat şi instalat de specialişti calificaţi în domeniu, ce nu puteau fi din altă parte decât de la securitate.

Karamalak şi puterea
L-am mai întrebat pe Şoşev despre relaţiile sale cu Grigore Karamalak, alias Bulgaru, care este şi el bănuit de participare la răpirea lui Dimitrov. Se cunosc de mai mulţi ani, a spus el. Au fost parteneri în afaceri, dar de mult nu au mai vorbit, din cauză că nu prea are timp. Ştie însă că unele dintre persoanele din actuala guvernare, inclusiv ambasadori, iau legătura cu el. În opinia sa, Karamalak a fost făcut cel mai temut infractor la comanda unor persoane suspuse. “Din el s-a făcut intenţionat o sperietoare cu care să lupte organele de drept”, crede Şoşev.
 

Din mai multe surse, atât oficiale, cât şi din procuratură, am aflat că din Karamalak s-a făcut o sperietoare încă de pe vremea lui Lucinschi. Potrivit unor materiale din presa anilor 1997-1999, lui Karamalak i se incrimina un şir de jafuri şi tâlharii. API a scris în februarie curent că ministrul Papuc l-ar putea aduce într-o zi pe Karamalak în Moldova, dacă acest lucru l-ar dori preşedintele Voronin. Atunci, probabil, nu era timpul. Acum însă, conform unor surse, Papuc se află într-o mare dilemă în faţa lui Voronin, mai ales după ce au fost ratate alegerile în municipiul Chişinău, motiv pentru care, spun sursele, Papuc riscă să „zboare” din funcţie. Cine a comandat răpirea lui Dimitrov şi cine a executat-o? De ce a fost reţinut Şoşev, apoi eliberat? Este sau nu implicat fostul deputat comunist în răpirea demnitarului DTI? Au executat instanţele care au examinat cazul comanda cuiva “de sus”? Întrebări la care, deocamdată, nu avem răspuns, dar sperăm să găsim în investigaţiile pe care nu le întrerupem aici.​