Economic

Cum statul își bate joc de angenții economici

Prin august 2001, în cadrul unei întruniri la Rezina, Evghenii Pisov, pe atunci prefect al județului Orhei, le-a propus agenților economici din sectorul agrar să achite impozitul funciar și contribuția în Fondul Social cu cereale, precizând că barterul este autorizat de Guvern. Mai mulți agenți economici au acceptat propunerea și au dus grâul în contul impozitelor la filiala din Orhei a Combinatului de Produse Cerealiere «Cereale». Combinatul însă nu s-a grăbit să respecte condițiile contractului nici față de stat și nici față de furnizorii de cereale. Drept urmare, unii agenți economici s-au trezit cu citații de la Fisc, pentru a plăti impozitele restante.

Grâu în contul datoriilor

Gospodăria țărănească «Gârlea Andrei P», care, la fel ca și alți agenți economici din raionul Orhei, a dat grâu în contul impozitelor, s-a văzut nevoită să achite impozitele cu bani. Ca să-și recupereze banii pentru cele 20 tone tone de grâu, transmise CPC « Cereale », care, în anul 2001 costau peste 150 mii de lei, a trebuit să umble prin instanțele de judecată tocmai 6 ani.

Liderul gospădăriei, Andrei Gârlea, ne-a spus că încercările sale de a soluționa problema la prefectul de atunci al județului, căruia îi și aparținea inițiativa, E.Pisov, au eșuat. După un an de umblătură și umilire în fața demnitarilor, A. Gârlea a acționat CPC «Cereale» în judecată. La 19 iunie 2002, judecătoria economică Chișinău a dat câștig de cauză Gț «Gârlea Andrei P.», obligând CPC «Cereale» să achite suma de 153.384 lei (la prețul de 0,9 lei/kg) pentru grâu. Aceasta însă nu s-a grăbit să respecte decizia judecății. Banii însă au ajuns în conturile Gospodăriei țărănești tocmai peste ...cinci ani, când prețul unui kilogram de grâul era de 3,5 lei pentru un kg, de patru ori mai mult decât costa în 2001. Pentru ca aceasta să se întâmple însă a fost nevoie de peste 20 procese de judecată, sute de drumuri către Chișinău, timp pierdut prin procese de judecată, etc.

Peregrinări prin instanțe

Colaboratorii oficiului de executare Ciocana din Chișinău motivau că nu sunt în stare să execute decizia judecății deoarece CPC”Chișinău nu dispunea de mijloace bănești și bunuri pe adresa indicată în documentul executoriu. Și alți demnitari de rang republican la care s-a adresat după ajutor administrația Gț”Gârlea Andrei P.” afirmau același lucru. Victoria Iftodi, pe atunci ministru al Justiției, solicitată vizavi de acest litigiu, remarca că executorii judiciari au întreprins toate măsurile pentru a executa deciziile judecății, dar CPC ”Cereale” nu dispune de mijloace financiare la cont și nici de patrimoniu „care ar putea fi urmărit în contul achitării datoriei. Ulterior executorii judiciari, mai afirma ministrul, au stabilit că „debitorul deține un pachet de acțiuni în SA „Glia Bulboaca”, au aplicat sechestru pe acest pachet și au încheiat contract de servicii de brocheraj cu Banca „Victoriabank” SA în scopul realizării acțiunilor, dar aceste nu se vând din lipsa cumpărătorilor.

A.Gârlea, la rândul său, susține că întreprinderea, practic, întotdeauna a avut bani, la cele câteva zeci de contrui, deschise în diferite bănci. Dar pentru a duce în eroare creditorii, dar și în alte scopuri, care ar fi trebuit să devină obiect de investigații pentru organele de resort, administrația combinatului, de câteva ori în perioada 2001-2007 a schimbat titulatura întreprinderii. Un timp combinatul a fost în componența SRL „Picom”, apoi a fost trecut în Î.S.”Moldresurse”. Fostul contabil-șef al combinatului pe când era întreprindere de sin stătătoare, Leonida Gladchi a devenit director al SRL „Picom”, râmânând în această funcție și după ce întreprinderea a trecut în componența Î.S.”Moldresurse”. Potrivit lui A.Gârlea anume dna L.Gladchi a jucat un rol decisiv în această istorie, declarându-i odată franc că nu recunoaște datoria și nu are de când s-o achite.

După fiecare schimbare a firmei, A.Gârlea era nevoit să meargă în judeactă cu o nouă acțiune, către noul proprietar al combinatului ca să obțină încă un titlu executoriu, dar nu și datoria. Odată, afirma dânsul, am aflat că la unul din multiplele contrui ale SRL „Picom” a venit un milion de lei. Imediat am rugat executorii judiciari, oficiul cărora se află în aceeași clădire cu judecătoria Ciocana, să intervină. Executorii au reacționat operativ, dar în loc de suma reală în documentele de sechestru, „din greșeală” au indicat o sumă mai mare. SRL „Picom”, desigur, în aceeași zi a protestat, iar judecătoria Ciocana, examinând în regim de urgență (!?) protestul, a ridicat sechestrul și noi am rămas cu buzele umflate.

Altă dată Inspectoratul Fiscal Rezina a încercat să aplice sechestru pe contrurile SRL „Picom” pentru a trece suma datoriei față de Gț”Gârlea Andrei P” în contul achitărilor acesteia cu bugetul. Imediat asupra inspectoratului s-a început o presiune nemaipomenită din diferite structuri suspuse, însoțite de avertizări și amenințări. Conducerea inspectoratului a cedat.

Intre timp, combinatul s-a răsplătit cu toate gospodăriile din raionul Rezina care în 2001 au urmat propunerea prefectului. Lui A.Gârlea însă i s-a dat de înțeles că poate în genere să nu-și vadă banii, chiar dacă toate judecățile vor fi de partea lui. Cu alte cuvinte, i s-a dat de înțeles că în Moldova nu Legea stă în capul mesei…

Legea lăsată la cheremul funcționarilor

Litigiul dat a umbalt prin procese cinci ani. De fiecare dată judecata îi dădea câștig de cauză Gț”Gârlea Andrei P.”, dar deciziile rămâneau doar pe hârtie. Înțelegând că a nimerit într-un cerc vicios bine coordonat și controlat, A.Gârlea a apelat de câteva ori după ajutor la prim-ministrul Vasile Tarlev. Deoarece CPC este o întreprindere de stat, scria el, Vă rog să mă ajutași să-mi recuperez cumva bani, măcar sub formă de careva produse, motorină sau suma respectivă să fie trecută în contul datoriilor gospodăriei față de buget. „Ajutorul” nu a întârzâiat. Ministrul Justiției l-a informat despre imposibilitatea achitării datoriei (vezi pasajul de mai sus). Pe de altă parte, colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției au ridicat toate documentele gospodăriei ce vizau relațiile cu CPC”Cereale”, SRL „Picom” pe care nu le-au întors nici până azi.

În primăvara lui 2007 Curtea de Apel Economică adoptă o decizie irevocabilă prin care obligă CPC”Cereale” să restituie Gț”Gârlea Andrei P” prețul grâului primit în vara lui 2001, la prețul de la data livrării (0,9 lei/kg). La acel moment stăpân de-facto al combinatului era ÎS”Moldresurse”, administrația căreia, în sfârșit, s-a conformat deciziei judecății. Andrei Gârlea este de părerea că asta s-a întâmplat numai datorită faptuluii că Andrei Diaconu, directorul Î.S.”Moldresurse”, a vrut să procedeze așa. Dar putea să nu vrea, cum nu au vrut, de voie sau influiențați de cineva, ceilalți parteneri de litigiu, fiind siguri că nu vor fi trași la răspundere, a remarcat dumnealui. Fiindcă în Moldova demnitarii de stat, sau cei cu spete la Palat, în mod conștient interpretează legea și actele judiciare cum le convine. În Moldova au obligațiuni față de lege numai muritorii de rând, a mai adăugat A. Gârlea, precizând că aceasta și multe alte probleme cu care se confruntă de la 2000 încoace au o singură motivație - concepțiile sale politice pe care le promovează în mod deschis și care diferă cardinal de cele ale guvernanților.

Controale – cu duiumul

Afirmațiile lui A.Gârlea sunt confirmate de mai multe documente care au ajuns în posesia noastră. Într-o notă de la Procuratura Generală din martie 2006 se spune că în perioada de referință (2003-2007), la indicația secretarului Consiliului Suprem de Securitate, Procuratura Generală, prin intermediul Procuraturii Rezina a efectuat mai multe controale la Gț”Gârlea Andrei P” „pentru a depista în activirtatea ei abuzuri în ce privește gestionarea pământului, încălcări ale legislației”. Procurorii au stabilit că nimeni nu s-a adresat în organele procuraturii cu careva pretenții față de Gț”Gârlea Andrei P” , că Inspectoratul Fiscal de Stat a controlat în repetate rânduri legalitatea activității gospodăriie date, dar „n-a depistat careva încălcări”. Dar, se menționează mai departe în document, în baza indicației Președintelui Republicii Moldova și Secretarului Consiliului Suprem de Securitate, procuratura va continua controalele, deoarece „s-a considerat oportun de a se aduna noi probe, prin organizarea unei verificări suplimentare a situației real existente în Gț”Gârlea Andrei P”.

105 zile din an – în procese de judecată

În perioada vizată au fost intentate 4 dosare penale împotriva gospodăriei țărănești. Procuratura, Poliția, Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției, Inspectoratul Fiscal, Inspecția Muncii etc au controlat gospodărea și pe liderul ei A.Gârlea, consilier raional PLDM, de zeci de ori. A.Gârlea a calculat că numai în anii 2008-2007 s-a aflat prin judecăți, controale și instanțele de stat 105 zile, ca să se apere și să demonstreze că este învinuit pe nedrept.

„Gospodăria noastră gestionează circa 3000 ha, este cea mai mare în raionul Rezina și este una din cele mai mari în regiunea Orhei. Noi plătim statului sute de mii de lei pentru întreținerea aparatului birocratic, menirea principală a căruia este să contribuie la dezvoltarea economiei, să apere interesele și drepturile producătorilor. În realitate se întâmplă invers. Cei care trebuie să ne ajute și să ne apere, de multe ori își bat joc de noi în sensul direct al cuvântului”.

Din an în an persistă aceleași probleme

( Spicuiri din rapoartele anuale privind respectarea drepturilor omului în R.Moldova prezentate Parlamentului de avocații parlamentari)

anul 2005

„În anul de referință, din numărul total de petiții parvenite la Centrul pentru Drepturile Omului, în circa 27,7 la sută este invocată problema accesului liber la justiție. Cu regret, ea rămâne a fi acută, înregistrându-se aceleași impedimente, cu mici excepții, la fel ca și în anii precedenți:
tergiversarea cauzelor penale și civile; 
lipsa mijloacelor bănești pentru achitarea taxei de stat întru inițierea procesului civil sau înaintarea cererilor de apel și de recurs, angajarea unui avocat;
accesul condamnatului aflat în detenție la serviciile avocatului din oficiu;
dreptul la un recurs efectiv; 
dreptul la un proces echitabil; 
neexecutarea hotărârilor judecătorești. 
Cu toate că la 01 iulie 2005 a intrat în vigoare Codul de executare, sarcina căruia este de a apăra și a realiza drepturile și libertățile persoanelor fizice și juridice prin executarea silită a hotărârilor, deciziilor, încheierilor, ordonanțelor, sentințelor cu caracter civil ale instanțelor de judecată, problemele la acest capitol nu s-au diminuat. Dimpotrivă, pentru creditori în unele cazuri situația a devenit mai complicată”.

Anul 2006

„Din păcate, reformele implementate nu au sporit încrederea populației în sistemul judecătoresc. Aceasta o demonstrează adresările frecvente ale cetățenilor. Sistemul judecătoresc este conceput de populație mai mult ca o piedică la realizarea drepturilor lor pe mai multe motive:
nivelul corupției din sistem;
accesul limitat la serviciile unui avocat calificat;
tergiversarea examinării cauzelor; 
diverse forme de presiune din partea judecătorilor asupra participanților la proces; 
calitatea hotărârilor judecătorești și neexecutarea acestora.

În circa 25% din adresările către avocații parlamentari, este invocată problema accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. Neexecutarea hotărârilor judecătorești rămâne, ca și în anii precedenți, o problemă stringentă.

Anul 2007

Analiza comparativă a datelor statistice denotă faptul că situația privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova nu a suferit modificări radicale. Cel mai frecvent rămân a fi încălcate dreptul la proprietate, dreptul la asistență și protecție socială, accesul liber la justiție, libertatea individuală și siguranța persoanei.

Ca și în anii precedenți, în circa un sfert din adresările către avocații parlamentari este invocată problema accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. Subiectele plângerilor parvenite demonstrează că sistemul judecătoresc continuă să fie conceput de populație mai mult ca o piedică la realizarea drepturilor lor pe mai multe motive:
nivelul corupției din sistem; 
accesul limitat la serviciile unui avocat calificat;
tergiversarea examinării cauzelor; 
calitatea hotărârilor judecătorești și neexecutarea acestora.

La Centrul pentru Drepturile Omului nu a fost înregistrat nici un răspuns parvenit de la organul de autoadministrare judecătorească, în care să se menționeze precum că faptele invocate de petiționari s-au confirmat, că s-au efectuat verificările solicitate de avocații parlamentari, că s-au stabilit încălcări ale disciplinei și eticii din partea judecătorilor sau că acestora le-au fost aplicate sancțiuni disciplinare etc.

În altă ordine de idei, continuă să persiste atitudinea formală a executorilor judiciari față de exercitarea atribuțiilor de serviciu și practica de restituire a titlurilor executorii fără executare, pe motivul imposibilității executării acestora. Sunt relevante cazurile în care, chiar și în pofida faptului că creditorul prezintă informații utile pentru executarea hotărârii, executorii nu țin cont de aceasta, nu utilizează toate pârghiile atribuite prin Codul de Executare al Republicii Moldova”.

Cele mai multe dosare pierdute la CEDO

Organizatia obsteasca "Juristii pentru Drepturile Omului", la rândul ei, susține, referindu-se la analiză efectuată și mediatizată în 2008, că aproape 50 la sută dintre dosarele pierdute de R.Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sunt din cauza încălcării dreptului la protecția proprietății. Până la 30 iunie, 2008, țara a fost condamnată în total în 123 de cauze, dintre care în 59 de hotărâri a fost constatată cel puâin o încălcare a dreptului la protecția proprietatii. neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești a fost constatată în 42 de cauze, spun juristii.

Conform lor, termenul de neexecutare a unei hotărâri judecătorești executorii ce depășește 12 luni este considerat de CEDO ca fiind nerezonabil. În cauzele moldovenești în care curtea s-a pronunțat, până la 30 iunie 2008, din motivul neexecutării unei hotărâri judecătorești, termenul de neexecutare a variat de la 12 luni la 20 de zile.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliștii împotriva corupției”, implementat de Centrul de Investigații Jurnalistice în cadrul Programului Consolidarea Capacităților de Monitorizare a Societății Civile din Moldova (CCMSCM), finanțat de Guvernul SUA prin intermediul Corporației Provocările Mileniului și administrat de USAID în cadrul Programului Preliminar pe țară (PPț) pentru Moldova, componenta II. Programul CCMSCM este implementat de Academia pentru Dezvoltare Educațională (AED), cu suportul tehnic din partea IREX.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii