Între anii 1998-2000, această bancă a fost obiectul unor scandaluri legate de spălare de bani prin intermediul unor companii înregistrate în zone off-shore

Paradisul escrocilor

După evenimentele de la 11 septembrie 2001 din America, marile puteri ale lumii au declarat un război deschis terorismului. Unor state bănuite că ar finanţa reţele teroriste le-au fost impuse sancţiuni, în special pentru spălare de bani.

SUA, Marea Britanie, Germania şi Canada au recomandat, la sfârşitul lui 2003, celor 29 de ţări membre ale Organizaţiei Internaţionale de Luptă împotriva Spălării Banilor (FATF) să ia măsuri suplimentare pentru a cerceta operaţiunile financiare suspecte ale unor bănci şi persoane fizice dintr-un şir de state est-europene. Cu toate acestea, marile puteri au lăsat în umbră regiunea transnistreană care, necontrolată, a devenit, în ultimii ani, un adevărat paradis financiar.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice a intrat în posesia unor documente ce probează un şir de transferuri suspecte de milioane de dolari şi rostogoliri de conturi către şi dinspre zona transnistreană în diferite colţuri ale lumii. Ce alimentează aceste fluxuri de bani, e lesne de înţeles. Cert e că această stare de lucruri afectează nu numai stabilitatea din regiune, ci şi democraţia statelor care, indirect, contribuie la menţinerea regimului separatist de la Tiraspol.

Între anii 1998-2000, această bancă a fost obiectul unor scandaluri legate de spălare de bani prin intermediul unor companii înregistrate în zone off-shore

Oaspeţi de onoare

La 21 ianuarie curent, Uzina Metalurgică Moldovenească (UMM) din Râbniţa a marcat 20 de ani de la înfiinţare. Sărbătoarea a durat câteva zile şi a adunat lume peste lume. Surse din cadrul întreprinderii ne-au spus că printre participanţii la festivitate au fost şi persoane cu funcţii de decizie în bănci şi companii importante, printre care Banca „Rosbank” din Elveţia şi ING Bank din Viena, companiile „Stemkor UK” din Marea Britanie, „Techcom GmbH” din Munchen, „Halta Bay” din Israel, „Cometals” din SUA, „Mechel Steel Group” şi „Mechel Trading” din România. Nu au lipsit de la manifestare numeroşi reprezentanţi ai companiilor furnizoare de materie primă din Ucraina şi Federaţia Rusă.

Bani reciclaţi prin filiera transnistreană?

Uzina Metalurgică din Râbniţa, care contribuie, în proporţie de peste 50 la sută, la formarea bugetului nerecunoscutei republici transnistrene, a ajuns, în ultimii ani, să prospere nu fără contribuţia unor companii din ţări ce şi-au asumat promovarea valorilor democratice în toată lumea. Chişinăul continuă să urmărească tacit activitatea acestui mare agent economic.

Reporterii Centrului de Investigaţii au încercat să afle de la ministerele Economiei şi Industriei şi de la Camera de Comerţ şi Industrie care sunt relaţiile autorităţilor respective cu UMM şi în baza căror documente îşi desfăşoară aceasta activitatea de import-export. Din păcate, am constatat că, la noi, dreapta nu ştie ce face stânga. Am fost pasaţi de la un funcţionar la altul, fără să ni se ofere o informaţie veridică.

La Camera de Comerţ şi Industrie ni s-a spus că uzina comercializează produsele în baza certificatelor eliberate de autorităţile moldoveneşti, iar la Ministerul Economiei această informaţie a fost infirmată.

Potrivit surselor noastre, Uzina alimentează neoficial anumite structuri din partea dreaptă a Nistrului.

Companii dubioase

Confuzia autorităţilor noastre referitor la activitatea UMM ne-a întărit presupunerile că potenţialul economic al acestei întreprinderi este canalizat pe un făgaş nu tocmai curat.

În octombrie 2003, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din oraşul cipriot Limasol, „Apollonia”, a găzduit o festivitate de prezentare a Companiei „Panfermag Holding” Ltd. Patronul acesteia, nimeni altul decât Anatoli Belitcenko, actualul director al Uzinei Metalurgice din Râbniţa, a declarat că noua companie îşi propune să promoveze produsele UMM şi să faciliteze comercializarea lor pe pieţele din afara CSI. Crearea acestei companii şi înregistrarea sa în Cipru, unde se ştie că se află paradisul escrocilor, s-a făcut, se pare, printr-o schemă bine pusă la punct.

Anatoli Belitcenko, cel care a condus uzina de la crearea ei, în aprilie 2003, este demis, peste un an, în aprilie 2004, revenind în fruntea acesteia. El nu abandonează însă conducerea companiei „Panfermag Holding” Ltd, care, în scurt timp, devine foarte prosperă, deşi despre activităţile ei reale nu se cunoaşte aproape nimic. Paradoxal, dar pe nimeni nu deranjează faptul că directorul UMM este şi patronul unei firme-căpuşă.

Pe site-ul său, uzina menţionează că are afaceri cu agenţi economici din 48 de ţări. Dacă şi celelalte companii sunt create şi au activităţi similare cu „Panfermag”, îţi poţi da seama ce fel de cerc este creat în jurul Uzinei Metalurgice.

De exemplu, o altă companie, la fel de dubioasă, cu care cooperează UMM, este „Imperial Holding” Ltd, înregistrată în oraşul Odessa, într-un apartamentul de pe bulevardul Franţuzesc 27, unde locuieşte Fillip Kleiner Arnolidovici, persoana de contact a companiei cu UMM. Activitatea de bază a „Imperial Holding” este comerţul cu produse metalurgice. Prin urmare, aceasta achiziţionează produsele uzinei pentru comercializare. Ceea ce naşte o umbră de îndoială este faptul că, pe parcursul lui 2004, UMM a transferat companiei „Imperial Holding”, potrivit unor surse avizate din interiorul uzinei, sume de ordinul sutelor de mii de dolari, pe când logic ar fi ca „Imperial Holding” să efectueze transferuri uzinei, şi nu invers.

Surse din cadrul UMM au oferit Centrului de Investigaţii Jurnalistice un set de documente ce probează mai multe transferuri dubioase între UMM şi anumite companii străine.

Rostogoliri de conturi

În aprilie 2004, UMM a anunţat, prin directorul său comercial Mihail Orlov, că sistează procurarea directă a metalului uzat din Ucraina, delegând aceste drepturi în exclusivitate companiei „Panfermag Holding”. Greu de spus care ar fi beneficiile uzinei în urma introducerii unui nou intermediar în sistemul de aprovizionare cu materie primă. Printr-un aviz făcut public de aceeaşi persoană, UMM anunţa că renunţă la vechii furnizori de metal uzat şi în continuare va achiziţiona materie primă numai prin intermediul companiei „Panfermag Holding”. Cu toate acestea, după data menţionată, mai multe firme ucrainene care aprovizionau uzina cu materie primă au beneficiat de transferuri impunătoare de la UMM. De exemplu, la 17 septembrie 2004, OAO „Vtormet” a primit, prin „Rosbank” din Eleveţia, în două tranşe, suma de 326.000 dolari, iar la 24 noiembrie, în contul acestui agent economic s-au “rostogolit” încă 100.000 dolari. La 22 noiembrie, o altă companie ucraineană – OOO „Agrometal” – primeşte, în două tranşe, 300.000 de dolari. La 26 noiembrie, asupra contului bancar al acestui furnizor de metal uzat se abate o adevărată avalanşă de verzişori – 800.000 dolari într-o singură zi.

Banii au venit în cinci tranşe. În aceeaşi zi, alte 400.000 de dolari au mers de la UMM în contul ZAO „Kievvtormet”. Peste două săptămâni, la 9 decembrie, un alt furnizor de materie primă – OAO „Ternopolivtormet” – primeşte suma de 205.000 de dolari, iar în contul companiei „Ukrarian” este transferată suma de 500.000 de dolari. După cum am reuşit să aflăm, grupul de firme „Kievvtormet” este controlat de compania „EuroFinans” Ltd, al cărei proprietar este un om de afaceri iranian - Ali Muhamed Omran. „EuroFinans” mai deţine 50 la sută din acţiunile întreprinderilor „Vtormet” din Odesa şi „Ternopolivtormet” din Ternopol. De remarcat că aceste transferuri şi multe altele au fost făcute în perioada în care Ucraina fierbea în campania electorală.

Unde curg milioanele?

Deci, timp de patru zile, în contul câtorva dintre furnizorii de metal uzat din Ucraina au fost rulaţi, în pofida atenţionării făcute de conducerea UMM, peste 2,6 milioane de dolari. Calculele le-am făcut în baza unor documente pe care am reuşit să le studiem. Numărul unor astfel de transferuri pe parcursul unui an, potrivit unor surse bine informate, depăşeşte cifra de 100.

Dacă e să facem nişte calcule, reiese că numai pentru metal uzat uzina plăteşte în jur de 260 mln dolari pe an. Chiar şi în condiţiile producerii a un milion de tone de produse metalurgice pe an (cantitatea de oţel brută obţinută în anul 2004), uzina are nevoie de maximum 1,4 milioane tone de materie primă, pentru procurarea căreia achită în jur de 168 milioane de dolari. Potrivit datelor oficiale, anul trecut, uzina a produs 790.000 tone de laminat (produs finit). Dacă presupunem că uzina a comercializat întregul volum de laminate, la preţul maxim de 320 dolari pentru o tonă, atunci venitul total al uzinei ar fi de cel mult 254 mln dolari. Dacă din această sumă scădem banii necesari procurării materiei prime, constatăm că uzinei îi rămân 86 mln dolari. Jumătate din această sumă curge în bugetul transnistrean, care, în 2004, a fost de circa 80 mln de dolari. Prin urmare, în situaţia cea mai bună, întreprinderii îi rămân 40 mln dolari, sumă din care trebuie achitate încă plăţile pentru salarii, energie electrică, gaz, apă, transport etc.

De unde îi rămân uzinei bani pentru a-i rula în contul unor parteneri de afaceri?

Citiţi şi vă cruciţi!

Şi atunci nu putem să nu ne întrebăm, la ce bun a fost creat „Panfermag Holding”, dacă UMM continuă să plătească direct furnizorilor de materie primă?

După cum am reuşit să aflăm, această companie a devenit, într-un timp record, una destul de prosperă. După sumele transferate (nu se ştie pentru ce fel de activităţi) în contul acestei companii, ea poate să concureze doar cu „Rosbank”. Ultima, se pare, ar avea un rol important în piramida financiară constituită în jurul Uzinei Metalurgice din Râbniţa. Cu atât mai mult cu cât, prin această bancă, din conturi necunoscute, sunt transferate sume impunătoare, care mai apoi se rostogolesc în conturile conducătorilor nerecunoscutei rmn.

„Rosbank” face parte din imperiul financiar al oligarhului rus Vladimir Potanin şi este una din băncile prin care se fac o parte din operaţiunile valutare ale UMM şi ale altor agenţi economici din regiunea transnistreană. Merită atenţie faptul că pe blanchetele băncii, Uzina metalurgică figurează ca agent economic din rmn. În continuare vom lăsa să vorbească cifrele. De exemplu, la 22 noiembrie 2004, UMM transferă companiei „Panfermag Holding”, prin „Rosbank”, suma de 990.000 dolari, iar la 26 noiembrie – 87.000 USD. În aceeaşi zi, 26 noiembrie, UMM mai transferă băncii suma de 500.000 dolari, la 9 decembrie „Rosbank” primeşte de la uzină 350.000 dolari, iar la 16 decembrie – 550.000 dolari.

Cifre înspăimântătoare

Din documentele pe care am reuşit să le consultăm, am aflat că cea de-a doua bancă ce deserveşte regimul de la Tiraspol şi agenţii economici mari din această regiune este Bank of New York din SUA.

Între anii 1998-2000, această bancă a fost obiectul unor scandaluri legate de spălare de bani prin intermediul unor companii înregistrate în zone off-shore. Şi UMM efectuează, prin această bancă, mai multe tranzacţii suspecte. De exemplu, la 17 septembrie, la recomandarea UMM, un milion de dolari este transferat în contul OOO „AIM Proizvodstvo” din Ucraina. La 15 noiembrie, „Universtrou” Ltd transferă în contul Bank of New York, de la UMM, suma de 2,2 mln de dolari. La 19 noiembrie, la recomandarea UMM, AIM „Proizvodstvo” transferă băncii respective suma de 112.000 dolari, iar la 22 noiembrie, la cererea UMM, „Universtrou” rulează la bancă 170.000 dolari. În aceeaşi zi, Bank of New York face un transfer de 990.000 dolari din contul UMM în contul său. La 23 noiembrie, Uzina transferă, prin Bank of New York, SUA, în contul „Panfermag Holding”, suma de 995.000 dolari. La 26 noiembrie, Bank of New York primeşte de la „Panfermag Holding” suma de 844.000 dolari. În câteva zile – de la 8 la 10 decembrie - UMM transferă, în câteva tranşe, companiei „Tehnocom Import-Export” GmbH din Germania circa cinci milioane de dolari.

Unde ajung şi la ce sunt folosiţi aceşti bani – putem doar presupune.

Banii se scurg şi în dreapta Nistrului

O parte din aceste sume, potrivit surselor noastre, ajunge şi în unele bănci de la Chişinău. De exemplu, la 25 noiembrie 2004, „Panfermag Holding” a transferat, prin Bank of New York, suma de 1,8 mln de dolari unui agent economic din partea dreaptă a Nistrului. Cine este fericitul din Moldova care s-a ales cu aproape două milioane de dolari documentele bancare - nu spun. Ar putea fi unele medii de informare, spun sursele noastre. Sau, poate, vreo formaţiune politică, dacă ţinem cont că, la acel moment, Moldova se afla în pragul campaniei electorale?

Afaceri nestingherite

În situaţia în care mai multe state s-au declarat duşmani aprigi ai terorismului, un şir de agenţi economici din ţările respective, mai mult sau mai puţin influenţi, fac nestingheriţi afaceri cu UMM, susţinând, de fapt, regimul Smirnov.

De exemplu, „Stemkor UK” Ltd, filială off-shore a renumitei companii britanice „Stemkor”, înregistrează lunar cel puţin două-trei tranzacţii cu UMM. Sumele care circulă între cei doi agenţi economici sunt între 130.000 şi 150.000 de dolari. Într-un caz a fost efectuat un transfer de 4,5 mln dolari către UMM.

O altă companie nu mai puţin importantă este „Techcom” GmbH din oraşul german Munchen. Tranzacţiile acesteia cu UMM depăşesc uneori suma de 200.000 dolari. Sunt atestate transferuri repetate într-o singură zi. Serviciile prestate uzinei de către această companie diferă de la o zi la alta – de la servicii internet la achiziţionarea produselor metalurgice.

Un alt partener al uzinei este ING Banc Viena Branch din Austria - un consorţiu financiar belgian cu o reţea vastă de companii. UMM este deservită de reprezentanţa din Geneva a acestui consorţiu. De menţionat că pe blanchetele acestei instituţii, UMM figurează ca agent economic din Republica Moldova.

Deşi nu o dată, preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin, a declarat că prin regiunea transnistreană se spală sume de ordinul miliardelor de dolari, cele câteva structuri create tocmai pentru contracararea spălărilor de bani nu au prezentat opiniei publice nici un caz care să justifice afirmaţiile respective. Recunoaştem că Moldova nu are potenţialul necesar pentru a dejuca astfel de maşinaţii. Nu putem însă să nu ne întrebăm de ce serviciile secrete şi antitero ale marilor puteri se fac a nu observa operaţiunile financiare dubioase pe care le au unele companii din aceste ţări cu regiunea transnistreană.

Se ştie doar că spălarea de bani este infracţiunea finală din lanţul unei încrengături mafiote, iar mafia este principala sursă de alimentare a terorismului.