Unii poliţişti au ajuns să strângă taxe de protecţie de la oameni care abia îşi câştigă existenţa de la o zi la alta

Artur şi Ludmila Platonov locuiesc împreună cu trei copii minori peste drum de pădurea de lângă hipodromul din Chişinău. Au o mică gospodărie şi o căsuţă cu două camere. Pentru a se hrăni, au început să facă afaceri cu recipiente din sticlă.

Împreună cu nişte prieteni cumpără de la oameni sticlele, pe care le duc apoi la fabricile de bere, sucuri etc. În felul acesta reuşesc să adune şi niscaiva bani. Le ajung pentru a-şi hrăni copiii. Nu se plâng, sunt optimişti şi speră să le meargă afacerea, astfel încât să-şi poată construi o casă mai mare şi mai încăpătoare. Cele două camere sunt încălzite de sobă, care trebuie ţinută încinsă toată ziua ca să le fie cald copiilor şi în timpul nopţii. În ziua în care am vizitat familia Platonov, Ludmila era acasă cu o prietenă. De ceva timp, se teme să rămână singură de răul unor poliţişti care au terorizat-o. A ezitat să ne vorbească. Şi-a sunat soţul, rugându-l să vină acasă.
El a venit în 40 de minute, însoţit de doi prieteni. La fel ca şi soţia, nu umblă de unul singur. Nu sunt siguri că cei care i-au necăjit vor fi traşi la răspundere, la fel cum nici că amicii acestora nu vor veni să se „lămurească”. Ludmila ne-a spus că îi vine să-şi ia copiii şi să stea în pragul Preşedinţiei, să-i spună totul şefului statului, dar nu crede că Voronin o va ajuta.

Le-a dat până şi bancnotele de un leu
Totul a început pe 17 februarie curent. Pe la amiază, când acasă se afla doar Ludmila, au venit doi bărbaţi îmbrăcaţi în civil. S-au prezentat de la Poliţia Economică. I-au arătat, de la distanţă, legitimaţiile, astfel încât ea nu a putut desluşi numele lor. Atunci era oprită lumina în tot cartierul. „Cei doi mi-au cerut să le arăt patentele de întreprinzător. Fără să se uite bine la ele, mi-au declarat că termenul de valabilitate este expirat, cu toate că patenta pe numele soţului era valabilă până la 30 aprilie curent. Au început să strige la mine că mă vor închide, că vor rămâne copiii fără părinţi, cerându-mi să le dau 200 de dolari. Băiatul cel mic, de numai un anişor, s-a speriat şi a început să plângă. Unul din ei a strigat într-o rusă „blatnaia”: „zatknite rot rebionku”, spune Ludmila. În casă se mai afla o nepoată de 12 ani, care stă la ei, pentru că mama sa, sora Ludmilei, este plecată la muncă peste hotare. Speriată, femeia a scotocit prin casă, până a adunat 950 de lei. Nemulţumiţi, cei doi au început să strige şi mai tare, numind-o în fel şi chip. A adunat până şi bancnotele de un leu pe care le-a găsit prin buzunare. Până la urmă, le-a dat 1.250 de lei. Însă n-a fost de ajuns. „Le-am cerut să-mi dea telefonul să-l sun pe soţul meu ca să găsească banii. La mobilul meu nu aveam impulsuri, iar de la telefonul din casă nu puteam suna pentru că nu era curent electric. Ei au încercat chipurile să formeze numărul soţului, dar au închis repede. Când au înţeles că nu am de unde să le dau restul banilor, mi-au spus să mă îmbrac să merg cu ei la poliţie. Am început să tremur de frică şi le-am zis că poate să merg la soacră-mea. Au fost de acord să mă conducă, ameninţându-mă că, dacă nu găsesc suma cerută, mă vor închide la poliţie şi voi înfunda pe cel puţin trei ani puşcăria”, povesteşte Ludmila.
Când să iasă pe poartă, o sună soţul, care, aflând ce se întâmplă, îi ordonă să nu dea nici un ban şi să-l aştepte, că vine imediat. Auzind discuţia, cei doi îi spun că vor reveni a doua zi şi pleacă grăbiţi. Artur a venit repede, dar nu a mai dat de urma lor. O femeie care vindea în stradă uleiuri de maşini le-a spus că tipii veniseră cu un vehicul de marcă străină cu numere civile. În acea zi, Artur a fost sunat de mai mulţi colegi de lucru, care se interesau pe unde se află şi cu ce se ocupă. Crede că cineva avusese grijă ca el să nu fie acasă în timp ce persoanele necunoscute i-au şantajat soţia.

Poliţişti din „Scut” şantajează
A doua zi, pe 18 februarie, în curtea casei soţilor Platonov şi-au făcut apariţia doi poliţişti de la Detaşamentul de patrulă şi santinelă „Scut”, îmbrăcaţi în uniforme şi având cu ei armele din dotare. S-au legitimat: Jantâc Iulian şi Cupeţ Nicanor. Deşi nu aveau nici un drept, le-au cerut patentele de întreprinzător. Fără a le examina atent, le-au spus că sunt false, că soţii Platonov nu au certificate de la serviciul epidemiologic şi de la cel antiincendiar. În timp ce Cupeţ a ieşit afară ca să urmărească să nu vină nimeni, Jantâc le-a spus că trebuie să le dea 125 de dolari. „I-am cerut să-mi explice pentru ce trebuie să plătesc şi dacă e corect ca poliţiştii din batalionul pază şi santinelă să-mi verifice patenta de întreprinzător”, spune Artur. „Jantâc mi-a repicat imediat: „Tu te crezi aşa de deştept? Aici toţi plătesc şi tu unul te-ai găsit să nu plăteşti!”, spune Artur. „Ba chiar mi-a mai zis că pot să mă adresez oriunde, la Procuratură, Poliţie, la „crâşă”, căci nu mă vor ajuta. M-au ameninţat că vor veni cu Poliţia Economică şi cu camera video”. Ora 17:00 a fost termenul la care Platonov trebuia să le dea banii. „După ce s-a asigurat că a făcut „afacerea”, Jantâc l-a chemat pe Cupeţ şi i-a raportat că”am convenit cu acest om, el ne dă astăzi 125 dolari la 17:00 şi va plăti încă 900 lei – amendă oficială”, spune Artur. „L-am întrebat pentru ce să plătesc o amendă de 900 lei. El mi-a răspuns: „pentru ca la următorul control nimeni să nu se anine de voi”. Am înţeles că 125 de dolari sunt pentru cei care veniseră cu o zi înainte, iar 900 - pentru ei”, povesteşte Artur. La ora stabilită, poliţiştii nu au venit. „M-au sunat însă pe la 23:00, când toată familia dormea deja, şi mi-au cerut să le aduc banii, că ei sunt lângă curtea casei mele. Am refuzat să ies la o oră aşa de târzie”.
A urmat o ploaie de ameninţări. Până dimineaţa, soţii Platonov nu au închis un ochi. Se temeau să nu vină cineva să-i ucidă. Gospodăria lor se află lângă pădure şi vecinii nici nu ar auzi dacă se întâmplă ceva în curte.
A doua zi dimineaţa, Artur l-a sunat pe Jantâc, rugându-l să mai aştepte, că nu-i poate da toţi banii. În timpul zilei, cei doi au mai intrat prin gospodăria lui Platonov, făcându-i observaţie că e dezordine prin ogradă şi că ar trebui pedepsit şi pentru aceasta. Întrucât nu le-a dat banii la timp, Jantâc l-a sunat de câteva ori pe Platonov, ameninţându-l că va avea mari probleme. Jantâc îi zice că toţi în această regiune îl plătesc regulat şi cu nimeni nu a avut aşa probleme timp de cinci ani cât lucrează în poliţie. Artur a reuşit să înregistreze două dintre convorbirile cu poliţistul şi, în aceeaşi zi, a mers la Ministerul de Interne, solicitând ajutorul. Acolo l-au ascultat cu atenţie şi s-a pus la cale flagrantul.
Cei doi poliţişti au pus condiţii să nu fie nimeni acasă atunci când vor veni să ia banii. Pentru aceasta, Ludmila trebuia să plece de acasă. Aproape de ora stabilită, ea a plecat cu nepoata sa. În preajma gospodăriei lor au văzut maşina poliţiei cu numere de MAI. În ea i-au putut zări pe Jantâc şi Cupeţ. Maşina a mers în urma lor, până când s-au urcat în microbuz.

Prinşi în flagrant
Acasă era doar capul familiei cu mezinul de un an. Convingându-se că nu mai este altcineva prin gospodărie, Jantâc a intrat în casă, iar Cupeţ a rămas după uşă. Când a înţeles că Platonov îi va da suma cerută, poliţistul a manifestat indulgenţă, spunându-i că îi va micşora amenda până la 50 de salarii minime. A scos din geantă şi un model de document pentru a întocmi procesul-verbal. A apreciat faptul că Platonov a acceptat să le dea banii, lăsând să se înţeleagă că în continuare el le va ţine „crâşa”, iar dacă vor plăti regulat, nu vor mai avea probleme şi îşi vor putea continua afacerea. Toate acestea au fost înregistrate pe bandă video şi audio de către angajaţii Direcţiei pentru Combaterea Crimei Organizate a MAI, care l-au şi reţinut în flagrant pe Jantâc, imediat ce a luat banii. Partenerul său, Nicanor Cupeţ, imediat ce a sesizat ce se întâmplă în casă, a luat-o la fugă. A fost însă reţinut de reprezentanţii MAI, care încercuiseră gospodăria lui Platonov. Cei doi erau cu maşina de serviciu – un „Opel-Astra” cu numere de MAI, având, pe lângă revolvere, şi pistoale automat.
Chiar şi după reţinerea celor doi, soţii Platonov nu au linişte. „După cum au venit în mod obraznic, intrând ziua în amiaza mare în ogradă şi în casa mea, mi-au terorizat soţia şi mi-au speriat copiii, se vedea că nu au frică de nimic. Sunt sigur că în cazul în care eu refuzam să dau banii, ei puteau să tragă în mine şi să spună mai apoi că am tăbărât asupra lor”, spune Artur. „Eu nu aveam cum să mă apăr. Ei au pus condiţii, să nu fie martori, s-au asigurat că nimeni nu e în zonă, deci puteau să se răfuiască cum vor şi eu nici nu aveam să dovedesc niciodată că nu a fost aşa cum spun ei”. Nici nu ştie dacă face să-şi continue afacerea, dacă mai poate lucra în siguranţă.
După cum am reuşit să aflăm, Procuratura Anticorupţie a intentat două dosare penale, unul în cazul celor doi angajaţi ai Detaşamentului de patrulă şi santinelă „Scut” şi altul în legătură cu vizita celor doi presupuşi reprezentanţi ai Poliţiei Economice. Ambii poliţişti au fost suspendaţi din funcţie până la finalizarea anchetei.
Artur şi cu prietenii care-l ajută spun că vor merge mai departe, vor scrie la Procuratură şi în toate instanţele, vor insista ca cei care l-au persecutat să fie traşi la răspundere conform legii. „Familia mea continuă să fie în pericol. Ni s-a spus că poliţiştii se află în libertate şi că au fost doar suspendanţi din funcţie. Ei pot să vină liber, cu aceleaşi arme, cu aceeaşi maşină în acest sector şi să se răfuiască”, spune Platonov.

Cine strică imaginea Poliţiei, dle Papuc?
Am vrea să-l întrebăm pe ministrul de Interne Gheorghe Papuc, care a acţionat în judecată JURNAL de Chişinău pentru publicarea articolului Departamentului de Investigaţii „Papuc şi Fulger”: cine strică imaginea organelor de interne - noi, jurnaliştii care scoatem la iveală încălcările admise de cei chemaţi să apere ordinea publică, sau subalternii lui Papuc - cei care au ucis în serie taximetriştii, cei care persecută tinerii întreprinzători sau cei care lucrează pentru grupările criminale /lista poate fi continuată/?

Cum terorizează poliţiştii lui Papuc

(convorbiri între poliţistul Iulian Jantâc şi Artur Platonov, înregistrate de Artur Platonov)

Юлиан: Ало, Артур, так, ты будешь, или нам к тебе зайти?
Артур: Юлиан, я раздал все деньги…
Ю: Что ты делал?
А: Я раздал сегодня все деньги. Меня взяли за жабры.
Ю: Кто тебя взял за жабры?
А: Ну , это по работе, просто я должен был, приехали …
Ю: А… значит мы с тобой не найдем общий язык, да ?
А: Hет, я ….
Ю. Хорошо.
А: Юлиан, мне обещали ….
Ю: Что еще? Сколько еще можно? Я не понял? Сколько еще можно?
А: Юлиан…
Ю: Ты, что нас принимаешь за идиотов, что ли? Что у нас нет с чем больше заниматся, что ли? Один остался ты, значит. Все здесь нормально, мы со всеми находим здесь общий язык, а ты мне говоришь, что еще подожди? Что я похож на последнего дурака, что ли?
А: Юлиан, я тебе прошу….
Ю: Hикакое ни все. Завтра мы к тебе приезжаем с видеокамерой.
А: Я сегодня решу проблему с деньгами….
Ю: Нет, о сегодня меня не интересует, мне твои денги (….) не нужны. Я тебе говорю серьезно, я завтра с видеокамерой, с експертами , приезжаю к тебе . И будем разбираться нормально , и судится будешь , и штраф заплотишь, и увидешь , что к чему. То есть, я хотел по доброму, ты по доброму не хотел. Вот я тебе по доброму сделаю со стороны закона, и все.
А: Юлиан, у меня к тебе просьба…
Ю: Нет..
А: У меня просто работа такая, что я иногда беру товар в долг и иногда мне нужна ….я никуда не убегу, пойми меня тоже правильно.
Ю: Ты мог бы сказать своим кредиторам, эй, ребята, стойте, подождите два дня еще. Я вот с полицией разберусь. Что ты им не сказал, чтобы еще два дня подождали?
А: У меня будут завтра еще деньги, с утра . У меня отвезли сегодня бутылку и должны платить…
Ю: Завтра с утра, во сколько?
А: К 9-ти, к 10-ти потолок.
Ю: Знаешь почему я спрашиваю? Потому что, с утречка мы приедем к тебе на машине, по форме, с видео, вместе с экономической полиции, вместе с налоговой инспекции и вместе с экспертами. Они докажут…
А: У меня к тебе просьба, давай луще завтра к 10-ти утра ты ко мне прийдешь, мы выпьем кофе, по рюмочке коньяку и я заплачу денежку все нормально.
Ю Значит ты сегодня не можешь заплатить?
А: Tы пойми меня правильно, я сегодня все отдал, завтра будет у меня…
Ю: Ну как ты полчаса назад говорил, что есть денюжка, сейчас говоришь, что нету ….Я значит, матаю вензин, я значит матаю свое ценное время, вместе того, чтобы с женой дома сидеть….
А: У меня завтра будут этих 100 долларов ….
Ю: Все Артур, я сказал…
А: Я еще дам 20 долларов сверху…
Ю: Артур, я тебе еще раз говорю, мне п…до твоих денег, я завтра прихожу к тебе во двор. Все.

….. /în aceeaşi zi, peste câteva ore/

А: Юлиан, ты мне звонил?
Ю: Да. Нет, я болше звонить не буду.
А: Юлиан, давай на завтра
Ю: Как на завтра, я тебе говорил, вместе того, чтобы с женой и с ребенком выйти погулять я должен тебя искать, что ли? Это ты меня должен искать, потому что я тебе создам проблемы, а не мне.
А: Юлиан у меня завтра к 10-ти будут деньги.
Ю: Ты мог нормально сказать своему кредитору давай подожди до завтра, потому, что я рассчитаюсь с человеком, а потом отдам. Тебе в сутке делать 30 доларов, хорошо, я могу поставить тебе счетчик, но я не блотной, чтобы ставить счетчик, я просто сотрудник полиции, понимаешь, и я хотел с тобой по хорошему разобраться, но завтра мы прийдем с бумажками. Завтра будем составлять бумажки и будем конфисковать всю твою бутылку, все. Ходи по каким инстанциям хочешь, бегай куда хочешь, с кем хочешь, с крышей, без крышей, с помошниками дежурного прокурора, не знаю с кем, мне это уже кисло. Все Артур, мое терпение дошло до предела, я тоже семянин, у меня тоже есть суботнея время, я должен свое время на кого, на тебя тратить. Боже мой, Артур, у меня столько людей есть которые всегда если говорили они сдерживали слово. А в данном случае, два дня подряд…Это первый случай в моей жизни за пять лет работы в полиции.
А: Юлиан, я дам тебя завтра 125 доларов, это без проблем…
Ю: Хорошо.
А: Только я тебя прошу подъедь завтра ко мне домой, потому что я должен с малым сидеть.
Ю: Хорошо.