În 2007 sănătatea ne va costa de două ori mai scump

 

            În luna septembrie, guvernul a aprobat  fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2007. Drept urmare, poliţele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se vor scumpi în anul viitor cu circa 48 la sută şi vor costa 1209 lei, faţă de 816 lei în anul curent. Această scumpire va lovi crunt, mai ales în oamenii săraci, fără locuri de muncă şi cei care n-au posibilitatea să-şi procure poliţă. S-a mai stabilit că primele de asigurări sociale obligatorii de asistenţă medicală, calculate în procente din salariu şi alte recompense, vor fi de 2,5% pentru angajator şi 2,5% pentru angajat

Mircea Buga prim-vicedirector al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM), ne-a spus că preţul poliţelor creşte anual în funcţie de creşterea salariului mediu, iar majorarea procentuală care este la angajaţi corespunde tendinţelor internaţionale. În Europa, contribuţia de asigurare medicală e de circa 13% din salariu.

Fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală pentru anul viitor prevăd venituri cheltuieli în mărime de peste 1,93 mlrd. de lei, fără deficit bugetar. Potrivit lui Gheorghe Rusu, preşedintele CNAM, modul de calculare a veniturilor s-a modificat comparativ cu anul trecut. Astfel, în veniturile totale ale fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, primele obligatorii de asistenţă medicală, achitate de angajatori şi angajaţi, vor constitui 705 mln. lei, primele în sumă fixă, procurate direct de beneficiari – 35 mln. lei. În premieră, se prevăd venituri din asigurarea cetăţenilor străini sau apatrizilor, în sumă de 850 mii lei. Pentru persoanele din categoriile vulnerabile, care obţin poliţe pe contul statului, vor fi alocate 1,19 mlrd. lei. Veniturile din bugetul de stat vor avea o pondere de 65% în totalul veniturilor fondurilor obligatorii de asistenţă medicală. 

Circa 94% din cheltuielile fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se vor cheltui pentru achitarea serviciilor medicale, câte 2% vor fi transferate în fondul de profilaxie şi cel de rezervă, cu 1,4% (27 mln. lei) vor fi acoperite cheltuielile administrative ale CNAM. Alocaţiile pentru asigurarea serviciilor de asistenţă medicală urgentă vor creşte cu 21%, a celor de asistenţă medicală primară cu 42%, de asistenţă spitalicească – cu 24%, de ambulatoriu – cu 44%, de asistenţă medicală performantă – cu 87%, pentru îngrijiri medicale la domiciliu – cu 175%.

 

Plată mai mare, calitate mai proastă

 

E adevărat că, în 2006, sfera sănătăţii a fost finanţată mult mai bine decât în anii trecuţi: salariile cadrelor medicale au crescut, s-au procurat mai multe medicamente, iar alimentaţia şi condiţiile de spitalizare s-au îmbunătăţit. Totuşi, numărul persoanelor care necesită tratament în staţionare este mult mai mare decât numărul pacienţilor stabilit de către CNAM. De exemplu, deşi mai sunt aproape trei luni până la sfârşitul anului, Institutul Republican de Cardiologie a deservit deja numărul de pacienţi stabilit de CNAM pentru un an întreg (6500 persoane). E important de constatat faptul că, până la implementarea programului de asigurare, aici, timp de un an, primeau ajutor calificat circa 11.000 de bolnavi. Acum sunt internate doar persoanele în stare de urgenţă. Alexandru Cărăuş, şeful secţiei hipertensiune arterială, boală care provoacă cele mai multe decese în lume, susţine că potenţialul Institutului de cardiologie e mult mai mare decât este utilizat. Iar oamenii din raioane care necesită diagnostic sofisticat nu pot ajunge la această instituţie fără a trece mai multe bariere impuse artificial. „Accentul care este pus de medicina primară, de familie, din păcate, nu este binevenită, deoarece noi nu ne putem compara cu o ţară europeană, unde în orice orăşel există un centru de medicină foarte bine dotat, unde sunt posibile efectuarea unor investigaţii sofisticate. La noi, nici spitalul de Bălţi, care se consideră republican de nord, nu este utilat cu aparataj modern. Acolo nu se poate face nimic în afară de o electrocardiografie”, susţine Cărăuş. E drept că oamenii au posibilitatea să se trateze şi cu plată. Dar, din cauza preţurilor înalte, prea puţini îşi permit acest lux. O zi la spital costă 185 de lei. În această sumă este inclusă masa, cazarea, medicamentele, iar investigaţiile se achită suplimentar. Unii, după ce aşteaptă mai multe săptămâni ca să le vină rândul să fie internaţi la centrele specializate republicane, conform listei, boala li se agravează şi ajung în instituţiile medicale pe brancardă.

 

„Chiar şi cu asigurare plăteşti pentru serviciile medicale”    

 

Fiecare al doilea locuitor al municipiului Chişinău şi al raionului Orhei susţine că  nu are cunoştinţe despre asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, arată un studiu, desfăşurat de către Proiectul Reforma în Sănătatea Publică, finanţat de Uniunea Europeană. În acelaşi timp, mai mult de o treime dintre persoanele intervievate nu văd vreun beneficiu al sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Motivele cel mai frecvent invocate de pacienţi pentru a nu-şi procura poliţa de asigurare medicală sunt lipsa unui loc de muncă (40, 2%) şi insuficienţa de bani (39, 2%). Totodată, 9,1% dintre ei au menţionat că procurarea acesteia nu are rost, deoarece serviciile medicale oricum ar trebui plătite. Doar un sfert din cei intervievaţi susţin că asigurarea medicală a contribuit la schimbarea considerabilă a calităţii serviciilor medicale, în timp ce 34,7% nu şi-au putut exprima opinia în această privinţă, iar în opinia a 40,5% dintre intervievaţi calitatea serviciilor medicale nu s-a schimbat esenţial.  Studiul a fost desfăşurat în perioada august-septembrie 2005 pe un eşantion de 1 024 gospodării în raionul Orhei şi, respectiv, 800 de gospodării în municipiul Chişinău.

 

„Aşteaptă-ţi rândul”…

„La începutul anului mi-am procurat poliţă. Vara aceasta m-am îmbolnăvit de sinuzită, trebuia să fiu internată. Deşi mă simţeam foarte rău, medicul de familie de la policlinica nr. 9 din Chişinău, mi-a zis că trebuie să aştept să-mi vină rândul. După ce am fost de mai multe ori la policlinică şi de fiecare dată mi se spunea că încă nu au nici un loc, medicul de familie m-a sfătuit să chem ambulanţa şi astfel voi fi internată imediat. Când boala mi s-a agravat cu totul, aşa am şi procedat”, îmi povesti Elena C., o femeie de 25 de ani.

Liba Ciobanu, de 42 de ani, în prezent este internată la Institutul de cardiologie. Ea suferă de hipertensiune arterială deja de cinci ani. „M-am adresat de mai multe ori la medicul de familie, dar n-am avut rezultate bune. Îl rugam să-mi prescrie pastilele pe care mi le-au indicat medicii de la Institutul de Cardiologie, dar el nici nu auzise de ele. Când am probleme de sănătate vin direct la Institut. Acum, de exemplu, am avut o criză, m-a luat ambulanţa de acasă şi am fost internată de urgenţă”, spuse L. Ciobanu.

Vasile R. din satul Bălăşeşti, raionul Sângerei, spune că anul trecut soţia sa

s-a îmbolnăvit grav şi a fost nevoie să o transporte la spitalul raional. Era la sfârşit de săptămână şi din cauză că nu avea poliţă medicală şi nu aveau nici bani să o procure imediat, lucrătorii medicali de la spital aproape că nu s-au uitat la ea. Au procurat poliţia abia la începutul săptămânii următoare, când copii au făcut rost de bani, dar aceasta nu a mai salvat-o, ea a decedat la câteva zile. Avea abia 50 de ani împliniţi. „Dacă nu ai poliţă medicală şi mai eşti şi sărac, în spitale, nu se uită nimeni la tine”, spune Vasile Rotaru, care, ulterior, a ajuns şi el pe mâna medicilor, neavând poliţă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

 

Criză de locuri

Criza de locuri contractate se face simţită şi la Clinica de copii nr. 1 din Chişinău. Sergiu Simco, directorul Clinicii consideră că până la sfârşitul anului, cu siguranţă, vor supraîmplini planul. „Sunt internaţi doar copiii care nu pot fi trataţi la domiciliu. Ceilalţi, dacă se adresează, îi consultăm, le dăm recomandări şi sunt trataţi la domiciliu. Înainte aveam secţie de internare, acum am înlocuit-o cu un  departament al medicinii de urgenţă, care nu se ocupă doar de internarea bolnavilor, dar şi acordă asistenţă medicală pe gratis. Din toată suma contractată, un procent îi revine acestui departament”, ne-a spus Simco. CNAM a planificat ca în anul curent la clinica de copii să fie internaţi 4200 copii, până la începutul lunii octombrie au fost externaţi 3400 de bolnavi. E important de menţionat faptul că în ultimul timp s-a triplat numărul persoanelor cu infecţii respiratorii.

 

Medici transformaţi în contabili

 

O altă problemă cu care se confruntă medicii de când a fost introdusă medicina prin asigurare e faptul că s-a mărit uluitor volumul de lucru birocratic. În multe situaţii, doctorii şi asistentele medicale, în loc să îngrijească bolnavii, se transformă în contabili, lucru care le e străin. Ei trebuie să calculeze cât costă fiecare pastilă etc. „Din cauza mulţimii de documente, dacă ne-ar contacta zece mii de pacienţi, nici n-am reuşi să-i tratăm”, a spus medicul Cărăuş. Mai mult, medicilor acum li se cere să scrie mult mai mult în cărţile medicale, din care cauză nu le rămâne timp pentru a discuta cu pacienţii. Unii dintre medici spun că activitatea lor e verificată după înscrisurile din cărţile medicale şi numărul de pacienţi consultaţi, dar nu după rezultatele pe care le obţin.       

 

Garanţiile de stat – numai pe hârtie 

 

Corina D., însărcinată, este nevoită să piardă mult timp şi nervi atunci când merge la consultaţia medicului, la Policlinica nr.10 din cartierul Poşta Veche, încât nu mai este bucuroasă de serviciile prestate de instituţia medicală. „Medicii au un grafic stabilit, după cum am aflat, de Casa Asigurărilor în Sănătate, conform căruia  înscriu pacienţii la primire. Durata aflării pacientului în cabinetul medicului e de 10-15 minute. În acest timp medicul mai mult scrie, decât discută cu pacientul. Asta însă nu e totul. Te înscrii la o anumită oră, vii la timp, dar ajungi să intri la medic după două-trei ore de aşteptare sub uşă. În asemenea situaţie se află mamele cu copii, femeile însărcinate. Nu o dată mi s-a întâmplat să mi se ridice tensiunea arterială, din cauză că, pentru un control de rutină, pierdeam ore întregi sub uşa medicului. Nu mai zic de cheltuielile pe care le face o femeie însărcinată, pe durata sarcinii. De exemplu, medicul îţi recomandă să faci examenul ultrasonografic, dar, în acelaşi timp, îţi spune că nu are talon pentru asta. Orice mama se îngrijeşte de soarta viitorului copil şi va plăti ori de câte ori trebuie să facă examenul respectiv. La fel procuri toate complexele de vitamine sau medicamente, pe care ţi le prescrie medicul. Unde mai pui că o gravidă trebuie să consume multe fructe şi legume. Costurile pe care le suportă femeile gravide pe perioada sarcinii sunt enorme. Chiar şi acidul folic şi pastilele de fier, preparate necesare în primele luni de sarcină, care se dau gratuit în baza reţetelor date de medic, trebuie să le procuri, pentru că în farmaciile de stat nu le găseşti. În schimb, în farmaciile private, acid folic este cât vrei. Şi asta se numeşte grija statului pentru femeile gravide şi viitorii copii. Din banii pe care mi se reţin din salariu şi de la organizaţia unde lucrez pentru asigurările în medicină, mă tratam mult mai bine la vreo clinică privată, pentru că în instituţiile de stat mai degrabă de îmbolnăveşti, decât te tratezi”, spune

Corina D.     

 

Parteneriatul la naştere – 100 de euro       

 

Practic, fiecare femeie care a născut în ultimii trei ani afirmă că a plătit neoficial sume între 200 lei şi 200 Euro (3300 lei) personalului medical din maternitatea unde a născut. „Dacă nu dai bani, imediat după ce naşti, când încă nu ţi-ai revenit bine, ţi se cere, sau ţi se dă de înţeles că trebuie să plăteşti”, spune  Viorica P. Dânsa a născut acum doi ani la o maternitate din Chişinău. După o naştere grea, care a durat 14 ore, medicul care a asistat-o s-a apropiat şi i-a spus că trebuie să-i dea o mie de lei. Soţul ei, poliţist, a rămas derutat de tupeul medicului, care însă nu s-a sfiit să-şi repete cererea. Mai apoi, în următoarele zile, nu mai rămânea surprins  când asistentele medicale îi spuneau în pilde că „nu ai trecut vama”, adică nu le-a lăsat bacşiş, pentru că îngrijesc de soţia lui. Unii medici, solicitaţi din timp să asigure naşterea, stabilesc din start taxa. În Chişinău, la momentul de faţă, se vorbeşte că această taxă e de 100 de euro. Pentru că naşterea e un  proces complicat, majoritatea familiilor se îngrijesc din timp să-şi găsească un medic care să asiste naşterea, de aceea nu se mai întreabă de ce trebuie să plătească neoficial o sumă atât de mare, dacă asistenţa medicală în asemenea cazuri e garantată de stat. Cu toate că majoritatea femeilor care au născut afirmă că au plătit medicului care le-a asistat, printre acestea fiind şi fiice de deputaţi, reprezentanţi ai instituţiilor de stat, organelor de drept şi de control, nimeni nu semnalează despre aceste abuzuri şi, ca urmare, nu există, până în prezent, cauze penale pornite pentru asemenea infracţiuni. Iar sumele ce se scurg în buzunarele medicilor sunt enorme.                     

                 

Medicina asigurată lasă mult de dorit 

Din declaraţiile oficiale şi din spusele funcţionarilor din medicină din raioane se creează impresia că în sistemul medical totul merge strună, mai ales de când a fost introdusă medicina prin asigurare. Oamenii, cei care ajung pe mâna medicilor, după cum am văzut, spun cu totul altceva. Cei mulţi care ne-au contactat reclamă deficienţe grave în sistemul de ocrotire a sănătăţii, în comportamentul personalului medical şi în calitatea serviciilor prestate. Oamenii se plâng că nu au avut acces, conform poliţei, la serviciile medicale necesare la momentul potrivit şi că, în cele din urmă, au fost nevoiţi să scoată bani din buzunar. Practic, fiecare persoană care a beneficiat de servicii medicale spune că a fost nevoită să plătească neoficial în anumite situaţii. Cu toate acestea, şi în pofida studiilor care arată că în medicină corupţia a atins cote foarte mari, organele de drept au puţine dosare de corupţie, iar în penitenciarele din republică, în prezent, nu există nici un medic,  care să ispăşească pedeapsa pentru infracţiuni de corupţie.    

 

Se pare că statul continuă să apere înainte de toate drepturile, inclusiv la sănătate, numai ale acelor cetăţeni care sunt în stare să plătească. Adică, cine are să mai aibă. Iar cine n-are...