Oricine a locuit în Moldova sovietică a cunoscut cuvântul „ЖЭК”. Așa se numeau odinioară actualele întreprinderi municipale de gestionare a fondului locativ sau, pe scurt, ÎMGFL-urile. Astăzi, multă lume nu prea înțelege rostul acestor întreprinderi, dar ele continuă să activeze, deși, conform legii, ar fi trebuit să dispară încă acum patru ani. Cercetând acest subiect, am aflat că povestea respectivă a început în timpul guvernării PD și că supraviețuirea ЖЭК-urilor din capitală, care o duc de azi pe mâine, ar aduce beneficii enorme cel puțin la șase persoane, trei dintre care sunt înrudite între ele. Cum s-a ajuns la această situație și cine sunt cei șase, aflați mai jos.

Colonelul Valeriu Cerba, doctor în drept, locuiește la Buiucani și își achită toate facturile, în afară de „deservirea blocului”, pentru care a acumulat în vreo 20 de ani o datorie de circa 20 000 de lei. El își explică decizia prin faptul că ÎMGFL-14 nu prestează aceste servicii pe care locatarii blocului în care trăiește le efectuează pe cont propriu. „ЖЭК”-ul l-a acționat de trei ori în judecată, dar magistrații i-au dat întotdeauna dreptate lui Cerba, cu o singură excepție, când acesta pierdut procesul doar în prima instanță. „Din banii noștri, am făcut reparația capitală a pereților și a scărilor, și plătim o femeie să măture pe afară. Mai mult au de suferit vecinii de la ultimul etaj, unde apartamentele sunt inundate destul de des, fiindcă acoperișul nu este reparat. De aceea, plătind pentru deservirea blocului, îmbogățim mafia insolvabilității, care face milioane pe seama noastră”, a declarat colonelul. 

Cerba a bătut ani întregi și pe la ușile tuturor instituțiilor de drept, sesizându-le că, prin intermediul ÎMGFL-urilor, cineva ar face bani grei pe seama populației sărace, dar deocamdată nu a fost auzit.

Un alt locatar al aceluiași bloc, care a renunțat să achite același serviciu, este Tatiana Pârvu, șefa secției Consiliul Europei și drepturile omului a MAEIE și fostă ambasadoare a R. Moldova în Țările de Jos. Și ea a fost chemată în judecată pentru o datorie de peste 2000 de lei și a câștigat cel puțin în prima instanță.

„Niciodată n-am avut datorii la nimic, dar acum mi-am zis că nu mai plătesc, de principiu, căci n-am beneficiat de niciun serviciu din partea lor. Curățenia și toate lucrările, inclusiv țevile schimbate, le facem din banii noștri. Înțeleg când e vorba de transportarea deșeurilor, dar restul?”, se întreabă diplomata.

Declarațiile acestora sunt confirmate și de alți locatari ai blocului în cauză. Stepanida Tabuncic, o femeie în vârstă, spune că a făcut curat în curte mai mult timp, fiind plătită de vecinii săi de bloc, iar acum familia Cerba ar achita pentru serviciile unei alte măturătoare.

„Nu se face nimic, ce să le fac? Când eram mai tânără, măturam și în pod, dar acum nu mai pot. Vreo trei ani în urmă, le-am spus celor de la ЖЭК să ne facă curat în pod și au scos de acolo vreo 20 de saci cu gunoi. Iată și acum i-am chemat, că eu-s la ultimul etaj și-mi curge iar de sus. Am avut vreo trei, patru inundații. Am să-i trimit și acum să măture în pod, dacă vor vrea...”, adaugă femeia, oftând.

Un șeu în tariful lunar pentru un metru pătrat de spațiu locativ

La mijlocul acestei neînțelegeri se ascunde 1 leu - tariful lunar pentru un metru pătrat de spațiu locativ, aprobat încă în 2007 de Consiliul Municipal Chișinău (CMC) pentru deservirea blocurilor de locuit și reparația echipamentelor tehnice din interiorul acestora. Potrivit lui Leonid Haritonov, jurist la ÎMGFL-14 și la alte două asociații de locatari, dar și manager la ÎMGFL-13, acest serviciu include salubrizarea teritoriilor adiacente blocurilor și a platourilor de gunoi, lucrări de lăcătușărie și cheltuieli administrative. Însă în condițiile în care acest tarif nu a fost majorat de 14 ani, specifică el, întreprinderile pot efectua doar reparații curente. Prin urmare, juristul le recomandă locatarilor nemulțumiți să-și deschidă asociații, conform noii legi cu privire la condominiu.

„Noi doar cârpim unde este necesar, pentru că prețurile la mărfuri și sericii s-au majorat din 2007 de trei sau patru ori. Am cerut de la CMC să majoreze tariful, dar am primit refuz. Am cerut primăriei să includă acest bloc în lista pentru reparația capitală a acoperișului, dar ni s-a răspuns că nu au resurse și că legea obligă proprietarii de apartamente să participe cu bani la reparațiile curente și capitale ale imobilului, ceea ce ei nu doresc. Avem și case unde de 40 de ani nu s-a făcut reparație capitală, dar nu e vina noastră. Oamenii pot să creeze asociații în condominiu, dar nu toți sunt de acord, căci atunci vor achita mai mult de un leu pe metru pătrat”, explică Haritonov. 

Un moment interesant este că Cerba îl acuză pe Haritonov că ar aduce în curtea blocului câteva măturătoare și le-ar fotografia cum fac curat doar înainte de ședințele de judecată, iar juristul îi reproșează colonelului că ar avea pretenții doar când este acționat în instanță. Cu toate acestea, ambele părți ne-au prezentat acte și fotografii care le-ar justifica alegațiile.

Datorii suspecte de sute de milioane. „Insolvabilitatea aceasta este un atac raider”

Cele 23 de ÎMGFL-uri din Chișinău au fost fondate de Primăria Chișinău în 1997, exclusiv pe baza proprietății municipale, iar din 2004 au fost trecute la autogestiune. După ce, în 2014, Î.M. „Termocom” a fost declarată falită și, fuzionând cu CET-1 și CET-2, a ajuns în gestiunea statului, cu noua denumire „Termoelectrica”, o schemă similară a fost folosită în 2016-2017 și la fostele ЖЭК -uri. Atunci „Termoelectrica” a inițiat intrarea în insolvabilitate a 22 de ÎMGFL-uri, în afară de cea cu numărul 7, care nu este deservită de acest creditor.

Mai exact, „Termoelectrica” cerea de la CMC o datorie halucinantă de 650 de milioane de lei, dintre care 220 de milioane erau datoriile neachitate ale consumatorilor, iar 430 de milioane constituiau o datorie acumulată în baza unui vid legislativ, care nu avea legătură cu primăria. Este vorba despre diferența de volum la agentul termic pentru prepararea apei calde menajere, indicat de contoarele individuale ale locatarilor, pe de o parte, și de contoarele comune ale blocurilor, pe de altă parte.

Cauza formării acestei diferențe provenea tocmai din 2002, când a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 191 cu privire la serviciile comunale. Actul prevedea că cei care au instalate contoare individuale achită apa conform indicilor contorului, iar ceilalți – după normele de consum, însă nu reglementa mecanismul de repartizare a diferenței.

„Problema acestei diferențe astronomice, pusă pe seama întreprinderilor municipale, a fost neglijată mulți ani de către autoritățile centrale, care nu au instituit o modalitate de repartizare a întregului volum de apă către proprietarii de apartamente. Și mai straniu e faptul că temeiul inițierii insolvenței ÎMGFL-urilor nu a fost supus niciunui fel de control”, constată Ghenadie Dubița, șef adjunct al Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare (DGLCA) a Primăriei Chișinău.

Ex-primarul Dorin Chirtoacă este de părere că falimentarea ÎMGFL-urilor a fost pusă la cale guvernarea PD în contextul reformei complexului termoenergetic din Chișinău, realizată în scopul stingerii datoriilor istorice fata de „Moldovagaz”, dar s-a finalizat cu instituirea monopolului în acest sector.

„Ani în șir nimeni nu voia să-și asume răspunderea pentru o reglementare legală în cazul diferenței de volum la apă. Dar ăștia, punând ochiul pe ÎMGFL-uri, le-au pus în cârcă datoria respectivă și, pornind procedura de insolvență, le-au trecut în administrare proprie. Lichidatorii erau băgați de PD, prin „Termoelectrica”, fiind la controlul partidului. În acest mod, guvernarea Plahotniuc a pus mâna pe tot ce înseamnă vânzarea de gaz și prestarea serviciilor de agent termic. Ceea ce s-a întâmplat nu are nicio legătură cu legea, transparența sau regulile europene. Acolo e fosta URSS, un sistem obscur, dacă nu mafiot”, consideră Chirtoacă.

Conform legii, cei șase administratori urmau să restituie timp de cel mult trei ani creanțele validate de 811 milioane de lei către „Termoelectrica”, „Apă-Canal Chișinău” și alți creditori. Acest lucru era imposibil din start, pentru că grosul datoriei – diferența la volumul de apă - nu a fost achitat nici până astăzi și se află în continuă creștere. Lichidatorii invocă lipsa de bani pentru aceste plăți, recunoscând că sting, prin judecată, doar datoriile istorice ale rău-platnicilor, precum și datoriile curente. E adevărat că, în 2014, legea a stabilit ca diferența la apă să fie pusă pe seama consumatorilor, dar la această prevedere s-a renunțat în 2018, după ce mulți chișinăuieni s-au plâns în judecată că primesc facturi exagerate și au câștigat procesele.

Alexandru Străistari, șeful secției protecția consumatorului a ANRE, spune că lichidatorii ÎMGFL-urilor au ignorat legea după 2018, continuând să includă în facturi diferența la apă. Pentru a stopa această practică ilegală, Agenția a calificat aceste acțiuni drept abuz în serviciu și a sesizat CNA. În consecință, subliniază funcționarul, unii lichidatori și directorul „Infocom” au fost sancționați, dar cu toate acestea nu au identificat sursa reală a formării diferenței la volumul de apă.

„Ca să majorezi tariful, trebuie să ai întreprinderile în gestiune”

Fostul primar consideră lipsite de sens și solicitările ÎMGFL-urilor de a majora tariful de 1 leu pentru deservirea blocului.

„Ca să majorezi tariful, trebuie să ai întreprinderile în gestiune, să prestezi servicii și să formezi asociații de locatari. Dar la noi e dezastru. Oamenii nu văd servicii și se înrăiesc, iar lichidatorii ÎMGFL-urilor au salarii uriașe. Insolvabilitatea aceasta este un atac raider, de fapt. Dacă datoria a fost creată de guvern, trebuia guvernul de băgat în insolvabilitate”, conchide fostul edil.

La formarea artificială a datoriilor invocate de „Termoelectrica” a atras atenția și Inspecția Financiară (IF) în 2021. În urma unui control la fostele ЖЭК-uri, inspectorii au atenționat: „Careva documente ce ar justifica corectitudinea formării datoriilor, cât și a diferențelor sumelor înaintate spere achitare, care au stat la baza intentării procedurii de insolvabilitate, lipsesc”.

Creanțele nejustificate nu sunt achitate. „Problema nu ar exista dacă gestionarii ar lucra”  

Cine sunt actualii administratori sau lichidatorii ÎMGFL-urilor și cum au obținut ei aceste posturi? Aceștia sunt propuși instanței de insolvabilitate de creditorul principal, în cazul nostru de către „Termoelectrica”, condusă la acea vreme de Veaceslav Eni, care acum un an era cercetat penal pentru îmbogățire ilicită și abuz în serviciu.

Tot Eni a fost lichidator la „Termocom”, funcție preluată din 2015 de către Cristina Burzacovschi (Sacaliuc). Presa scria că ea este fina de cununie a lui Fadei Nagacevschi, ex-ministru al Justiției din partea PSRM, fost viceprimar de Chișinău și fiul fostului avocat al lui Plahotniuc, Vitalie Nagacevschi. Precizăm că falimentul „Termocom” durează și astăzi sub conducerea acesteia, fiind depășit - ca și în cazul ÎMGFL-urilor - termenul maxim de trei ani, stipulat de lege pentru acest proces.

În calitate de administrator al primelor ÎMGFL-uri intrate în insolvență - 3, 5, 16 și 19 - a fost desemnat Oleg Muntean, dar peste câteva luni întreprinderea nr. 16 a trecut sub controlul Cristinei Burzacovschi. Datele publice arată că, la începutul lui 2017, PD a primit donații de 50 de mii de lei de la Eni și de câte 20 de mii de la Cristina Burzacovschi și Victor Puiu, director comercial la „Termoelectrica”.

Celelalte întreprinderi au fost mai târziu repartizate altor patru administratori, după cum urmează: patru ÎMGFL-uri - 13, 14, 15 și 21 – lui Igor Sacaliuc (altădată Purcel), soțul Cristinei Burzacovschi; altele cinci - 17, 18, 20, 22 și 23 – lui Viorel Purcel, fratele lui Sacaliuc. Tot cinci - 8, 9, 10, 11 și 12 – i-au revenit lui Igor Bulgaru și patru - 1, 2, 4 și 6 – lui Ion Popa, pe atunci președinte al Uniunii Administratorilor Autorizați (UAAM). Astfel, 10 din 22 de întreprinderi au ajuns în administrarea familiei Sacaliuc/Purcel.

 

 

Conform legii, cei șase administratori urmau să restituie timp de cel mult trei ani creanțele validate de 811 milioane de lei către „Termoelectrica”, „Apă-Canal Chișinău” și alți creditori. Acest lucru era imposibil din start, pentru că grosul datoriei – diferența la volumul de apă - nu a fost achitat nici până astăzi și se află în continuă creștere. Lichidatorii invocă lipsa de bani pentru aceste plăți, recunoscând că sting, prin judecată, doar datoriile istorice ale rău-platnicilor, precum și datoriile curente. E adevărat că, în 2014, legea a stabilit ca diferența la apă să fie pusă pe seama consumatorilor, dar la această prevedere s-a renunțat în 2018, după ce mulți chișinăuieni s-au plâns în judecată că primesc facturi exagerate și au câștigat procesele.

„Cei de la „Apă-Canal” au lansat câteva proiecte-pilot și mergeau prin apartamente, unde verificau datele contoarelor, fără a repartiza cota-parte. Și acolo diferența a dispărut. De fapt, problema nici nu ar exista, dacă gestionarii ar lucra. Dar ei ani de zile nu făceau nimic, ci doar repartizau diferența la toți locatarii. Curtea de Conturi a constatat că unii dintre ei facturau chiar mai multă apă decât era livrată către locatari”, subliniază Străistari.

De altă părere este lichidatoarea Cristina Sacaliuc, care povestește cum a scăpat de pedeapsă: Am explicat la CNA că majoritatea consumatorilor nu erau contorizați. Și, dacă într-un apartament e înregistrată o singură persoană, norma de consum se punea de cinci metri cubi de apă și omului îi convenea. Dar în orice apartament, fără să știm noi, trăiesc de regulă mai mulți oameni. Avem doi ingineri care se ocupă de asta, dar ei nu pot să stea zilnic la ușile a două mii de apartamente și să se uite câți oameni intră. Desigur că instanța a spus că acuzația de abuz în serviciu este ilegală”.

Pentru a identifica o soluție privind achitarea creanțelor la diferența la apă, susțin lichidatorii, a fost pornit și un dosar cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a Primăriei Chișinău, în cazul în care i se va constata culpa în acumularea acestei datorii.

„Bănuiesc că sumele astea au fost făcute pentru ca cineva să-și astupe toate murdăriile…”

Dintre cei șase lichidatori, doar Oleg Muntean s-a eschivat să discute cu Jurnal.md. Alții ne-au prezentat documente prin care ar fi solicitat autorităților în mod repetat reorganizarea ÎMGFL-urilor, pornind de la ideea că obiectivul principal al administratorilor este colectarea datoriilor, nu activitatea curentă. Aceștia ne-au relatat că prestarea serviciilor locativ-comunale de către întreprinderi a fost decisă de adunarea generală a creditorilor, pentru a menține salubrizarea Chișinăului. Însă dacă CMC refuză să majoreze tariful de 1 leu pentru deservirea blocurilor, au menționat ei, nu le ajung bani pentru reparații capitale și așteaptă crearea mai rapidă a asociațiilor în condominiu.

„Sunt multe blocuri în proces de ruinare și leul ăsta nu ajunge pentru astfel de lucrări. Personal, am fost în audiență la toți primarii din perioada aceasta și am propus un plan de restructurare, am cerut CMC-ului să vină cu un plan de inițiativă, am propus și guvernului să-și asume un cuantum de 5% sau 10% din valoarea creanțelor. Din păcate, nimeni nu a vrut să iasă la negocieri”, a spus Cristina Sacaliuc. 

„Am fost informați că e imposibil de încetat procedura de faliment până la fondarea noilor asociații de proprietari în condominiu, pentru că se va înceta și activitatea de deservire a blocurilor. Procesul mai durează și pentru că se colectează încă datorii, inclusiv istorice. Nu știu cât va dura. Pe de altă parte, CMC, în calitate de fondator, ar putea face o tranzacție cu creditorii, găsind o soluție pe marginea datoriilor”, consideră Igor Sacaliuc.

„Procesul va decurge doar în partea încasării datoriilor de la persoanele care sunt datoare, dar legea spune că nu poate fi lichidată întreprinderea până când este desemnat un alt gestionar. După ce a intrat în vigoare legea cu privire la condominiu, ar trebui să se facă repede asociațiile care să preia gestionarea, iar ÎMGFL-urile să fie lichidate”, susține Ion Popa.

„Întreprinderile date nu dețin bunuri în masa debitoare și nu putem urmări datoriile în afara activității curente. Am depus cereri față de primărie să-și reorganizeze fondul locativ, căci ei sunt proprietarii blocurilor. Urmează să formeze asociații, dar nimeni nu dorește să se autogestioneze, toți se bazează pe criterii politice. Chiar și tariful de 1 leu e o chestiune politică. Problema nu e în lichidatori, ci în autoritățile publice locale, în cadrul legal și în furnizori”, constată Igor Bulgaru.  

Apropo, și Igor Bulgaru este de părere că diferența de volum la apă este inventată și pusă intenționat pe seama ÎMGFL-urilor, pentru a acoperi alte pierderi din complexul termoenergetic:  „Nu înțeleg cum poate fi calculată această datorie sau impusă unei întreprinderi, dacă nu se încasează de la consumatori. Bănuiesc că sumele astea au fost făcute pentru ca cineva să-și astupe toate murdăriile pe care le fac ei, când sparg țevile sau au alte pierderi. Și să arate „Gazprom”-ului că municipalitatea are datorii de milioane față de ei și cândva o să le întoarcă. Dar cum poate fi stinsă această diferență, nimeni nu știe.” 

 

 

Investigația a fost realizată  în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorului  nu coincide neapărat cu opinia Fundației. Autorul este responsabil pentru corectitudinea celor expuse.