Drepturile omului

Copiii bătuţi pe 7 aprilie 2009 umblă şi azi prin instanţe

Deşi de la violenţele din aprilie 2009 au trecut aproape doi ani, nicun poliţist, inclusiv cei care au maltratat minori, nu a fost tras la răspundere . În schimb, minorii învinuiţi de jaf, huliganism şi participare la dezordini în masă au răspuns în faţa legii.

Faţă-n faţă cu agresorii

20 ianuarie 2011. Judecătoria Buiucani. Ora 10 dimineaţa. Un băiat de 16 ani, Chiril Gumeni, stă tăcut, dar evident neliniştit, pe banca din sala de judecată. Procurorul militar Ion Grosu îi dă ultimele indicaţii. După mai bine de 10 şedinţe de judecată la care a participat, Chiril cunoaşte pe dinafară procedura. Ştie ce urmează şi este hotărât să-şi expună din nou povestea. Să mărturisească din nou cum a fost „vânat”, pe 10 aprilie 2009, chiar din faţa Guvernului, de poliţişti în civil, îndesat într-o maşină Opel Vectra vişinie şi dus în subsolul comisariatului de poliţie Buiucani. Acolo a fost bătut cu cruzime, apoi - lăsat inconştient, plin de sânge şi cu piciorul fracturat, pe marginea unei străzi din apropierea casei sale.

Pe banca acuzaţilor sunt poliţiştii Octavian Guţu şi Ion Paiu. Chiril priveşte rar în direcţia lor, încă vădit speriat. Vocea îi tremură când dă declaraţii, însă răspunde răbdător la întrebările procurorului şi ale avocaţilor Iurie Chifiac şi Nicolae Marandici. Mama lui însă nu-şi poate stăpâni lacrimile atunci când povesteşte în faţa judecătorului prin ce a trecut copilul său care avea atunci 14 ani. „Mi se rupea inima când îl vedeam pe patul de spital. A suportat două intervenţii chirurgicale la picior. Şi acum mai are dureri. Are deseori coşmaruri, tresare în somn, a devenit nervos şi neliniştit. Era un copil perfect sănătos până acum 2 ani”, povesteşte doamna Gumeni.

Poliţist. Cumpăr nevinovăţia.

Pentru spitalizarea şi tratamentul lui Chiril, care este singurul lor copil, părinţii au cheltuit venitul lor pe 2-3 luni. „S-a întâmplat să nu avem bani de pâine, dar orice părinte ar da şi viaţa pentru copilul său”, spune mama lui Chiril. Deşi familia are un venit modest, nu s-a lăsat „cumpărată”. Pe 10 februarie 2009, procurorii au pornit urmărirea penală pe numele unui alt poliţist, învinuit că ar fi propus  bani familiei Gumeni în schimbul retrageii plângerii împotriva lui Guţu. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului de Interne, dosarul penal a fost intentat „pe faptul influenţării minorului Gumeni de către colaboratorul de poliţie Bârliba, care insista ca numitul să-şi schimbe declaraţiile date în privinţa poliţistului Octavian Guţu”. „Domnul poliţist a vrut să ne dea 300 de euro ca să ne retragem acuzaţiile, dar nu am acceptat”, spune mama băiatului. Din spusele copilului, poliţistul a mers şi mai departe. „Mi-a promis că-mi va da un scuter, un calculator şi internet gratuit timp de un an, doar să zic că mi-am rupt piciorul, accidental”, mărturiseşte Chiril în faţa judecătorului.

Octavian Guţu: „Sunt nevinovat”

Octavian Guţu neagă în totalitate acuzaţiile şi susţine că este nevinovat. În ajutor îi vine şi fostul său şef, Igor Gumaniuc, care, fiind chemat în instanţă în calitate de martor declară că nu-şi aminteşte să fi dat indicaţii subalternilor săi Guţu şi Paiu să-i „vâneze” pe cei care au vandalizat sediul Parlamentului pe 7 aprilie 2009. „Nimic neobişnuit nu s-a întâmplat pe 10 aprilie. O zi ca oricare alta”, astfel descrie Igor Gumaniuc ziua în care Chiril a fost bătut crunt de poliţişti.
Deşi nu a participat la manifestaţiile din 7-8 aprilie, Chiril este unul dintre copiii-victime ale  oamenilor legii. Aceştia au continuat şi în zilele de după manifestaţie să-i vâneze pe tinerii protestatari în şcoli sau să-i ia direct din stradă.

Niciun poliţist pedepsit

Într-un alt dosar ajuns pe masa judecătorului abia în luna decembrie 2010, în calitate de victime figurează 6 persoane - Radu Calancea, Vitalie Iurcu, Andrei Lotca, Radu Banari, Marcela Donos şi Tatiana Roman. Dintre toţi, doar Vitalie Iurcu este minor. În acest dosar comun, singurul acuzat de neglijenţă în serviciu este poliţistul Serghei Galaniuc.

Până în prezent, în instanţa de judecată au ajuns doar 3 dosare în privinţa a 3 minori victime ale poliţiştilor în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. Învinuiţi de maltratare sau neglijenţă în serviciu sunt poliţiştii Vasile Olaru, Sergiu Galaniuc, Octavian Guţu şi Ion Paiu, în urma plângerilor depuse de minorii Dumitru Mozan, Vitalie Iurcu şi Chiril Gumeni. Deocamdată în niciunul dintre aceste dosare nu s-a ajuns la pronunţarea unei decizii.

Copii judecaţi noaptea în comisariatele de poliţie

În schimb, în cazul copiilor învinuiţi de jaf, huliganism sau participare la dezordini în masă, toate comise în aprilie 2009, lucrurile par să se fi mişcat mai repede. Mulţi dintre ei au fost judecaţi chiar în incinta comisariatelor de poliţie.

Ştefan Postică şi verişorul lui, Maxim Postică, au fost judecaţi în sediul CPS Centru pe 8 aprilie, seara târziu, învinuit că ar fi intenţionat să fure un covor. „Nu înţeleg de ce am fost acuzat de jaf pentru că nu am făcut nimic rău, decât că mă aflam la ora 1:00 noaptea în faţa Guvernului”, se arată nedumerit Ştefan. „Ne-au dat 7 zile de arest la domiciliu şi au zis că doi ani nu avem voie să părăsim ţara.”, povesteşte Maxim Postică.

După această decizie, băieţii au fost lăsaţi să plece. „Poliţiştii ne-au zis că putem rămâne în comisariat până dimineaţă, dar nu aş mai fi suportat să stau acolo încă o noapte. Am mers pe jos până în satul Sireţ, Străşeni, pentru că nu circula nimic la ora aceea. Am ajuns acasă la 4 dimineaţa”, povesteşte Maxim.

Puţini copii au depus plângere

Din cei 33 de copii traşi la răspundere penală sau administrativă în legătură cu evenimentele din aprilie 2009, doar trei au depus plângeri împotriva poliţiştilor pentru maltratare, iar dintre acestea, numai una a fost acceptată. Cererile lui Petru Zadîr şi Ion Carcevschi au fost respinse de procurori, chiar dacă în privinţa lor şi Avocatul Copilului a depus sesizări la Procuratură. „Aceste două cazuri au fost examinate cu acordul victimelor, celelalte persoane contactate de Avocatul Copilului nu au fost de acord cu examinarea acuzaţiilor de tortură, motiv pentru care numărul cazurilor în care minorii au depus plângere împotriva poliţiştilor este atât de mic”, explică Dumitru Roman, consilier al Avocatului Parlamentar pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Deşi avocatul copilului, Tamara Plămădeală, susţine că i-a contactat pe toţi copiii care au fost reţinut şi maltrataţi de poliţişti pe 7-8 aprilie 2009, încurajându-i să depună plângeri la Procuratură, nu toţi părinţii şi copiii confirmă acest lucru. „Am fost contactaţi pentru ajutor medical de reprezentantul Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, după care am fost sfătuiţi să apelăm la un avocat. Aşa l-am găsit pe avocatul Iurie Oancea. Nu-mi amintesc să ne fi contactat dna Plămădeală”, spune Valentina Iurcu, mama unuia dintre minorii-victime.

„Am vrut să-mi protejez copilul”

Deşi părinţii îşi dau seama că poliţiştii au acţionat ilegal, nu au încercat să caute dreptate deoarece nu au suficientă încredere în instituţiile statului. Una dintre mamele copiilor maltrataţi, Aurelia Lopatenco, afirmă că nu a ştiut trei zile unde se află fiul ei de 14 ani. Deşi a consultat un avocat, a decis să nu depună plângere. „Am vrut să-mi protejez copilul de un alt stres”, spune Aurelia Lopatenco. „În aprilie 2009 am fost solicitată să apăr interesele unui minor, dar din motive necunoscute persoana a renunţat”, spune avocatul Angela Babără. Acelaşi lucru îl spune un alt avocat, Veaceslav Maximov. Părinţii unui minor pe care îl reprezenta au refuzat serviciile lui imediat ce copilul a fost eliberat din Centrul de Triere.

Psihologul Lilia Gorceag consideră că părinţii ar fi trebuit să depună plângere. „În cazul în care copilul înţelege că poliţistul care l-a torturat va fi pedepsit, va recăpăta încrederea în instituţiile statului. Altfel, există riscul ca acest copil să dezvolte un comportament delicvent si violent pe viitor”.

Copii reţinuţi au avut temei legal să depună plângere

În total, potrivit datelor MAI, în aprilie 2009, 63 de copii au fost reţinuţi şi duşi în comisariatele de poliţie şi la Centrul de Plasament Temporar pentru Minori. I-am contactat la telefon pe majoritatea dintre aceşti adolescenţi şi toţi au spus că au fost maltrataţi, abuzaţi fizic şi psihic de poliţişti. Juristul Victor Zaharia de la Institutul de Reforme Penale (IRP) spune că toţi cei peste 60 de minori reţinuţi „au avut un temei legal să apeleze la un avocat sau să depună direct plângere la Procuratură pentru că le-au fost încălcate flagrant un şir de drepturi.”  


Drepturile copilului în timpul reţinerii:

  • Orice formă de violenţă asupra copilului în timpul reţinerii şi detenţiei este absolut interzisă.
  • Copilul nu va fi reţinut mai mult de 72 ore.
  • Audierea copilului nu va depăşi limita de 2 ore.
  • Poliţistul va anunţa imediat părintele sau tutorele despre locul şi motivul reţinerii;
  • Poliţistul trebuie să întocmească imediat de cum a fost reţinut copilul un proces verbal pe care să-l citească în prezenţa pedagogului şi avocatului şi să anunţe imediat procurorul.

Extras din Codul de Procedură Penală:

  • Urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile. (art. 20).
  • Reţinerea  minorului,  precum  şi arestarea  lui  preventivă pot fi aplicate doar în cazuri  excepţionale când au fost săvârşite infracţiuni grave,  deosebit de grave sau excepţional de grave. (art. 477(2)).
  • Despre reţinerea   sau  arestarea  preventivă  a  minorului   se înştiinţează   imediat   părinţii  sau  alţi  reprezentanţi  legali   ai minorului, fapt care se consemnează în procesul-verbal de reţinere. (art. 477(3)).
  • La audierea   bănuitului   învinuitului,  inculpatului   minor, participarea   apărătorului  şi  a  pedagogului  sau  psihologului  este obligatorie. (art. 479 (2)).

Procuratura s-a autosesizat într-un singur caz

Deşi Codul de Procedură Penală prevede: „Chiar dacă victima din anumite motive nu este în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime, procurorul porneşte urmărirea penală chiar dacă victima nu a depus plângere”, Procuratura s-a autosesizat  doar într-un singur caz – al lui Chiril Gumeni.

„Lipsa faptului infracţiunii”. Astfel au motivat neînceperea urmăririi penale în cazul lui Vitalie Iurcu mai întâi procurorul militar, Mihail Ivanov, în octombrie 2009, şi, o lună mai târziu, procurorul Nicolae Dimitriev. Procurorul Ivanov este cel care a refuzat începerea urmăririi penale şi împotriva poliţiştilor care i-au torturat pe minorii Petru Zadîr şi Ion Carcevschi. Dosarele lor nu vor mai ajunge probabil pe masa judecătorilor. La fel s-ar fi putut întâmpla şi cu dosarul lui Vitalie Iurcu, dacă avocatul său nu ar fi contestat ordonanţele procurorilor, reuşind să obţină de două ori anularea refuzului de pornire a urmăririi penale.

Din nou, speranţa e la CEDO

„În cazurile în care judecătorii de instrucţie anulează ordonanţa procurorilor, Colegiul disciplinar ar trebui să aplice sancţiuni disciplinare, conform art. 62 cu privire la Procuratură”, este de părere  avocatul Vitalie Zamă, membru al Asociaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului. „Nici o sancţiune nu a fost aplicată procurorilor din cadrul Procuraturii Militare. E dreptul persoanei să ceară anularea ordonanţelor. Procurorul nu poate începe urmărirea penală fără dovezi clare că a fost săvârşită infracţiunea. În acest caz, urmărirea penală nu are temei”, susţine, de cealaltă parte, procurorul militar Nicolae Dimitriev.

În prezent, cazul lui Vitalie Iurcu este instrumentat de Procuratura Generală. Abia in decembrie 2010, după ce dosarul său a fost conexat la altele două, Vitalie a fost chemat să dea mărturie în istanţă. „Până la urmă, am depus plângere la CEDO pentru că în ţară dreptate nu avem”, spune mama lui Vitalie.

Din 3 agresori, doar unul cu dosar

Dosarul unui alt minor, Dumitru Mozan, ca şi în cazul lui Vitalie Iurcu, a ajuns în instanţa de judecată abia după ce ancheta a fost încredinţată unui al treilea procuror. „Din trei poliţişti care l-au bătut pe Dumitru, doar lui Vasile Olaru i s-a intentat dosar penal. Deşi este foarte greu, suntem hotărâţi să mergem până la capăt pentru că vrem să se facă dreptate”, spune Sergiu Mozan, tatăl băiatului.

În Moldova nimeni nu este pedepsit dacă bate un copil

Deşi Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi şi-a asumat astfel angajamentul să vegheze ca nici un copil să nu fie supus actelor de tortură, tratamentelor crude, inumane sau degradante, copiii sunt în continuare victime ale abuzului fizic, atât în familie, cât şi în societate, constată Tamara Plămădeală, avocatul copilului.

Conform statisticilor MAI, în 2009 au fost deschise 57 de dosare penale privind abuzul fizic faţă de copii, dintre care 43 au ajuns în instanţă. În 2010, până în luna septembrie, au fost deschise 45 de dosare penale, dintre care 28 au ajuns în instanţă. Nimeni însă nu a fost tras la răspundere.

Copiii care sunt sau au fost victime ale abuzului de orice fel, inclusiv din partea oamenilor legii, pot solicita ajutor la:
- Secţiile raionale sau municipale pentru protecţia drepturilor copilului din cadrul structurilor din teritoriu ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. 
- Linia fierbinte 0800 11116, deschisă la oficiul Avocatului Copilului.
- Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) - 75 88 06 sau 59 27 48.
- Institutul pentru Drepturile Omului – (IDOM) 83 84 08 sau 0793 78 260.

Poliţiştii continuă să maltrateze copiii

În martie 2010 un băiat de 17 ani din Străşeni a fost reţinut de poliţiştii de la Fulger în timpul unui raid antidrog. Băiatul, de altfel eminent şi premiant la olimpiada raională, a fost dus în comisariatul de poliţie unde, din spusele mamei, a fost interogat şi torturat chiar de inspectorul pentru minori, care este o femeie. Părinţii au depus plângere, însă în decembrie 2010 procurorul a emis ordonanţa de refuz în începerea urmăririi penale, invocând lipsa elementelor de infracţiune. „Am sunat la Institutul pentru Drepturile Omului din Chişinău pentru ajutor, pentru că nu mai ştim ce să facem. Poliţista este în continuare în funcţie şi nu a primit nici o sancţiune”, afirmă mama băiatului.

„Atât timp cât poliţiştii nu vor fi pedepsiţi pentru comportament nedemn şi violent faţă de copii, vom avea cazuri de minori abuzaţi chiar de cei care ar trebui să-i apere”, conchide avocatul copilului, Tamara Plămădeală.

Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru Drepturile Omului”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu susţinerea Ambasadei SUA în Republica Moldova.

 

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii