Drepturile omului

Psihiatria - o arma împotriva incomozilor și în zilele noastre

Foto: CIJM

Un bărbat în vârstă de 46 de ani din raionul Râșcani care a obținut câștig de cauză la CEDO încearcă acum să obțină tragerea la răspundere a medicilor și polițiștilor din a căror vină/interes a fost supus unor suferințe puternice la Spitalul de Psihiatrie din Bălți, unde a fost ținut cu forța 41 de zile.

Trei dosare penale deschise în baza plângerilor sale s-au soldat cu nimic, aşa că Republica Moldova riscă să mai piardă la CEDO o cauză în cazul Gorobeț - pentru inacces la o justiție echitabilă. Victima s-a convins că sperietoarea cu internarea la psihiatrie este reală și pusă în aplicare fără nicio problemă și astăzi, la fel ca în perioada sovietică.

Luat de acasă ca pe timpul lui Stalin

Povestea lui Iurie Gorobeţ pare desprinsă dintr-un scenariu KGB-ist. În anul 2008 bărbatul, care lucra șofer la o întreprindere din Sankt-Petersburg, a aflat din întâmplare că cineva din familia sa a pus în gaj pentru un credit casa pe care el o construise și în care locuia în orașul Costești. Problemele au pornit atunci când a încercat să afle la bancă și la instituția cadastrală cine anume i-a pus casa în gaj.

Potrivit actelor din dosarul deschis ulterior, dar și celor depuse la CEDO, şeful de post Igor Iliev împreună cu un polițist dintr-o localitate vecină au venit în seara de 25 februarie 2008 acasă la Iurie Gorobeț și i-au cerut să prezinte actele de proprietate a casei. Gazda spune că era puțin trecut de ora 21 și că urmărea un program de știri. Inițial s-a opus, dar în cele din urmă a prezentat actele. Cei doi i-au spus că trebuie să-i însoțească la comisariatul din Râșcani pentru o discuție, iar dacă va refuza, îl vor reține pentru “opunere de rezistenţă colaboratorilor de poliție”. Toate s-au întâmplat fără ca polițiștii să-i fi explicat motivul vizitei.

Luat prin surprindere și speriat, Iurie Gorobeț a urcat în mașina personală a lui Igor Iliev, cu care acesta venise, însă cei doi polițiști nu au oprit la Râșcani, ci la Spitalul de Psihiatrie din Bălți. Era aproape de ora 22. 00. Acolo, potrivit lui Iurie Gorobeţ, a fost primit de către o asistentă medicală, fără să fi avut niciun document care ar fi cerut tratamentul forţat. I s-au luat toate lucrurile personale, inclusiv telefonul mobil, după care a fost condus într-un salon, ”la culcare”.

“Când a început să pună întrebări şi să spună că este sănătos, a fost ameninţat că va fi îmbrăcat în cămaşă de forţă. A fost internat în secţia nr. 1, unde stau pacienţii cu cele mai severe probleme psihiatrice. Era tras de păr, de picioare. Ceilalți pacienți îşi făceau necesităţile fiziologice chiar în cameră. I se dădea câte un pumn de pastile pe zi şi uneori i se făceau nişte injecţii din cauza cărora aproape că nu putea mişca mâinile şi nu putea vorbi. A stat în această secţie două săptămâni, după care a fost transferat”, spune reprezentantul la CEDO al lui Iurie Gorobeţ, Iurie Cebotari.

Juristul Iurie Cebotari spune că o primă încălcare, pe lângă multe altele, a fost că „pacientului” nu i s-a permis să ia legătura cu familia sau cu alte persoane de încredere. „Chiar dacă ar fi fost vorba de un bolnav psihic, omul oricum are dreptul cel puţin să telefoneze”, spune Iurie Cebotari.

„Iurie Gorobeţ a fost internat forţat la psihiatrie fără să fi existat o decizie de judecată. Putem face concluzia că având prieteni poliţistul de sector, un medic narcolog sau psihiatru, oricine poate trimite la tratament forţat persoane absolut sănătoase. Asta-i o mare crimă... Păcat că Procuratura nu a vrut să verifice în profunzime aceste fapte, adevărul e la suprafaţă.” (Iurie Cebotari)

Deocamdată rămâne neclar cum au calculat medicii durata tratamentului, însă peste 41 de zile ”pacientul” a fost externat. A venit să-l ia de la spital sora sa. Potrivit legislației, în cazul tratamentului forțat, pacientul este predat reprezentanților statului care îl însoțesc până la domiciliu. Sora sa i-ar fi spus că îl va mai aduce peste un timp la spital pentru tratament, după care Iurie Gorobeț va obține grad de invaliditate. De aici supoziția că ar fi existat un plan pentru ca într-un final Iurie Gorobeț să fie lipsit de capacitatea de exercițiu.

Ca să poată depune o plângere la procuratură, Iurie Gorobeț împreună cu reprezentantul său în instanţă a trebuit să adune probe care ar fi dovedit că este sănătos din punct de vedere psihic (!). La solicitarea victimei, medicul psihiatru al raionului Râşcani i-a eliberat un certificat cu următorul conţinut: “Până în luna februarie 2008 la evidenţă la medicul psihiatru nu s-a aflat” . Un răspuns similar i-a fost oferit şi de medicul narcolog.

Potrivit legislaţiei, o persoană poate fi tratată forţat doar după ce este respectată o procedură clar stabilită. Conform Codului de Procedură Civilă (art. 309, cap. XXIX), în acest sens trebuie să existe o hotărâre judecătorească, luată la cererea depusă de o instituţie medico-sanitară. Judecătoria Râşcani, prin semnătura preşedintelui A. Garbuz, a anunţat, la 21 iulie 2008, că “în adresa instanţei de judecată nu a parvenit în anul 2008 niciun material privind trimiterea forţată la tratament a lui Gorobeţ Iurie Nicolae”. Nici la Judecătoria din Bălţi nu a fost depusă vreo cerere de către Spitalul de Psihiatrie privind spitalizarea forţată, respectiv, nu a existat vreo hotărâre judecătorească în acest sens.

Toate probele colectate de victimă au fost expediate Procuraturii Generale. În consecinţă, la Râşcani a fost deschis un dosar penal, care însă, îl viza doar pe poliţistul de sector, care ar fi comis un abuz în serviciu când l-a reţinut, l-a escortat forţat la spital pe Iurie Gorobeţ şi nu a informat despre acest lucru judecătorul de instrucţie. Până la urmă dosarul a fost clasat, iar şeful de post s-a pensionat.

Cauţi dreptate, ajungi la psihiatrie

Când a început ancheta preliminară în privinţa polițistului Igor Iliev, în dosar a apărut o îndreptare la tratament psihiatric, despre care “pacientul” nu a ştiut nimic nici pe durata tratamentului şi nici după. Îndreptarea este semnată de psihiatrul raionului Râşcani, A. Găină, cel care a semnat și certificatul potrivit căruia Gorobeţ nu s-a aflat la evidenţă psihiatrică. Documentul nu are indicată data la care a fost întocmit şi nu conţine numărul poliţei de asigurare, deşi într-un colţ al foii este indicat “Poliţa la mână” (Iurie Gorobeţ nu a avut niciodată poliţă de asigurare medicală). De asemenea, numărul de identitate al “bolnavului” nu este trecut în îndreptare, deşi legislaţia cere acest lucru. „Îndreptarea” mai conţine o contradicţie – medicul scrie că Iu. Gorobeț ”este bolnav din anul 2007”. Culmea este că ”documentul” arată că motivul trimiterii la tratament sunt „vizite dese la organele de drept şi judiciare”!

Cum a fost fabricat cerificatul?

În materialele dosarului se păstrează, de asemenea, mărturiile surorii lui Iurie Gorobeţ, care varsă puţină lumină asupra celor întâmplate: “În ianuarie 2008, după Anul Nou, eu am fost la medicul psihiatru A. Găină, pe care l-am rugat să mă ajute să-l trimitem pe fratele meu Iurie la tratament, căci sunt probleme în familie. Medicul A. Găină mi-a spus că nu poate să procedeze aşa şi anume că nu poate elibera îndreptare la spitalul psihiatric fără să îl vadă pe bolnav. Eu am început să plâng şi să-i explic că altă ieşire din situaţie nu există. Medicul A. Găină mi-a dat mie îndreptarea, spunându-mi s-o prezint medicului de familie pentru organizarea transportării lui Iurie la spital”.

Ulterior, potrivit hotărârii CEDO, A. Găină a trebuit să dea explicaţii, afirmând că a examinat bolnavul, dar fugitiv, fiind chemat noaptea la Comisariatul de poliţie. El a spus că a eliberat îndreptarea fără să o dateze şi să indice numărul poliţei şi numărul de identitate pentru că se afla pe holul instituţiei unde ar fi fost gălăgie... La rândul său, Iurie Gorobeţ spune că nu a fost examinat niciodată de acest medic.

CEDO a găsit încălcări, organele de drept locale - nu

La 23 noiembrie 2009, după ce judecătorul de instrucţie a decis, prin hotărâre irevocabilă, că neînceperea urmăririi penale în cazul lui Gorobeţ pentru tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de tratarea forţată este legitimă, victima a expediat o plângere la CEDO. La 12 octombrie 2011, Curtea a pronunţat hotărârea și a constatat încălcarea art. 3 și 5 ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului – interzicerea torturii și dreptul la libertate și siguranță. Înalta instanță a notat că procedura tratamentului obligatoriu, prevăzută de legislaţia moldovenească, a fost totalmente ignorată. Curtea a acceptat argumentul victimei că detenţia sa şi tratamentul psihiatric forţat i-au cauzat suferinţe mintale severe, calificate drept tratament inuman şi degradant. Curtea a obligat Guvernul să îi acorde reclamantului 20 000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 274 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Deşi a avut de suferit şi banii i-ar putea compensa cel puţin parţial prejudiciile, Iurie Gorobeţ spune că nu se poate simți împăcat. “Aceşti bani vin nu din buzunarul celor 8 care m-au băgat la spital, ci din buzunarul oamenilor care muncesc”, spune el. Din cauza acestei întâmplări, şi-a pierdut serviciul din Rusia şi nici acasă, în Moldova, nu a reuşit să se angajeze.

Luptă cu morile de vânt

Deși cauza se afla pe rol la CEDO, victima şi reprezentantul său au continuat să facă demersuri în instanţele naţionale pentru pedepsirea vinovaţilor. Astfel, după un demers adresat Procuraturii Generale şi o întrevedere avută cu adjunctul procurorului general, Eugen Rusu, materialele prezentate de victimă au fost reexpediate la Bălţi, unde pe numele a doi medici ai Spitalului de psihiatrie au fost deschise dosare penale. Nu se ştie de ce, fiecare dosar a fost instrumentat de procurori diferiţi, deşi acţiunile investigate se referă la una şi aceeaşi parte vătămată şi vizează unele şi aceleaşi acţiuni.

Falisificare de acte, rămasă nepedepsită

Primul dosar a fost deschis în baza art. 166 al.1 Cod Penal (privarea ilegală de libertate) pe numele medicului Spitalului de Psihiatrie din Bălţi Marcel Ţurcan, care l-a internat pe Iurie Gorobeţ. Ulterior însă, la 14 ianuarie 2011, a fost emisă o încheiere de încetare a urmăririi penale, “cu liberarea de răspundere penală şi atragere la răspundere administrativă sub formă de amendă în mărime de 150 de unităţi convenţionale (3000 lei)”.

A scăpat basma curată și Liviu Abujag, şefului secţiei nr.1 din cadrul Spitalului de psihiatrie din Bălţi. Dosarul penal deschis pe numele acestuia a fost clasat pentru că a expirat termenul de prescripție.

În ordonanţa de încetare a urmăririi penale, emisă de procurorul Marian Ramaşcan, se spune totuşi că doctorul a acţionat ilegal: „În baza îndreptării din secţia de primire din 25.02.2008, l-a internat în secţia administrată de el pe Iurie Gorobeţ, contrar voinţei acestuia”. Procurorul a mai stabilit că L. Abujag în perioada 26 februarie 2008 – 5 aprilie 2008 „l-a deţinut pe Gorobeţ Iurie contrar voinţei lui în secţia nr.1, privându-l ilegal de libertate”. O altă constatare din dosar este că tot Abujag „a întocmit un formular special numit acord informat (...) şi a semnat în locul lui Gorobeț la rubrica ”Pacientul, reprezentantul legal al pacientului”. Acest fapt este confirmat de raportul de expertiză grafologică cu nr. 00343 din 19.08.2010”.

Astfel, şeful de secţie a fost pus sub învinuire la 16 iunie 2011 în baza a două capete de acuzare – privare ilegală de libertate a persoanei şi falsificare de acte.

„Fiind audiat în calitate de învinuit, Liviu Abujag şi-a recunoscut integral vinovăţia de comiterea infracţiunilor incriminate şi a declarat că l-a internat pe Iu. Gorobeţ în secţia nr. 1, unde a fost deţinut forţat până la 5 aprilie 2008 în lipsa unei hotărâri a instanţei de judecată”, mai cităm din ordonanţa procurorului. Cu toate acestea, dosarul a fost clasat întrucât la 05.04. 2010 ar fi expirat termenul de prescripţie de 2 ani.

Ce spune legea?

Legea cu privire la sănătatea mentală, adoptată în 1997, permite internarea fără consimţământul persoanei, numai dacă aceasta prezintă pericol social direct şi în cazul în care neacordarea unei asistenţe psihiatrice urgente i-ar prejudicia sănătatea şi mai mult. Legea conţine suficiente filtre contra abuzurilor. Art. 31 prevede: „Persoana spitalizată în staţionarul de psihiatrie va fi supusă unui examen obligatoriu, în primele 48 de ore, de către comisia de medici psihiatri ai staţionarului, care va decide asupra temeiniciei spitalizării. În cazul în care spitalizarea este considerată neîntemeiată, persoanei trebuie să i se facă imediat formele de ieşire. Dacă spitalizarea este considerată întemeiată, comisia de medici psihiatri expediază avizul, în 24 de ore, instanţei judecătoreşti în a căre rază se află staţionarul de psihiatrie pentru a hotărî asupra aflării ulterioare în staţionar a persoanei”. În cazul lui Iurie Gorobeț, niciuna dintre aceste măsuri prevăzute de lege nu au fost luate.

Ținut captiv la psihiatrie pentru a fi expertizat

Cazurile de tratament forțat în spitalele de psihiatrie din Moldova au ajuns de mai multe ori în vizorul Curții Europene. Astfel, în noiembrie 2007, CEDO a pronunţat hotărârea ”David contra Moldovei”. Petiţionarul a murit cu puţin timp înainte de emiterea hotărârii, însă rudele sale au cerut continuarea examinării cauzei. Gheorghe David s-a plâns că în 1987, în baza unui raport medical dispus de instanţele sovietice, a fost tratat forţat timp de un an la spitalul de psihiatrie, ulterior a solicitat despăgubiri de la Ministerul Finanţelor, care i-a cerut să fie supus unei expertize psihiatrice, pentru a se dovedi capacitatea sa de exercitiu. Gheorghe David a fost de acord să fie supus expertizei şi s-a prezentat benevol la spital, însă, „spre surprinderea sa, i-au fost luate bunurile personale şi a fost internat în secţia cu persoane lipsite de discernământ şi limitate în libertatea de deplasare”. El s-a plâns Curţii că din cauza condiţiilor din spital s-a îmbolnăvit de bronşită acută, că nu i s-a permis să plece acasă pentru a-şi schimba hainele şi a-şi cumpăra medicamente şi că nu a avut posibilitatea să reclame „despre detenţia sa în spital”. După externare, Gheorghe David a cerut procuraturii să-i tragă la răspundere pe medicii care l-au ţinut captiv contrar voinţei sale, însă toate demersurile au fost respinse. CEDO a constatat că autorităţile Moldovei au încălcat art. 5 al Convenţiei - dreptul la libertate și siguranță - şi a obligat Guvernul să plătească reclamantului 4 mii de euro prejudicii morale.

Ombudsmaniii primesc și astăzi plângeri referitoare la tratamentul psihiatric forțat

Cazuri în care se încearcă trimiterea la psihiatrie a persoanelor absolut sănătoase, dar a căror proprietate este râvnită de vecini sau rude se înregistrează destul de frecvent în Moldova. Unul dintre acestea a ajuns pe masa ombudsmanilor în 2010. O locuitoare a Chişinului a aflat întâmplător că pe numele ei există o îndreptare la tratament psihiatric forţat, care încă nu fusese pusă în aplicare. Documentul ar fi fost procurat de către un vecin care îi propusese de mai multe ori femeii să-i vandă apartamentul la un preţ simbolic. Îndreptarea a fost anulată după intervenţia avocatului parlamentar Aurelia Grigoriu.

Persoanele care au fost supuse torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante pot apela la:

- procuraturile teritoriale;

- Centrul pentru Drepturile Omului (Avocaţii Parlamentari) – tel. 23 48 00.

- organizaţiile neguvernamentale specializate în apărarea drepturilor omului:

- Asociatia Promo Lex – 45 00 24;

- Institutul pentru Drepturile Omului – tel: 83 84 08;

Tratamentul la psihiatrie poate deveni temei pentru ca persoana să fie lipsită de capacitatea de exerciţiu, astfel ca o altă persoană, care devine curator, să îi administreze averea şi, eventual, afacerile. Potrivit datelor oficiale, anual în Moldova în jur de 250 de persoane sunt lipsite, prin hotărâri judecătoreşti, de capacitatea de exerciţiu. Oare câte dintre aceste hotărâri sunt bazate pe acte emise de specialişti de felul celor care figurează în dosarul lui Iurie Gorobeţ?

Această investigaţie a fost elaborată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente”, desfăşurată cu suportul Programului de Granturi Mici 2011, realizat de proiectul „Consolidarea examinării medico-legale a cazurilor de tortură şi a altor forme de maltratare în Moldova”, finanţat de Uniunea Europeană, co-finanţat şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova. Opiniile exprimate în aceasta investigatie aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii